ICCJ. Decizia nr. 3390/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3390/2009
Dosar nr. 92/35/200.
Şedinţa publică din 16 decembrie 2009
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 16/PI din 4 februarie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate plângerile formulate de petenţii D.O.M. şi D.G. şi C.I.C. împotriva rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală din 22 noiembrie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 223/P/2007 şi menţinută prin rezoluţia din 24 ianuarie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 15/II.2/2008.
S-a menţinut rezoluţia atacată.
Au fost obligaţi petenţii la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin ordonanţa din 22 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 223/P /2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus, în baza art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 lit. b /1) C. proc. pen., art. 91 C. pen., art. 228 alin. (4), (6) şi art. 38 C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei C.I.C., pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ, în sumă de 1000 lei.
S-au stabilit cheltuieli judiciare în sumă de 100 lei, care, în conformitate cu prevederile art. 192 C. proc. pen., urmează a fi suportate de învinuită şi se vor executa potrivit dispoziţiilor art. 443 C. proc. pen.
Prin aceeaşi ordonanţă, s-a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe D.G., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi s-a disjuns cauza privind pe D.O., G.Ş., D.V., K.T. şi trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu-Mare.
Pentru a pronunţa această soluţie, procurorul de caz a reţinut că, prin rezoluţia din 31 octombrie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuita C.I.C. - notar public cu biroul notarial în Satu-Mare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În fapt, s-a reţinut că, prin procura specială autentificată de notarul public C.I.C. cu numărul 3066 din 26 septembrie 2006, D.G. a împuternicit-o pe sora lui, D.O.M., să garanteze creditele de la bănci cu cota de proprietate ce îi revine din imobilele situate în Satu-Mare, jud. Satu-Mare, înscrise în C.F. nr. 6674 Satu-Mare, nr. top 830 şi 831.
În baza acestei procuri speciale, D.O., s-a prezentat la acelaşi notar public şi a încheiat mai multe contracte de împrumut, prin care a împrumutat sume de bani de la persoane fizice şi a garantat cu imobilul mai sus arătat.
Astfel, au fost întocmite contractele de împrumut autentificate sub nr. 3466 din 4 noiembrie 2005, prin care G.S. a împrumutat-o pe D.O. cu suma de 23.000 Euro, nr. 3764 din 6 decembrie 2005, prin care D.V. a împrumutat-o pe D.M. cu suma de 30.000 Euro, nr. 3081 din 27 septembrie 2005, prin care K.T. a împrumutat-o pe D.O. cu suma de 3.900 Euro.
Aceste contracte de vânzare-cumpărare cu garanţie imobiliară au fost redactate şi autentificate în prezenţa notarului public şi semnate de părţile contractante.
Reclamanta D.O. a reclamat că a împrumutat, în realitate, sume mai mici de la aceste persoane decât împrumuturile stipulate în contract.
Procurorul de caz a reţinut că, atâta timp cât reclamanta a semnat aceste contracte şi nici măcar nu a contestat semnătura de pe aceste acte, nu se pot reţine cele reclamante, chiar dacă această posibilitate există, însă nu se poate reţine că notarul public ar fi urmărit acest fapt.
S-a constatat însă că, în procura specială încheiată şi autentificată de notarul public C.I.C., s-a stipulat expres că mandantul D.G. a împuternicit-o pe sora sa, mandatara D.O., să garanteze şi să împrumute sume de bani numai de la bănci. Cu toate acestea, D.O. s-a prezentat la acelaşi notar public şi a solicitat încheierea şi autentificarea contractelor de împrumut de la persoane fizice, iar notarul public, deşi cunoştea sau trebuia să cunoască cele stipulate în procură, a fost de acord cu cele solicitate.
Prin faptul că notarul public a depăşit limitele procurii speciale, a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi, prin aceasta a cauzat o vătămate a intereselor legale ale unei persoane.
Notarul public C.I.C., s-a apărat cu aceea că, în procura specială s-a stipulat, dintr-o eroare, că împrumutul poate fi făcut doar de la bănci, dar această apărare nu a putut fi luată în considerare, deoarece notarul public avea obligaţia să verifice această procură înainte de autentificarea contractului de vânzare-cumpărare.
Având în vedere faptul că, intervalul de timp de la autentificarea procurii până la autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare, procurorul de caz a considerat că nu este vorba despre o neglijenţă ci că notarul public a acţionat cu intenţie.
Cauza a fost disjunsă şi trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu-Mare în ceea ce priveşte inducerea în eroare de către mandatara D.O. a fratelui său, mandantul D.G., procedându-se în acelaşi sens şi cu privire la celelalte persoane reclama te, respectiv la persoanele care au împrumutat-o cu suma de bani pe D.O..
S-a apreciat că, în sarcina lui D.G., nu poate fi reţinută nicio faptă penală, deoarece acesta, în calitatea sa, de mandant, şi-a exprimat doar voinţa sa, astfel cum ar fi vrut să se acţioneze.
Procurorul de caz, constatând că notarul C.I.C., prin faptul că a întocmit acte în mod defectuos, a comis infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), i-a aplicat o sancţiune administrativă, ţinând seama de persoana acesteia, care nu a comis alte fapte penale, precum şi de faptul că şi alte persoane au cunoscut conţinutul procurii speciale, dar nu au făcut nicio obiecţiune.
Plângerea formulată de penteta C.I.C. împotriva acestei ordonanţe, a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin rezoluţia din 24 ianuarie 2008, pronunţată în dosarul nr. 15/II.2/2008.
Împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală au formulat plângere, în condiţiile art. 278/1 C. proc. pen., atât C.I.C., cât şi D.O.M. şi D.G.
Petenţii D. au invocat în plângerea formulată dispoziţiile art. 278/1 alin. (2) C. proc. pen., arătând că plângerea formulată împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală nu a fost soluţionată în termenul prevăzut de lege.
Prin plângerea formulată petenţii D.O.M. şi D.G. au solicitat infirmarea soluţiei de scoatere de sub urmărire penală a petentei C.I.C. şi reţinerea cauzei spre judecare de către instanţă, cu motivarea că, în speţă, este indiscutabil că există infracţiunea cu privire la care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi că aceasta a fost săvârşită cu vinovăţie. S-a mai susţinut că în speţă nu sunt întrunite condiţiile cerute de art. 90 C. pen., indiferent dacă la săvârşirea faptei au avut vreo contribuţie şi alte persoane şi că, eventuală culpă a petentei D.O., face obiectul cercetărilor în dosarul disjuns şi trimis Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu-Mare.
S-a mai arătat că fapta comisă de pe tenta C.I.C. prezintă un pericol social ridicat, deoarece aceasta, în calitatea sa de notar public este chemată de lege să o apere, iar nu să îndeplinească defectuos atribuţiile de serviciu.
Petenta C.I.C. a solicitat admiterea plângerii pe care a formulat-o, infirmarea ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală şi reţinerea, în temeiul dispoziţiilor art. 278/1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., a cauzei spre judecare şi a se pronunţa o soluţie de achitare a petentei, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
S-a susţinut, în motivarea cererii, că nu sunt întrunite în speţă elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, câtă vreme, una dintre angajatele biroului notarial al petentei a dactilografiat, din eroare, procura pe un formular de împrumuturi bancare, condiţii în care nu există latura subiectivă a infracţiunii.
Examinând ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală prin prisma plângerilor formulate, Curtea de Apel a reţinut că aceasta este temeinică şi legală şi că plângerile formulate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Astfel, în raport de actele şi lucrările de la dosar, curtea va reţine că, într-adevăr, în data de 26 septembrie 2005, la sediul Biroului notarului public C.I.C., s-a autentificat, sub numărul 3066, procura specială prin care mandantul D.G. o împuternicea pe mandatara D.O.M. ca, în numele său şi pentru el, să aducă în garanţie cota de proprietate ce-i revine din imobilele situate în Satu-Mare, jud. Satu-Mare, înscris în C.F. nr. 6674 Satu-Mare cu nr. top 830, 831, în vederea garantării creditelor acordate acesteia de bănci, putând nota până la orice valoare ipoteca în favoarea băncilor asupra imobilelor sale (fila 28 din dosarul nr. 223/P /2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea).
Cu toate că în procura la care s-a făcut referire mai sus, s-a specificat că mandatara poate garanta cu imobilele mandantului doar împrumuturile pe care le face la bănci, în data de 4 noiembrie 2005, sub numărul 3466 şi respectiv în 8 decembrie, sub numărul 3764, acelaşi birou notarial, C.I.C., a autentificat două contracte de împrumut încheiate între mandatara D.O.M. şi două persoane fizice, G.S.A. şi respectiv între D.O.M. şi D.V.N., împrumuturile fiind garantate, în amândouă cazurile, cu imobilul situat în Satu-Mare, jud. Satu-Mare, înscris în C.F. nr. 6674 Satu-Mare cu nr. top 830, 831 - proprietatea petentului D.G.
Mai mult de atât, în amândouă contractele de face referire la procura mai sus arătată, autentificată sub nr. 3066 din 26 septembrie 2005 de acelaşi birou notarial.
Or, potrivit art. 6 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, notarii publici au obligaţia să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii şi bunelor moravuri, să ceară şi să dea lămuriri părţilor asupra conţinutului acestor acte, spre a se convinge că le-au înţeles sensul şi le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor.
Apărarea petentei C.I.C., în sensul că, din eroare, o angajată a biroului său notarial, a redactat procura pe un formular tip pentru bănci, iar nu pentru un formular normal de împuternicire nu poate fi primită, câtă vreme îi revenea obligaţia, potrivit atribuţiilor sale de serviciu ,să verifice actele pe care le-a instrumentat.
Pe de altă parte, este evident că petenta D.O.M. a folosit cu rea-credinţă procura şi, după ce s-a folosit de ea, şi-a invocat propria turpitudine, dar această atitudine nu scuză îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către petenta C.I.C.
Aşa fiind, Curtea de Apel a reţinut că în mod corect procurorul de caz a reţinut existenţa faptei în sarcina petentei C.I.C. dar că, tot în mod corect, a apreciat că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Astfel, potrivit art. 18/1 alin. (2) C. pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol trebuie să se ţină seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Curtea a reţinut că petenta D.O.M., de bună voie, a semnat cele două contracte de împrumut, cunoscând clauzele acestora şi asumându-şi riscurile, conştientă fiind de consecinţele care s-ar putea produce, iar faptul că nu a achitat la termen contravaloarea împrumuturilor nu se i poate reproşa petentei C.I.C.
Câtă vreme petenta D. şi-ar fi achitat la termen datoriile, actele încheiate, respectiv contractele de împrumut nu ar fi produs nicio consecinţă de natură a o prejudicia în vreun fel.
Ţinând seama de cele de mai sus, precum şi de persoana petentei C.I.C., cu un trecut nepedepsit, curtea a apreciat că într-adevăr fapta nu prezintă gradul de pericol social unei infracţiuni şi că sancţiunea administrativă ce i-a fost aplicată corespunde, sub aspectul naturii ei, gravităţii faptei şi persoanei petentei, precum şi aptitudinii acesteia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii aplicate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs petiţionarii D.O.M. şi D.G. şi intimata C.I.C.
Petiţionarii au solicitat desfiinţarea ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală şi trimiterea cauzei spre judecare în primă instanţă la Curtea de Apel Oradea, întrucât în mod greşit s-a apreciat atât de către procuror, cât şi de către instanţa de fond că în cauză ar fi incidente disp. art. 18/1 C. pen.
Intimata a solicitat la rândul ei desfiinţarea ordonanţei şi schimbarea temeiului soluţiei de scoatere de sub urmărire penală în art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât intimatei îi poate fi reţinută o culpă, doar ca neglijenţă în întocmirea actelor de împrumut, dar nu în sensul infracţiunii de abuz în serviciu.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate.
În privinţa criticii formulate de intimata C.I.C., Curtea constată că fapta imputată acesteia, constând în încheierea unor acte notariale în mod defectuos(prin neluarea în considerare a limitelor procurii speciale utilizate de către una dintre părţi, procură autentificată anterior de acelaşi notar) există şi întruneşte formal condiţiile de incriminare impuse de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Astfel, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 36/1995, părţile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică, fiind evident că într-o asemenea ipoteză notarul este obligat mai întâi să verifice limitele stabilite prin procură şi abia apoi să întocmească actul în formă autentică.
Or, în speţă, contrar celor stabilite prin procura pe care chiar ea o autentificase anterior, intimata C.I.C. a încheiat la solicitarea petentei-mandatare D.O. contracte de împrumut în formă autentică cu persoane fizice, faptă de natură a cauza o vătămare intereselor legale ale mandantului, în condiţiile în care acesta a împuternicit-o pe sora sa ca în numele său şi pentru el să aducă în garanţie cota sa de proprietate ce îi revenea din nişte imobile situate în Satu-Mare în vederea garantării creditelor acordate acesteia de către bănci.
Pe de altă parte, cu referire la criticile formulate de către petenţi, nu se poate face abstracţie de condiţiile în care respectivele acte au fost încheiate, la cererea petentei D.O., aceasta cunoscând la rândul ei limitele în care putea să-l implice patrimonial pe fratele său, în baza procurii pe care acesta i-o acordase-numai pentru garantarea creditelor acordate de către bănci, iar nu şi de persoane fizice.
În speţă, criticând soluţia adoptată de către procuror, petenta îşi invocă propria incorectitudine, în condiţiile în care ea însăşi a contribuit prin faptă proprie la încheierea actelor contestate. Tot astfel, eventualele daune produse petentului D.G. sunt urmarea directă a conduitei petentei D.O., în condiţiile în care executarea garanţiilor aduse la încheierea actelor se face numai în situaţia neachitării împrumuturilor contractate, ca o încălcare a obligaţiei asumate de către petentă prin contracte.
În ce priveşte implicarea intimatei notar public într-o activitate infracţională mai amplă, aceasta nu a fost dovedită prin actele aflate la dosarul cauzei până la acest moment, astfel încât aceasta rămâne o simplă alegaţie, ce nu poate fi avută în vedere la soluţionarea cauzei.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţia adoptată de către procuror este legală şi temeinică, fiind rezultatul analizării tuturor criteriilor de stabilire în concret a gradului de pericol social înscrise în art.18/1 alin. (2) C. pen., astfel încât toate criticile formulate atât de către petenţi, cât şi de către intimată sunt neîntemeiate.
În consecinţă, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursurile declarate în cauză vor fi respinse, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii petiţionari D.O.M. şi D.G. şi de recurenta intimată C.I.C. împotriva sentinţei penale nr. 16/PI din 4 februarie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta intimată şi recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4052/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3394/2009. Penal → |
|---|
