ICCJ. Decizia nr. 3347/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3347/2009

Dosar nr. 30634/3/2008

Şedinţa publică din 20 octombrie 2009

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 242 din 3 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, ssecţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.S. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ alin. (1) C. pen. şi art. 862 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 9 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate, la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (3) C. pen. a fost obligat inculpatul să se supună măsurilor de control, tratament şi îngrijire, în special în scopul dezintoxicării şi s-a interzis acestuia să intre în legătură cu coinculpatii R.A.M., M.C. şi B.F.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 22 mai 2008 la data punerii efective în libertate.

În baza art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 142/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., prin aceiaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul B.F., la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ alin. (1) C. pen. şi art. 86² alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 9 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte Ia datele fixate, la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 684 din 20 mai 2004 a Tribunalului Bucureşti, definitivă la data de 20 septembrie 2004 şi a fost contopit restul rămas neexecutat de 1030 de zile cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 mai 2008 la zi.

În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 697 din 05 mai 2004 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 739 din 18 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti şi a fost contopit restul rămas neexecutat de 478 de zile cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 697 din 20 mai 2004 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 739 din 18 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti şi a fost contopit restul rămas neexecutat de 478 de zile cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul N.S. a cantităţii de 0,12 grame pulbere care conţine heroină şi cafeina şi a cantităţii de 1,33 grame pulbere care conţine heroină şi cafeina de la inculpatul M.C. a cantităţii de 0,05 grame substanţă care conţine heroină şi a cantităţii de 3,10 grame pulbere care conţine heroină, rămase după efectuarea analizelor de laborator şi predate organului de cercetare penală.

S-a constatat că în procesul analizelor de laborator au fost consumate cantităţile de 0,16 grame heroină şi 0,20 grame substanţă care conţine heroină în amestec cu cofeină.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.C. a sumei de 900 lei, de la inculpatul N.S. a sumei de 200 lei şi de la B.F. a sumei de 100 lei obţinute din vânzarea de droguri.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpaţi la câte 2700 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 21 februarie 2008, în jurul orei 14,30, inculpatul B.F. a primit de la colaboratorul M.D. al investigatorului sub acoperire G.G. suma de 150 lei pentru a-i face rost de două doze de heroină, iar suma de 50 lei urma să fie reţinută de inculpat ca şi comision pentru serviciul realizat.

Inculpatul B.F. a luat drogurile de la inculpatul N.S., care a venit şi el la locul de întâlnire şi i-a dat chiar el colaboratorului dozele de heroină deja plătite.

La data de 07 martie 2008, în jurul orelor 13,30, inculpatul B.F. a primit de la acelaşi colaborator suma de 150 lei pentru alte două doze de heroină, după care, după încasarea banilor s-a îndepărtat circa 30-40 de metri, s-a întâlnit cu inculpaţii N.S. şi R.A. de la care a luat drogurile, apoi s-a întors la colaborator şi i-a înmânat drogurile.

La data de 22 mai 2008, inculpaii N.S. şi R.A. au fost depistaţi în timp ce deţineau asupra lor un număr de 12 doze de heroină destinată vânzării, dar şi pentru consumul prorpiu al inculpatului N.S.

În perioada septembrie-octombrie 2007, inculpatul R.A. a desfăşurat aczivităţi ilegale privind traficlul de droguri, respectiv vânzarea de heroină, activitate infracţională comisă împreună cu C.M. (pentru care s-a disjuns cauza în vederea continuării cercetărilor).

Toate aceste situaţii de fapt rezultă din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor cu declaraţiile colaboratorului sub acoperire, cu procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire şi lucrătorii de poliţie şi cu procesul verbal de vizionare a suportului opitic, pe care a fost înregistrată întâlnirea dintre inculpaţi, coroborate şi cu declaraţiile martorilor B.D., C.C., I.M.C., D.D., V.A., D.M.G. precum şi cu procesele verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice.

La data de 13 august 2007, în jurul orelor 16,00, inculpatul M.C. a primit de la colaboratorul P.I. al investigatorului G.G. suma de 50 de lei, reprezentând contravaloarea unei doze de heroină.

La data de 14 august 2007, acelaşi colaborator s-a întâlnit cu inculpatul M.C. în spatele blocului unde locuieşte acesta şi a primit de la inculpat o punguţă în care se afla heroină, contra sumei de 850 lei.

La data de 19 iulie 2007, inculpatul M.C. a fost depistat în timp ce deţinea asupra sa două doze de heroină şi o fiolă din sticlă pe care s-a pus în evidenţă heroină, destinate consumului propriu al acestuia.

Activitatea infracţională a inculpatului M. se probează cu declaraţiile acestuia coroborate cu declaraţiile colaboratorului, cu procesele verbale întocmite de investigator şi lucrătorii de poliţie, cu rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 august 2007, precum şi cu procesele verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice.

Din cele menţionate, instanţa de fond a constatat că rezultă cu certitudine vinovăţia inculpaţilor, faptele lor fiind săvârşite cu intenţie.

Împotriva acestei soluţii, în termen legal, au promovat apel inculpaţii R.A.M. şi M.C. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin apelul declarat M.C. a a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul nelegalităţii, în raport cu faptul că deşi în sarcina acestuia s-au reţinut două fapte, trafic şi deţinere de droguri, prin dispozitivul hotărârii, a fost condamnat pentru două infracţiuni de trafic de droguri de mare risc, astfel că apărătorul apelantului a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare.

Inculpatul R.A.M., a susţinut în motivelde apel că nu a participat la comiterea faptei din data de 22 mai 2008, solcitând achitarea sa, în temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar faţă de faptul că a recunoscut celelalte fapte reţinute pe perioada mai - octombrie 2007, a susţinut că pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, este prea aspră.

Prin Decizia penală nr. 98 din 22 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul inculpatului M.C., a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi procedând la o nouă rejudecare în fond;

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.C. la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 697 din 05 mai 2004 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, şi a contopit restul rămas neexecutat de 478 de zile cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an şi zece luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 697 din 20 mai 2004 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, şi a contopit restul rămas neexecutat de 478 de zile cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi zece luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 23 mai 2008 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.C. a cantităţii de 0,05 grame substanţă care conţine heroină şi a cantităţii de 3,10 grame heroină, rămase după efectuarea analizelor de laborator şi predate organului de cercetare penală.

S-a dispus confiscarea de la acelaşi inculpat a sumei de 900 lei.

S-au menţinut dispoziţiile sentinţei apelate privitoare la ceilalţi inculpaţi.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.A.M.

A menţinut starea de arest a inculpatului R.A.M. şi a computat prevenţia inculpatului de la 23 mai2008 la zi.

A obligat inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat.

La termenul de judecată din data de 15 aprilie 2009 (f. 15-21 dosar apel), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a procedat la audierea apelanţilor inculpaţi R.A.M. şi M.C.

S-a reţinut că prin sentinţa penală atacată pe calea acestui apel inculpatul M.C. a fost condamnat la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de trafic de droguri de mare risc deşi prin actul de sesizare a instanţei şi chiar în considerentele entinţei apelate s-au reţinut în sarcina acestuia o infracţiune continuată de trafic de droguri de mare risc (prevăzută de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000) şi una de deţinere de droguri de mare risc (prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din aceiaşi lege).

Curtea de Apel Bucureşti a constatat că între dispozitiul hotărârii şi considrente există contradicţie motiv pentru care a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., pronunţând o nouă hotărâre de condamnare inculpatului M.C.

Cu privire la apelul inculpatului R.A.M., instanţa de apel a constatat că vinovăţia acestuia cu privire la săvârşirea faptelor deduse judecăţii prin probele administrate în cauză este pe deplin dovedită.

Împotriva Deciziei penale nr. 98 din 22 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, au declarat recurs inculpaţii R.A.M. şi M.C.

Prin apărătorul desemnat din oficiu aceştia au criticat Decizia pronunţată de instanţa de apel sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor arătând că pedepsele reţinute în sarcina inculpaţilor sunt prea aspre.

A solicitat redozarea pedepselor şi dispunerea unor pedepse într-un cuantum mai redus, iar la reindividualizarea pedepselor să se reţină circumstanţele reale şi personale ale inculpaţilor arătând că aceştia nu sunt traficanţi de droguri în mod obişnuit precum şi împrejurarea că sunt tineri şi că ar putea influenţa în sens negativ integrarea şi dezvoltarea în viaţa socială.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385⁶ alin. (1) şi art. 385⁷ alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile formulate de recurenţii inculpaţi R.A.M. şi M.C. nu sunt fondate pentru motivele care vor fi expuse în continuare.

Instanţa de apel a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpaţilor, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum şi o corectă individualizare a pedepselor.

Înalta Curte constată că circumstanţele personale invocate de inculpaţi în prezentul recurs, constând în împrejurarea că nu sunt traficanţi de droguri în mod obişnuit precum şi împrejurarea că sunt tineri şi că ar putea influenţa în sens negativ integrarea şi dezvoltarea în viaţa socială a acestora prin aplicarea unei pedepse prea mari iar că inculpatul R.A.M. a recunoscut fapta săvârşită în perioada septembrie - octombrie 2007, au fost avute în vedere la stabilirea pedepselor de către instanţa de fond şi menţinută de către instanţa de apel prin reţinerea în favoarea acestuia aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen. şi drept urmare, dându-le efect, pedeapsa a fost redusă sub limita minimă prevăzută de textul incriminator conform dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

Pentru inculpatul M.C., Curtea de Apel Bucureşti, desfiinţând în parte sentinţa instanţei de fond şi procedând la o nouă judecată în fond, a reţinut de asemena în favoarea acestuia aplicarea dispoziţiilor art 74 lit. c) C. pen. şi drept urmare, dându-le efect, pedeapsa a fost redusă sub limita minimă prevăzută de textul incriminator conform dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

La cuantificarea pedepselor s-a ţinut seama atât de circumstanţele reale ale faptelor, prin care s-a adus atingere sănătăţii publice prin gradul de pericol social ce caracterizează faptele de trafic de droguri de mare risc în formă continuată şi respectiv consumul de droguri săvârşite de către inculpatul M.C., şi de trafic de droguri de mare risc în formă continuată săvârşite de inculpatul R.A.M. cât şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor.

Pedeapsa reţinută în sarcina fiecărui inculpat de 7 ani închisoare ani închisoare cu executare în regim de detenţie este într-un cuantum menit a atinge scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. respectiv cel educativ şi punitiv şi să răspundă cerinţelor prevăzute de acest articol astfel că reindividualizarea pedepsei pentru fiecare inculpat nu se impune.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţii M.C. şi R.A.M. nu sunt fondate, urmând a fi respinse în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurenţii inculpaţi la cheltuieli judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.A.M. şi M.C. împotriva Deciziei penale nr. 98 din 22 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 23 mai 2008 la 20 octombrie 2009, pentru ambii inculpaţi.

Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 3325/2009. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 3362/2009. Penal. Infractiuni la legea privind... →

ICCJ. Decizia nr. 3347/2009. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3347/2009. Penal