ICCJ. Decizia nr. 4269/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4269/2009
Dosar nr. 9850/1/2009
Şedinţa publică din 18 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, investită cu soluţionarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi de inculpatul D.I.R. împotriva sentinţei penale nr. 97 din 3 septembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, prin încheierea de şedinţă din data de 27 octombrie 2009 a amânat pronunţarea hotărârii la data de 3 noiembrie 2009, dispunând, totodată menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Dispunând astfel, instanţa amintită de control judiciar a constatat că faţă de inculpat s-a dispus luarea măsurii arestării preventive la data de 9 iulie 2009 prin încheierea nr. 10/2009 a Tribunalului Călăraşi, măsura fiind prelungită succesiv.
Prin sentinţa penală nr. 97 din 3 septembrie 2009 a Tribunalului Călăraşi inculpatul D.I.R. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174, art. 175 C. pen. la 8 ani închisoare cu executare în regim de detenţie.
În considerarea situaţiei juridice menţionată instanţa de apel a reţinut că se menţin în continuare nemodificate temeiurile iniţiale ce au justificat arestarea preventivă a inculpatului apelant, adoptând sub aspectul menţinerii arestării preventive amintită încheierea atacată din şedinţa publică din data de 27 octombrie 2009.
Recursul declarat împotriva încheierii din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, de către inculpatul D.I.R. cu solicitarea de a se reexamina situaţia juridică a acestuia la momentul judecăţii în apel, în sensul revocării arestului preventiv şi a punerii sale în libertate prin aplicarea în cauză a disp. art. 160b alin. (2) C. proc. pen., este nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 160b C. proc. pen., instanţa este obligată să verifice periodic dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea şi temeinicia arestării preventive, putând dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive şi punerea de îndată a inculpatului, dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, „ori menţinerea arestării preventive, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate" (alin. (3)).
În speţă, dată fiind condamnarea în primă instanţă a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii ce a ocazionat arestarea sa preventivă în baza art. 143 rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen. se menţin nemodificate şi temeiurile privării sale de libertate, fiind justificată astfel contrar solicitării inculpatului D.I.R., aplicarea în cauză a disp. art. 160b alin. (1), (3) C. proc. pen.
În plus condamnarea în primă instanţă chiar nedefinitivă, justifică menţinerea arestării preventive a inculpatului apelant pentru temeiurile noi, prev. de art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a drepturilor fundamentate ratificată şi de statul român prin Legea nr. 30/1994, respectiv, „dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţată de către un tribunal competent.
Ca atare solicitarea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive, pe parcursul judecăţii în apel prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen., este lipsită de temeiuri de fapt justificative, menţinându-se încheierea atacată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat să plătească suma de 200 lei din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I.R. împotriva încheierii din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 2070/116/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4123/2009. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 3459/2009. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
