ICCJ. Decizia nr. 3320/2009. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3320/2009
Dosar nr. 1599/91/2007
Şedinţa publică din 19 octombrie 2009
Examinând recursurile de faţă, constată:
Prin Sentinţa penală nr. 55 din 8 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia penală, au fost condamnaţi următorii inculpaţi:
1). A.I. (fiul lui I. şi L., născut în com. V., jud. Vrancea, domiciliat în com. V., sat P., jud. Vrancea) după cum urmează:
- la 6 luni închisoare pentru infracţiunea de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1) lit. b), c) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen.;
- la 2 luni închisoare pentru infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. b), c) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen.;
- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (2) şi art. 76 lit. e) C. pen.;
- la 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual prev. de art. 25 rap. la art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. b), c) şi alin. (2) şi art. 76 lit. e) C. pen.
- la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen.;
- la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (2) şi art. 76 lit. e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.
2). V.I. (fiica lui A. şi M., născută în com. B., jud. Tulcea, domiciliată în Constanţa, str. F., jud. Constanţa) după cum urmează:
- la 6 luni închisoare pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) şi art. 76 lit. c) C. pen.;
- la 3 luni închisoare pentru infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) şi art. 76 lit. e) C. pen.;
- la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) şi art. 76 lit. e) C. pen.;
- la 1 an închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen.;
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului A.I. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi inculpatei V.I., exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpaţilor pe durata unui termen de încercare, stabilit conform art. 862 C. pen., pe o durată de 4 ani şi 6 luni pentru inculpatul A.I. şi de 3 ani pentru inculpata V.I.
S-a dispus ca pe durata termenului de încetare, inculpaţii să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., respectiv:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, respectiv cel de pe lângă Tribunalul Tulcea;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice informaţii privind mijloacele lui de existenţă.
S-au stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, şi Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea.
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra disp. art. 864 alin. (2) C. pen., privind revocarea măsurii în caz de neîndeplinire cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere, obligaţii stabilite de instanţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate fiecărui inculpat pe durata termenul de încercare stabilit pentru fiecare.
S-a dispus anularea actelor false.
S-a constatat că prejudiciul cauzat Casei Judeţene de Pensii Vrancea a fost acoperit prin restituire.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut în fapt următoarele:
La data de 9 august 2006, organele de poliţie ale Inspectoratului Judeţean Vrancea s-au sesizat din oficiu că mai multe persoane de pe raza judeţului Vrancea primesc pensii de la stat pe baza unor adeverinţe false, obţinute de inculpatul A.I., care atestau nereal că acestea ar fi lucrat la C.A.P. B. jud. Tulcea.
Cercetările efectuate au stabilit următoarele:
La data de 21 octombrie 2003 inculpatul A.I. s-a deplasat la Primăria com. Beidaud, jud. Tulcea, unde a luat legătura cu inculpata V.I., secretarul primăriei, căreia i-a solicitat eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte că el a lucrat mai mulţi ani la C.A.P. D. de pe raza acestei comune.
Inculpatul a verificat cele două arhive pe care le avea în primire de la desfiinţarea C.A.P.-urilor B. şi D. şi i-a comunicat că nu-i poate elibera adeverinţa solicitată deoarece nu figurează în evidenţe.
Inculpatul A.I. a insistat şi a determinat-o pe inculpată să facă o modificare în ";Registrul nr. 1 D."; la poziţia nr. x, unde figura numele A.G., în sensul că a tăiat prenumele ";G."; şi a trecut prenumele ";I.";, modificând şi normele de lucru existente. Urmare acestor modificări inculpata a eliberat în fals adeverinţa din 21 octombrie 2003 din care rezultă că A.I. ar fi lucrat la C.A.P. D. în perioada 1974 - 1982.
La aceeaşi dată inculpatul a solicitat Casei de Pensii a Judeţului Tulcea eliberarea unei adeverinţe cu perioada lucrată la C.A.P. D.
Pe baza adeverinţei false eliberate de inculpata V.I., Casa de Pensii Tulcea a emis adeverinţa din 31 octombrie 2003 care a fost eliberată inculpatului A.I.
Inculpatul a continuat să o viziteze pe V.I. şi i-a propus, ca în schimbul unor sume de bani, să elibereze astfel de adeverinţe şi altor persoane din jud. Vrancea.
Inculpata a fost de acord şi pentru sume de bani relativ modice, a eliberat adeverinţe false numiţilor G.M., P.S., A.I., A.S., G.M., etc. Faţă de aceste persoane, prin rechizitoriu, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 lit. b1) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unor sancţiuni cu caracter administrativ.
Instanţa a reţinut că, pentru A.I., A.S. şi M.C., inculpata V.I. a efectuat completări într-un desfăşurător din arhiva C.A.P. B., pentru P.I. în ";Registrul B.";, pentru alte 10 persoane a emis adeverinţe false completând la rubrica ";poziţia"; cifre în mod aleatoriu, iar pentru alte şase persoane a lăsat această rubrică necompletată.
S-a mai reţinut că inculpata elibera adeverinţele false pe baza actelor de identitate ale persoanelor beneficiare, care îi erau prezentate de inculpatul A.I.
Inculpatul înmâna inculpatei diferite sume de bani, cuprinse între 200 şi 500 RON, spunându-i că provin de la cei care solicitaseră adeverinţele.
În total inculpata V.I. a eliberat 21 de adeverinţe false în urma cărora, 17 persoane au obţinut ilegal pensii de stat de la Casa Judeţeană de Pensii Vrancea, în valoare totală de 25.981 RON. La rândul său inculpatul A.I. a primit de la 29 de persoane diferite sume de bani din care o parte le-a dat inculpatei obţinând adeverinţe false pe baza cărora s-au primit necuvenit pensii de la stat în sumă totală de 25.981 RON.
S-a reţinut că în drept faptele inculpatei V.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., fals intelectual prev de art. 289 alin. (1) C. pen., complicitate la infracţiunea de uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. şi complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În sarcina inculpatului A.I., prima instanţă a reţinut săvârşirea următoarelor infracţiuni: dare de mită, prev, de art. 255 C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., instigare la fals intelectual prev. de art. 25 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., complicitate la uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. şi complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Instanţa nu a reţinut faţă de inculpatul A.I. complicitate la infracţiunea de luare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen., întrucât actele materiale săvârşite de acesta sunt distincte în raport cu cele de luare de mită, mituitorul neputând fi complice la această infracţiune, motiv pentru care s-a procedat la schimbarea încadrării juridice în condiţiile art. 334 C. proc. pen.
La individualizarea pedepselor prima instanţă a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptelor, împrejurările comiterii acestora, prejudiciul cauzat, dar şi persoana inculpaţilor, poziţia procesuală a acestora.
Având în vedere persoana inculpaţilor, care nu posedă antecedente penale, starea de sănătate a acestora, vârsta lor (inculpatul A.I. fiind o persoană de vârsta a III-a, cu nivel de instrucţie redus), instanţa a apreciat că în favoarea acestora pot fi reţinute circumstanţe prev. de art. 74 lit. a), b) şi c) şi alin. (2) C. pen., cu consecinţa aplicării unor pedepse orientate spre minim.
Referitor la modalitatea de executare a pedepselor, instanţa de fond a apreciat că scopul, educativ şi preventiv, al pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a acestora, motiv pentru care, constatând că sunt întrunite cerinţele prev. de art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor pe un termen stabilit conform art. 862 C. pen.
Inculpaţii A.I. şi V.I. au declarat apel criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpatul A.I. a susţinut în principal că prima instanţă a făcut o greşită apreciere a probelor, întrucât acestea nu îi dovedesc vinovăţia. În subsidiar inculpatul a solicitat reducerea pedepselor şi aplicarea disp. art. 81 C. pen. sau reducerea termenului de încercare stabilit de instanţă, având în vedere circumstanţele sale personale.
Inculpata V.I. a susţinut că:
- nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, deoarece nu avea atribuţiuni de serviciu referitoare la eliberarea de adeverinţe, privind vechimea în muncă a persoanelor care au lucrat în fostele C.A.P.-uri;
- încadrarea juridică corectă este cea prev. de art. 256 C. pen., întrucât a primit sume de bani şi mici atenţii după ce a eliberat adeverinţele;
- se impunea achitarea inculpatei pentru complicitate la infracţiunile de uz de fals şi de înşelăciune comise de beneficiarii adeverinţelor, întrucât contribuţia sa la comiterea acestor fapte este indirectă şi imediată.
În subsidiar inculpata a solicitat să se facă aplicarea art. 181 C. pen. şi să i se aplice o sancţiune cu caracter administrativ.
Prin Decizia penală nr. 50/A din 30 aprilie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi şi i-a obligat pe apelanţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt a fost corect stabilită pe baza unei complete şi judicioase analize a materialului probator, fiind justificat stabilită vinovăţia inculpaţilor, încadrarea juridică fiind de asemenea corect stabilită.
S-a mai reţinut că sunt neîntemeiate criticile formulate de inculpaţi.
Referitor la inculpatul A.I., instanţa de apel a mai avut în vedere că din probele administrate rezultă fără dubiu că acesta a fost cel care a iniţiat întreaga activitate infracţională şi a pus practic la punct un întreg mecanism de obţinere de pensii necuvenite de către mai multe persoane ale jud. Vrancea prin folosirea unor adeverinţe false întocmite de inculpata V.I., fiind neîntemeiată susţinerea inculpatului că nu există probe certe că a comis faptele.
S-au apreciat, de asemenea, că sunt neîntemeiate criticile formulate de inculpat cu privire la individualizarea pedepsei şi la modalitatea de executare, întrucât reducerea pedepselor stabilite de prima instanţă ar conduce la imposibilitatea îndeplinirii funcţiilor preventiv - educative ce caracterizează sancţiunile penale.
Referitor la apelul inculpatei V.I. instanţa de apel a reţinut următoarele:
S-a reţinut că nu poate fi primită susţinerea inculpatei că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, instanţa, având în vedere că eliberând adeverinţe care nu erau în concordanţă deplină cu actele şi registrele aflate în gestiunea primăriei, inculpata a îndeplinit acte contrare atribuţiunilor de serviciu.
S-a mai reţinut că nu poate fi primită susţinerea că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 256 C. pen. şi nu pe cele ale infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., întrucât din declaraţia inculpatului A.I., coroborate chiar cu declaraţia inculpatei V.I., rezultă că inculpata primea sumele de bani înainte de eliberarea adeverinţelor, acestea fiind întocmite ulterior şi trimise solicitanţilor prin poştă.
De asemenea, este nefondată solicitarea inculpatei de a se dispune achitarea pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la uz de fals şi înşelăciune, întrucât inculpata ştia că adeverinţele ce conţineau date nereale urmau a fi folosite în faţa autorităţilor şi că în baza acestora urmau să se obţină venituri ilicite.
Cât priveşte solicitarea inculpatei de a se dispune achitarea prin aplicarea în cauză a disp. art. 181 C. pen., instanţa de apel a apreciat-o vădit neîntemeiată dată fiind amploarea activităţii infracţionale, desfăşurate, încălcarea gravă şi repetată a atribuţiunilor de serviciu în schimbul unor sume de bani, precum şi prejudiciul produs bugetului de stat, aspecte care nu pot conferi faptelor comise un caracter neînsemnat, lipsit de importanţa pentru a se putea considera că faptele sunt lipsite de pericolul social specific unor infracţiuni.
Instanţa de apel a mai reţinut că nu există nici motive de desfiinţare a sentinţei care să poată fi luate în considerare din oficiu.
Inculpaţii V.I. şi A.I. au declarat recurs.
Inculpata V.I. a solicitat în principal achitarea prin aplicarea disp. art. 181 C. pen., susţinând că faptele nu prezintă pericolul social al unor infracţiuni, întrucât aduc o atingere minimă valorilor apărate de legea penală, iar prin conţinutul lor concret pot fi apreciate ca fiind în mod vădit lipsite de importanţă.
În subsidiar s-a solicitat aplicarea disp. art. 81 C. pen., apreciindu-se că modalitatea de executare a pedepsei nu a fost just individualizată.
Inculpatul A.I. a susţinut că s-a comis o gravă eroare de fapt şi a solicitat să se dispună achitarea conform art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de inculpaţi, dar şi din oficiu, în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.
Este de precizat că, deşi recurentul inculpat A.I. a susţinut că în cauză a fost comisă o gravă eroare de fapt, având în vedere argumentarea recursului şi referirea expresă la disp. art. 181 C. pen. şi art. 91 C. pen., Înalta Curte reţine că acesta, ca şi inculpata V.I., solicită să se constate că faptele comise nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni şi achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen.
Examinarea materialului probator aflat la dosar impune concluzia că situaţia de fapt a fost corect stabilită fiind în deplină concordanţă cu cele ce rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut că, având în vedere faptele în materialitatea lor, modalitatea concretă în care au fost comise, multitudinea actelor infracţionale, consecinţele produse, constând în prejudicierea bugetului de stat prin plata unor pensii necuvenite, faptele inculpaţilor nu pot fi considerate ca fiind în mod vădit lipsite de importanţă şi că nu prezintă gradul de pericol social caracteristic unor infracţiuni.
Se reţine, de asemenea, că nu este fondată susţinerea inculpatei V.I. că a fost greşit individualizată modalitatea de executare a pedepsei.
Înalta Curte constată că actele dosarului nu conturează existenţa nici unei împrejurări care să justifice schimbarea modalităţii de executare ci dimpotrivă dovedesc necesitatea măsurilor de supraveghere impuse inculpaţilor pe durata termenului de încercare al suspendării executării pedepsei
Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii A.I. şi V.I. împotriva Deciziei penale nr. 50/A din 30 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă fiecare recurent inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 19 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1434/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1445/2009. Penal → |
|---|
