ICCJ. Decizia nr. 3325/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3325/2009
Dosar nr. 518/35/2009
Şedinţa publică din 19 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 30 aprilie 2009, petiţionarul P.I. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei din 26 noiembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 99/P/2008 şi a rezoluţiei din 7 aprilie 2009 dată în Dosarul nr. 127/11.2/2009 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de numitul L.A. pentru infracţiunile prevăzute de art. 205 - 206 din C. pen.
În motivarea plângerii s-a arătat că soluţia dată de procuror este nelegală şi netemeinică, fiind dispusă cu încălcarea legii şi pe baza unei greşite interpretări a probelor de la dosar. A arătat că a depus plângere împotriva procurorului L.A. pentru faptul că acesta a afirmat în cadrul unui interviu că petentul ar fi făcut presiuni asupra procurorului P. pentru a semna o ordonanţă de punere în mişcare a acţiunii penale faţă de intimat, ameninţându-l cu încetarea delegaţiei şi chiar excluderea din magistratură; că l-a şantajat folosind declaraţiile unor infractori, că petiţionarul este criminal şi că l-ar fi determinat pe P. să se sinucidă; totodată, în interviu a folosit expresiile „politruc P." şi „P. compromis iremediabil", la plângere fiind ataşate interviul în copie şi acte ale C.S.M. cu privire la afirmaţiile invocate de intimat. A susţinut că din dosarul de urmărire penală nu rezultă că s-ar fi exercitat presiuni asupra lui P., dimpotrivă, din nota Inspecţiei Judiciare a C.S.M. rezultă că periţionarul a fost cel care în perioada dificilă în care s-a aflat P. a depus diligente pentru a-l ajuta să depăşească problemele cu care acesta se confrunta în acea perioadă. A mai arătat că intimatul a declarat că între P. şi şefii săi ierarhici ar fi existat discuţii purtate pe ton înalt, la care ar fi luat parte şi alte persoane, discuţii legate de soluţionarea dosarului, ceea ce nu rezultă din probatoriul administrat, că acesta a mai declatat că existenţa conflictului dintre P. şi şefii săi ierarhici se confirmă prin declaraţia martorului P., ceea ce nu ar fi adevărat pentru că nu rezultă din conţinutul declaraţiei acestui martor.
De asemenea, a mai arătat că nu s-a făcut referire la constatarea analizei psihopatologice efectuată în dosar şi nici la soluţia dată în acel dosar. S-a susţinut că şicanele au reprezentat modalitatea de apărare a intimatului L., care şi-ar fi folosit în acest scop toate posibilităţile oferite de experienţa sa de procuror.
Petiţionarul a mai susţinut că procurorul de caz a trecut cu uşurinţă peste cele susţinute în nota C.S.M. nr. 334/2008 şi că soluţia de neîncepere a urmăririi penale pronunţată în cauză este de natură să-i aducă prejudicii viitoare, iar intimatul ar fi încurajat şi pe viitor să-i aducă ijurii şi calomnii pe aceeaşi temă.
Prin sentinţa penală nr. 679/P din 10 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins ca fiind tardivă plângerea formulată de petiţionarul P.l., împotriva rezoluţiei din 26 noiembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 99/P/2008, precum şi împotriva rezoluţiei din 7 aprilie 2009 dată în Dosarul nr. 127/II.2/2009 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea cu privire la intimatul L.A.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petiţionarul la 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că rezoluţia nr. 99/P/2008 din 26 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul L.A. sub aspectul infracţiunilor de insultă şi calomnie prevăzute de art. 205 şi respectiv 206 C. pen. a fost comunicată petiţionarului la data de 2 decembrie 2008 şi respectuiv 12 februarie 2009.
Împotriva acestei soluţii, petiţionarul a formulat plângere la data de 16 martie 2009, plângere care a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin rezoluţia din 7 aprilie 2009.
Faţă de faptul că soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost comunicată petiţionarului la 2 decembrie 2008 şi respectiv 12 februarie 2009, iar plângerea adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a avut loc la data de 16 martie 2009, deci după expirarea termenului prevăzut de art. 278 alin. (3) C. proc. pen., procurorul general ar fi trebuit să respingă plângerea ca tardiv formulată, nu să o analizeze pe fond.
S-a mai reţinut că şi plângerea adresată instanţei este tardivă.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 278 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 277 C. proc. pen., procurorul ierarhic superior trebuie să soluţioneze plângerea în termen de 20 zile.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. a fost stabilit un termen de 20 zile pentru formularea plângerii împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, iar momentul de la care acesta începe să curgă este cel al comunicării soluţiei de respingere a plângerii potrivit art. 275-278 C. proc. pen. (alin. (1)), sau după caz, în situaţia nesoluţionării în termen a acestei din urmă plângeri, data expirării termenului de 20 zile în care procurorul ierarhic superior avea pobligatia a o rezolva (alin. (2)).
În speţă, s-a reţinut că plângerea a fost înaintată prim- procurorului la data de 16 martie 2009, cu precizarea că termenul începe să curgă de la data primirii efective de către procurorul ierarhic superior a plângerii petiţionarului şi nu de la data expedierii de către acesta, respectiv 2 martie 2009, iar acesta trebuia să se pronunţe cel mai târziu la data de 6 aprilie 2009. Întrucât nu a fost respectat acest termen, petiţionarul avea dreptul ca în termen de 20 zile să se adreseze instanţei competente, termen care a început să curgă la data de 7 aprilie 2009 şi a expirat la data de 28 aprilie 2009.
Întrucât plângerea adresată instanţei a fost înregistrată la data de 30 aprilie 2009, deci după expirarea termemnului prevăzut de art. 2781 C. proc. pen., plângerea a fost respinsă ca fiind tardivă.
Împotriva hotărârii primei instaţe a declarat recurs petiţionarul, criticând-o în esenţă prin aceea că, reţinându-se că plângerea a fost depusă cu 2 zile întârziere, i-a fost respins accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, şi a fost ignorată jurisprudenţa Curţii Europene în materie de termene.
A mai criticat hotărârea instanţei de fond şi prin aceea că nu a fost analizată cauza pe fond, fiind încălcate dispoziţiile art. 62 şi art. 63 alin. (2) C. proc. pen. care prevăd obligativitatea organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată de a lămuri cauza sub toate aspectele pe bază de probe şi examinarea tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781:
(1) C. proc. pen. „După respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, ori după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plîngerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.
(2) În cazul în care prim-procurorul parchetului sau după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile."
În cauza de faţă, plângerea formulată potrivit dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen. a fost înregistrată la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea la data de 16 martie 2009, acesta trebuind să se pronunţe în termen de 20 zile, deci până cel mai târziu la 6 aprilie 2009.
Întrucât acest termen nu a fost respectat de către procurorul general, petiţionarul trebuia să se adreseze instanţei în termen de 20 zile, termen care a început să curgă de la 7 aprilie 2009 şi a expirat la 28 aprilie 2009.
Plângerea adresată de petiţionar instaţei de judecată la data de 30 aprilie 2009, cu 2 zile mai târziu, apare ca fiind tardivă, aşa încât hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică.
Termenul prevăzut de art. 2781 C. proc. pen. este un termen peremptoriu, chiar dacă a fost depăşit doar cu două zile, iar neresepectarea lui atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen, aşa încât criticile formulate de petiţionar în sensul că prin hotărârea pronunţată au fost încălcate principiul liberului acces la justiţie prevăzut de Constituţia României şi dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din C.E.D.O., nu pot fi primite, ele fiind contrare tocmai raţiunii pentru care a fost reglementat, în mod distinct, momentul de la care începe să curgă termenul prevăzut de art. 2781 C. proc. pen.
În acest sens, instanţa de fond a făcut trimitere la Decizia nr. 15 din 6 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind natura juridică a termenelor prevăzute de art. 278 alin. (3) şi art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. şi a motivat în mod judicios că prevederile art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. permit părţii interesate să se adreseze în mod efectiv instanţei de judecată şi să se prevaleze în faţa acesteia de garanţiile procesuale pe care le presupune dreptul la apărare, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigenţei termenului rezonabil.
Având în verere excepţia tardivităţii plângerii, instanţa de fond în mod corect nu a mai analizat cauza pe fond.
Fată de cele menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul declarat de petiţionar apare ca nefondat, urmând ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul P.I. împotriva sentinţei penale nr. 69/PI din 10 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judicoare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 19 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3243/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3347/2009. Penal → |
|---|
