ICCJ. Decizia nr. 3394/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3394/200.
Dosar nr. 8211/1/200.
Şedinţa publică din 22 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea de şedinţă din 21 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 1023.12/ 108/2008, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a apelantului inculpat P.A.
Totodată, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acelaşi inculpat.
S-a reţinut în esenţă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, pentru care a şi fost condamnat de prima instanţă la 5 ani închisoare şi că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 143 C. proc. pen., în sensul că există indicii temeinice pe baza cărora se poate presupune că inculpatul a săvârşit o faptă penală.
De asemenea, lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din natura şi activitatea infracţională a inculpatului, precum şi din starea sa de recidivă.
Pentru aceleaşi motive, s-a respins şi cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P.A., solicitând cercetarea în stare de libertate, având în vedere circumstanţele sale personale.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul P.A. este cercetat pentru săvârşirea în stare de recidivă a infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,reţinându-se în esenţă că în data de 23 ianuarie 2008 a livrat unui investigator sub acoperire, prin intermediul unui alt coinculpat, o cantitate de 10,5 kg.cannabis, pentru care a primit suma de 3500 de Euro.
Curtea apreciază că temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului P.A. subzistă şi impun privarea de libertate a acestuia.
Astfel, în cauză există mai mult decât presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat(în condiţiile în care a fost prins în flagrant, imediat după primirea sumei sus-menţionate, iar împotriva lui s-a pronunţat o hotărâre de condamnare în primă instanţă),iar natura acesteia, împrejurările în care se reţine că ar fi fost comisă, cantitatea mare de droguri traficată, ca şi circumstanţele personale ale inculpatului(care nu se află la primul conflict cu legea penală) justifică aprecierea că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ce priveşte cererea de liberare provizorie sub control judiciar, simpla îndeplinire formală a condiţiilor de admisibilitate nu poate conduce automat la punerea în libertate a inculpatului, instanţa investită cu soluţionarea unei asemenea cereri urmând a aprecia dacă aceasta este şi întemeiată, iar nu doar admisibilă, fapt ce rezultă în mod explicit din dispoziţiile art. 160/8a alin. (2) C. proc. pen.
La o atare soluţie nu se poate ajunge făcând abstracţie de circumstanţele concrete ale cauzei, cu referire atât la fapta pentru care inculpatul este cercetat, cât şi la persoana sa. Or, potrivit celor expuse anterior, inculpatul este acuzat de săvârşirea unei infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social, iar anterior a mai fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, împrejurări în raport de care solicitarea sa ce liberare provizorie sub control judiciar nu este întemeiată.
În consecinţă, recursul declarat de inculpatul P.A. este nefondat şi va fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.A. împotriva încheierii din 21 septembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 1023.12/108/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3390/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4054/2009. Penal → |
|---|
