ICCJ. Decizia nr. 3419/2009. Penal. Pornografia infantilă (Legea 678/2001 art. 18). Recurs

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.3419/2009

Dosar nr.515/104/2008

Şedinţa publică din 26 octombrie 2009

Asupra recursului penal de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 152 din 2 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia penală:

I. În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat inculpatul V.T.A. (fiul lui D. şi A.), la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă, prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 10 din Legea nr. 196/2003, a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea minorilor în acte cu caracter obscen.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 196/2003, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distribuirea materialelor cu caracter obscen, care prezintă imagini cu minori având un comportament explicit sexual.

În baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere fără drept de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau într-un mijloc de stocare a datelor informatice.

Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul V.T.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Potrivit art. 86¹ C. pen. şi art. 86² C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 6 ani reprezentând termen de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

II. În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat inculpatul T.I.D. (fiul lui T. şi D.), la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă.

Potrivit art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul T.I.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

Conform art. 86¹ C. pen. şi art. 86² C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 5 ani reprezentând termen de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

III. În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat inculpatul S.N.G. (fiul lui F. şi D.), la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă.

Potrivit art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul S.N.G. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 86¹ C. pen. şi art. 86² C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 5 ani reprezentând termen de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca toţi inculpaţii să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt, unde vor anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, vor comunica şi justifica schimbarea locurilor de muncă şi vor da informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

S-au pus în vedere inculpaţilor dispoziţiile art. 86⁴ C. pen. raportat la art. 83 şi 84 C. pen.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 196/2003 raportat la art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul V.T.A. a unităţii centrale cu carcasă de culoare gri, purtând inscripţia D.M.S., un CD marca T.D., un CD marca T. şi 81 suporturi optice tip CD şi DVD numerotate de la 1 la 81, iar de la inculpatul S.N.G. a unităţii centrale PC cu carcasă de culoare gri şi negru ce prezintă în partea superioară inscripţia M.C.S., prevăzută cu DVD-Writer şi un CD Writer, ambele marca A.

S-a dispus restituirea către inculpatul S.N.G. a unei imprimante şi către inculpatul V.T.A. a unei imprimante marca H. model D., cu carcasă gri şi albastru, un cablu de conexiune pentru imprimantă şi un cablu de alimentare.

Au fost obligaţi inculpaţii V.T.A. şi S.N.G., în solidar, la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă B.R.M.

Au fost obligaţi inculpaţii V.T.A. şi S.N.G. la plata sumelor de câte 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul T.I.D. la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul M.J. în contul Baroului Olt.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt.

Inculpaţii V.T.A., T.I.D. şi S.N.G., cunoscând-o bine pe partea vătămată minoră B.R.M., în vârstă de 15 ani, elevă în clasa a IX-a la Colegiul Naţional I.M. din Slatina, într-o seară din luna februarie 2007, întâlnind-o toţi trei în zona Administraţiei Financiare Olt - Slatina, au invitat-o la o „plimbare" cu autoturismul condus de inculpatul V.T.A.

Partea vătămată a acceptat propunerea şi, după ce au circulat un timp pe străzile municipiului Slatina, au ieşit în afara oraşului, autoturismul fiind oprit în apropierea Barajului Arceşti, pe câmp.

Inculpaţii T.I.D. şi S.N.G. au coborât din autoturism, iar inculpatul V.T.A. şi partea vătămată au rămas în habitaclu, unde au început să întreţină un raport sexual normal, fiind surprinşi de către ceilalţi doi inculpaţi, care au revenit la scurt timp, în autoturism. Inculpatul T.I.D. a luat telefonul mobil al inculpatului V.T.A. şi i-a filmat pe cei doi, în timp ce întreţineau raport sexual. După aceea, şi inculpatul V.T.A. a luat telefonul mobil şi s-a filmat în timp ce întreţinea raport sexual cu minora, după care i-a dat telefonul inculpatului T.I.D., care a continuat filmarea.

Aflându-se în autoturism, în prezenţa minorei B.R.M., inculpaţii T.I.D. şi S.N.G., s-au dezbrăcat şi au săvârşit o serie de acte obscene, cu caracter pornografic, fiind filmaţi de către inculpatul V.T.A. De asemenea, inculpatul V.T.A. i-a filmat pe inculpatul T.I.D. şi pe partea vătămată B.R.M., în timp ce întreţineau raport sexual normal în habitaclul autoturismului.

După consumarea raporturilor sexuale, inculpaţii au revenit în municipiul Slatina, lăsând-o pe minora B.R.M. în zona Administraţiei Financiare Olt, de unde o luaseră.

Materialul cu caracter pornografic realizat de către cei trei inculpaţi, în care a fost implicată minora B.R.M., compus din mai multe filme, cu durate variabile, a fost stocat de către inculpatul V.T.A. pe computerul de la domiciliul său.

De asemenea, şi inculpatul S.N.G. a stocat în computerul său, unul din filmele realizate în autoturism, în care a fost implicată minora B.R.M.

În plus, inculpatul V.T.A. a transmis altor tineri, pe telefoanele mobile, materialul cu caracter pornografic realizat.

În cele din urmă, materialul respectiv a fost postat şi pe internet, după care a fost distribuit şi preluat de către un număr mare de tineri, în special elevi de la colegiile din municipiul Slatina.

Evenimentul respectiv a fost prezentat, pe larg, şi în presa locală, producându-se astfel o puternică reacţie din partea opiniei publice, mai ales că protagoniştii materialului cu caracter pornografic erau elevi din colegii.

Efectuându-se percheziţia în sistem informatic asupra computerului ridicat de la inculpatul V.T.A., s-a găsit materialul cu caracter pornografic realizat de inculpaţi.

La data de 16 mai 2007, organele de poliţie au inscripţionat pe un CD, un fişier timp imagine, în care se afla unul din filmele cu caracter pornografic în care a fost implicată minora B.R.M., film ce a fost găsit înmagazinat pe hard-discul inculpatului S.N.G. (procesul-verbal de la fila 76 dos.urm.pen.)

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpaţii V.T.A. şi S.N.G.

Prin apelul declarat inculpatul S.N.G. a învederat pe de o parte că, în mod greşit, a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, iar pe de altă parte că, pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, este mult prea mare, în raport de datele ce caracterizează persoana sa.

Inculpatul V.T.A. a criticat sentinţa primei instanţe pentru netemeinicie, sub aspectul pedepselor aplicate, solicitând reducerea cuantumului acestora, întrucât nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut faptele săvârşite şi a avut o bună conduită în societate.

Totodată, ambii inculpaţi apelanţi au solicitat exonerarea de la plata daunelor morale faţă de partea vătămată minoră B.R.M., apreciind că acestea nu se justifică.

Prin Decizia penală nr. 62 din 23 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii V.T.A. şi S.N.G. împotriva sentinţei penale nr. 152 din 02 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia penală.

A fost obligat apelantul inculpat S.N.G. la plata sumei de 30 lei, iar apelantul inculpat V.T.A. la plata sumei de 330 lei (din care 300 lei reprezintă onorariu apărător oficiu), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Craiova a reţinut că, motivul de nelegalitate invocat de inculpatul S.N.G. este nefondat întrucât, prin activitatea desfăşurată, filmând-o pe minora B.R.M. pe telefon, pentru activităţi pornografice, pe care le-a răspândit ulterior în reţeaua informatică „Internet", acesta a săvârşit infracţiunea de pornografie infantilă prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Totodată, instanţa de apel a constatat că pedepsele aplicate inculpaţilor, au fost corect individualizate, prima instanţă dând eficienţă tuturor criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata sumei de 30.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă B.R.M. este întemeiată, faţă de oprobiul public la care a fost supusă aceasta.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.N.G. care, prin apărătorul ales, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen.

În principal, inculpatul a susţinut că, în cauză, s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă greşita sa condamnare pentru infracţiunea de pornografie infantilă prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, solicitând a se dispune achitarea sa, în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a comis vreun act material ce ar putea fi apreciat ca reprezentând pornografie infantilă.

În subsidiar, inculpatul a solicitat să-i fie recunoscute circumstanţe atenuante personale, întrucât în prezent este student şi a avut o bună conduită în cursul cercetărilor, cu consecinţa reducerii pedepselor sub limita minimă prevăzută de textele incriminatorii şi stabilirea ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea condiţionată.

Totodată, inculpatul a susţinut că, în mod nelegal, a fost obligat la plata de daune morale către partea civilă B.R.M., faţă de conduita pe care aceasta a avut-o anterior săvârşirii faptelor.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. combinat cu art. 385⁶ alin. (1) şi art. 385⁷ alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acestora, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

1. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influenţat asupra soluţiei cauzei, iar, pe de altă parte, să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu priveşte dreptul de apreciere a probelor, ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.

Verificând probatoriul administrat în cauză, prin prisma apărărilor formulate de inculpat, Înalta Curte constată că este nefondată susţinerea acestuia în sensul că nu a comis vreun act material ce ar putea fi apreciat ca reprezentând pornografie infantilă.

Astfel, din examinarea mijloacelor de probă aflate în dosarul de urmărire penală, coroborate cu probele administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătoreşti, Înalta Curte reţine că, în timp ce se aflau în autoturism, în afara oraşului Slatina, mai exact în apropierea Barajului Arceşti, în prezenţa minorei B.R.M., inculpaţii T.I.D. şi S.N.G., s-au dezbrăcat şi au săvârşit o serie de acte obscene, cu caracter pornografic, fiind filmaţi de către inculpatul V.T.A. De asemenea, inculpatul V.T.A. i-a filmat pe inculpatul T.I.D. şi pe partea vătămată B.R.M., în timp ce întreţineau raport sexual normal în habitaclul autoturismului.

Materialul cu caracter pornografic realizat de către cei trei inculpaţi, în care a fost implicată minora B.R.M., în vârstă de 15 ani, compus din mai multe filme, cu durate variabile, a fost stocat de către inculpatul V.T.A. pe computerul de la domiciliul său.

De asemenea, şi inculpatul S.N.G. a stocat în computerul său, unul din filmele realizate în autoturism, în care a fost implicată minora B.R.M. (a se vedea procesele-verbale de percheziţie domiciliară şi de percheziţie în sisteme informatice de la filele 28-29; 31;35; 40-41; 72-73; 78-79 dos.urm.pen.).

În plus, inculpatul V.T.A. a transmis altor tineri, pe telefoanele mobile, materialul cu caracter pornografic realizat.

În cele din urmă, materialul respectiv a fost postat şi pe Internet, după care a fost distribuit şi preluat de către un număr mare de tineri, în special elevi de la colegiile din municipiul Slatina.

La data de 16 mai 2007, a fost inscripţionat pe un CD marca T., un fişier timp imagine, (unul dintre filmele cu caracter pornografic, în care a fost implicată minora B.R.M.), înmagazinat pe hard-disk-ul aparţinând inculpatului S.N.G. (procesul-verbal de la fila 76 dos.urm.pen.).

Ulterior, la percheziţia informatică efectuată la data de 10 octombrie 2007, filmul respectiv nu a mai fost găsit în hard-disk-ul computerului acestui inculpat, întrucât a fost şters din memorie.

Fiind audiată de instanţa de judecată, partea vătămată B.R.M. a precizat că îşi menţine în totalitate depoziţiile date pe parcursul urmăririi penale şi a arătat că într-adevăr, după ce s-a plimbat prin oraş cu autoturismul condus de inculpatul V.T.A. în care se aflau şi ceilalţi doi inculpaţi, a fost de acord să se deplaseze cu aceştia în afara oraşului Slatina şi să întreţină relaţii intime în autoturism. Aceasta a mai arătat că, în timp ce întreţinea relaţii intime cu inculpatul V.T.A., au intrat peste ei în autoturism şi ceilalţi doi inculpaţi şi au început să folosească telefoanele mobile, fără a-şi da seama că filmează cu ele, deoarece i-au spus că le folosesc doar pentru a ilumina interiorul autoturismului şi, cu toate că în două rânduri i-a întrebat dacă filmează, aceştia i-au precizat că nu filmează.

Partea vătămată a mai arătat că a întreţinut relaţii sexuale de bună voie şi cu ceilalţi doi inculpaţi, fără a-şi da seama că actele respective erau filmate, aflând despre acest aspect la scurt timp de la martorul D.I., care i-a spus că la ora de informaticăfratele inculpatului T. viziona pe internet filmul în care se derulau imaginile înregistrate de către inculpaţi, în timp ce întreţineau relaţii sexuale cu ea, precum şi în timp ce săvârşeau o serie de acte obscene (fila 84 dosar instanţă).

Cu ocazia audierii de către instanţă, inculpaţii V.T.A., T.I.D. şi S.N.G. şi-au menţinut în totalitate depoziţiile date pe parcursul urmăririi penale şi au recunoscut săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, arătând că într-adevăr, într-o seară din luna februarie 2007, în timp ce se plimbau cu autoturismul pe străzile municipiului Slatina s-au întâlnit cu partea vătămată B.R.M., pe care au invitat-o la plimbare, după care au ieşit în afara oraşului pentru a întreţine relaţii intime cu aceasta şi, în timp ce întreţineau relaţii intime, toţi trei s-au filmat reciproc cu telefonul mobil.

Inculpatul V.T.A. a relatat că înregistrarea a rămas pe telefonul său şi a descărcat-o în calculator (filele 85, 86 şi 87 dosar instanţă).

Martorul B.O.T. a declarat că, în luna februarie sau martie 2007, s-a întâlnit cu inculpatul V.T.A. care i-a spus că are un filmuleţ porno, pe care îl va trimite pe telefonul său mobil. Martorul a precizat că inculpatul V.T. i-a transmis pe telefonul său mobil, prin intermediul dispozitivului „bluetooth", un film în care acesta apărea în timp ce întreţinea raport sexual cu B.R.M., film despre care i-a spus că l-a mai dat şi altor persoane.

La data de 22 octombrie 2008, instanţa în prezenţa apărătorului celor trei inculpaţi a procedat la vizionarea a două CD-uri marca T.D. şi T., vizionare în urma căreia s-a constatat existenţa unui număr de 12 fişiere video, care conţineau imagini obscene cu aceştia şi expresii triviale pe care le-au folosit în timp ce au filmat-o pe partea vătămau B.R.M. (fila 107 dosar instanţă).

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că invocarea nevinovăţiei de către inculpatul S.N.G. în raport de faptele săvârşite, contrazice nesusţinut probatoriile administrate în cauză.

Simpla afirmaţie a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare, utilizată de inculpat, respectiv negarea realităţii evidente, nu poate influenţa convingerea bazată pe probe irefutabile.

Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane) constituie infracţiunea de pornografie infantilă, printre altele, şi fapta de a deţine în vederea răspândirii de obiecte, file, fotografii, diapozitive, embleme sau alte suporturi vizuale, care reprezintă poziţii ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani.

Fapta inculpatului S.N.G. care a contribuit la realizarea materialului cu caracter pornografic, fiind filmat de către inculpatul V.T.A. în timp ce săvârşea acte cu caracter obscen, film în care a fost implicată minora B.R.M., în vârstă de 15 ani şi de a stoca şi deţine, fără drept, în computerul său, unul din filmele realizate în seara respectivă constituie infracţiunile de pornografie infantilă, prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi deţinerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau într-un mijloc de stocare a datelor informatice, prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

2. Înalta Curte constată, de asemenea că este neîntemeiată solicitarea recurentului inculpat vizând recunoaşterea de circumstanţe atenuante personale şi stabilirea ca modalitate de executare a pedepsei, suspendarea condiţionată a acesteia.

Potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.

Înalta Curte contată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţele de fond şi apel au reţinut şi au dat eficienţă, atât împrejurărilor concrete ale comiterii faptelor, cât şi aspectelor de circumstanţiere personală invocate de inculpat, interpretând şi aplicând corect prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Exigenţele impuse de principiul legalităţii nu se rezumă doar la cerinţa ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele stabilite prin norma de incriminare ci, pe lângă aceasta, este necesar ca individualizarea judiciară să se realizeze pe baza unor criterii de apreciere, determinate, de asemenea, de lege.

Alegerea mijloacelor de individualizare a pedepsei şi a modalităţii de executare nu se fac în mod arbitrar, ci, dimpotrivă, instanţa este obligată să ţină seama de anumite criterii prevăzute de lege. Aceste criterii sunt elemente de care instanţa de judecată este obligată să ţină seama în activitatea de individualizare a pedepsei.

Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpatului S.N.G. au fost stabilite într-un cuantum corespunzător, la individualizarea acestora, cât şi la stabilirea modalităţii de executare a pedepsei rezultante, fiind avute în vedere atât modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, cât şi datele care caracterizează persoana inculpatului (tânăr, cu o anumită pregătire şcolară, absolvent al Colegiului Naţional I.M. din Slatina, în prezent student), aspecte ce au determinat instanţele de fond şi apel să-i stabilească ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea sub supraveghere.

Nu trebuie ignorat însă pericolul social deosebit al faptelor săvârşite de inculpat.

Prin infracţiunea de pornografie infantilă se aduce atingere nu numai unor valori sociale individuale, ci şi colectivităţii în ansamblul său care, conştientizând existenţa unei pieţe ce oferă sau cere un astfel de produs, încearcă să înlăture pericolul repetării în viitor a abuzurilor sau a actelor de exploatare împotriva minorilor, acte care servesc la elaborarea de noi materiale pornografice.

Prin Decizia-cadru 2004/6.8/JAI din 22 decembrie 2003 (privind combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile) Consiliul Uniunii Europene a calificat pornografia infantilă ca reprezentând o formă extrem de gravă a exploatării sexuale a copiilor care, datorită faptului că în ultima perioadă a luat o deosebită amploare, răspândindu-se tot mai mult prin intermediul utilizării noilor tehnologii şi a Internetului, trebuie contracarată, printr-o abordare globală, care să cuprindă elementele esenţiale ale dreptului penal, comune tuturor statelor membre, în special în materie de sancţiuni efective, proporţionale şi disuasive şi care să fie însoţită de o cooperare judiciară cât mai extinsă.

În condiţiile în care în România au început să apară cazuri din ce în ce mai dese de pornografie infantilă, instanţele, alături de celelalte autorităţi ale statului, au un rol deosebit de important în eradicarea acestui tip de flagel, în a atrageatenţia - inclusiv prin sancţiunile aplicate - tinerilor, cu deosebire elevilor, asupra riscurilor la care se expun săvârşind astfel de fapte de pornografie infantilă, de confecţionare de materiale cu caracter obscen, deţinere şi împrăştiere de materiale pornografice.

Tinereţea inculpatului, faptul că în prezent este student, precum şi lipsa antecedentelor penale - invocate de apărare - au justificat aplicarea de către prima instanţă a unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de textele incriminatorii şi stabilirea ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea sub supraveghere.

Recunoaşterea unor astfel de împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă, decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul ei sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special ar satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, situaţii care în cauză nu se regăsesc.

3. Înalta Curte constată, totodată, că nu poate fi primită nici critica recurentului inculpat vizând greşita sa obligare la plata daunelor morale către partea civilă B.R.M., cu motivarea că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei vreunui prejudiciu moral produs prin faptele sale.

Una din principalele diviziuni cu care se poate opera asupra noţiunii de prejudiciu, ca element al răspunderii civile delictuale, constă în împărţirea acesteia, pe baza naturii sale intrinseci, în prejudiciu patrimonial şi prejudiciu nepatrimonial (denumit în mod concret şi daună morală).

Dauna morală a fost denumită în doctrina dreptului ca reprezentând „orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane" sau „prejudiciu care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor persoanelor şi care se manifestă prin suferinţa fizică sau morală pe care o resimte victima".

Pornografia - şi cu deosebire pornografia infantilă - în ansamblul său şi în formele sale moderne este pedepsită ca o infracţiune contra moralităţii publice sau contra bunelor moravuri, referitoare la onoare şi pudoare sexuală.

Spre deosebire de alte infracţiuni sexuale, în care autorul aduce atingere libertăţii sexuale a unui minor (spre exemplu la viol) şi unde valoarea juridic protejată este integritatea sexuală a minorului, respectiv integritatea personalităţii sale sexuale, în cazul pornografiei, şi alte valori concurente sau complementare, cum ar fi „dreptul la imagine" sau chiar „demnitatea" minorului sunt atinse.

În cazurile de elaborare a materialelor pornografice este evident că aceste valori sociale de natură individuală, al căror titular este minorul sunt cele lezate, în măsura în care minorul este folosit direct în scena pornografică - aşa cum s-a petrecut în cauza de faţă.

Mai mult difuzarea unor astfel de imagini ale minorului aduce atingere dreptului la onoare, la intimitate şi la propria imagine a acestuia, difuzarea implicând şi un risc de leziune în masă a acestor drepturi.

Este vorba totodată despre o ruptură a limitelor personale, emoţionale şi sexuale ale minorului, care de cele mai multe ori provoacă răni profunde şi lasă în timp cicatrici la nivel fizic, emoţional, spiritual şi psihologic.

Având în vedere că minora B.R.M. a fost filmată şi expusă în materialele cu caracter pornografic, fără a cunoaşte acest aspect, iar ulterior, prin difuzarea pe internet a acestor materiale, fără acceptul minorei, aceasta a suferit o puternică traumă psihică, datorită faptului că a fost convinsă că gesturile sale vor rămâne în intimitate şi nu vor fi expuse publicului larg, cu atât mai mult cu cât aceasta locuia într-un oraş de provincie, unde oamenii se cunosc bine între ei, Înalta Curte constată că, în mod corect instanţele de fond şi apel au admis cererea de acordare a daunelor morale formulate de reprezentantul legal al părţii vătămate.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.N.G. împotriva Deciziei penale nr. 62 din 23 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentare apărătorului ales şi suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă B.R.M., se vor avansa din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.N.G. împotriva Deciziei penale nr. 62 din 23 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentare apărătorului ales şi suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă B.R.M., se vor avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 3418/2009. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3443/2009. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3419/2009. Penal. Pornografia infantilă (Legea 678/2001 art. 18). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3419/2009. Penal. Pornografia infantilă (Legea 678/2001 art. 18). Recurs