ICCJ. Decizia nr. 3293/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3293/2009
Dosar nr. 36270.01/3/2008
Şedinţa publică din 16 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 156/F din 12 februarie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) teza I C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul H.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenţia de la 10 septembrie 2008 la 20 noiembrie 2008.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art, 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 800 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 RON va fi avansat din fondurile Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Inculpatul împreună cu partea vătămată M.G., în primăvara anului 2008, au lucrat într-o echipă de construcţii într-o locaţie din judeţul Ilfov.
Între partea vătămată şi inculpat s-a instalat o stare de tensiune, generată de lipsa nemotivată de la locul de muncă a inculpatului, ce a generat în preziua comiterii faptei de lovirea inculpatului cu o bucată de lemn de către partea vătămată, agresiune ce a fost oprită numai la intervenţia martorilor A.G. şi H.D.
Ulterior partea vătămată s-a deplasare la locul de cazare, urmat la scurt timp de inculpat care încercând să-şi pună la încărcat telefonul mobil a deranjat-o.
Pe fondul unor discuţii cu caracter insultător din partea ambelor părţi, partea vătămată a luat o bucată de lemn intenţionând să-l lovească în zona capului pe inculpatul H.M., care pentru a se apăra de atacul declanşat a lovit o singură dată în zona abdominală a părţii vătămate cu un cuţit folosit la tăierea alimentelor, cauzând părţii vătămate leziuni traumatice, ce i-au pus în primejdie viaţa, necesitând circa 25 de zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul H.M.
Prin motivele de apel depuse parchetul a criticat hotărârea pentru reţinerea în mod greşit în favoarea inculpatului a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., nepronunţarea asupra laturii civile şi a omisiunii confiscării cuţitului corp delict folosit la comiterea faptei. În timpul şedinţei procurorul nu a mai susţinut greşita reţinere a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
Inculpatul a criticat hotărârea pentru greşita sa condamnare, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 126 din 25 mai 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I a admis ambele apeluri dispunându-se aplicarea dispoziţiilor art. 863 alin. (1) C. proc. pen. În temeiul art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.556,01 despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.
Împotriva sentinţei penale susmenţionate inculpatul H.M. a declarat recurs, în termen legal, reiterându-se motivele formulate în cerea de apel.
Inculpatul a declarat că este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că partea vătămată, pe fondul împrejurărilor preexistente, manifestându-se agresiv a încercat să-l lovească pe inculpat cu o bucată de lemn în zona capului, iar acesta la rândul său l-a lovit pe agresor cu un cuţit în zona toracică, cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie.
Condiţiile cerute prin art. 44 C. pen. pentru existenţa legitimei apărări nu sunt întrunite deoarece apărarea a fost disproporţionată faţă de atacul exercitat de victimă. Este neîndoielnic însă că inculpatul a acţionat sub stăpânirea unei puternice enervări, determinate de violenţele exercitate asupra sa, astfel că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. pentru a se reţine în favoarea sa circumstanţa atenuantă a provocării instanţele făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor legii.
Individualizarea judiciară efectuată în apel a respectat normele prevăzute în Codul penal care stabilesc anumite criterii de individualizare.
Instanţa pentru pronunţarea pedepsei a avut în vedere totalitatea acestor criterii.
În vederea individualizării s-a ţinut seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de poziţia procesuală sinceră şi reţinerea unor circumstanţe atenuante legale în favoarea inculpatului, lipsa antecedentelor penale, cât şi faptul că era încadrat în câmpul muncii şi avea în întreţinere o familie numeroasă şi a înţeles semnificaţia şi consecinţele negative ale faptei sale.
Pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare prin modalitatea ei de executare asigură prevenirea de noi infracţiuni fiind un mijloc de reeducare a condamnatului.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. pen. va fi respins recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.M. împotriva Deciziei penale nr. 126 din 25 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1347/2009. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 3300/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
