ICCJ. Decizia nr. 3469/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3469/2009
Dosar nr. 2292/104/2007
Şedinţa publică din 28 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 68 din 23 iunie 2008, Tribunalul Olt, după schimbarea încadrării juridice în art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003, a procedat la condamnarea inculpaţilor, după cum urmează:
- C.C.M., fiul lui C. şi M., născut la 24 august 1983 în Slatina, jud. Olt, domiciliat în com. Brebeni, jud. Olt, la 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 68/2001 modificată, şi la pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., cu referire la pedeapsa accesorie.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului C.C.M. pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003.
- C.E.L., fiica lui C. şi M., născută la 2 mai 1988 în Slatina, jud. Olt, cu acelaşi domiciliu, cu reşedinţa în comuna Brebeni, jud. Olt, la 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001, modificată, şi la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen.
Cu referire la pedeapsa accesorie s-a făcut aplicarea art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003.
- G.S.D., fiica lui V. şi M., născută la 14 aprilie 1984 în Bucureşti, domiciliată în Bucureşti, sector 4, la 5 ani închisoare şi la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
Cu referire la pedeapsa accesorie s-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003.
S-a admis cererea părţii civile P.M., domiciliată în com. Cârlogeni, sat Scorbura, jud. Olt şi inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la 60.000 lei daune morale către acestea.
În baza art. 19 din Legea 678/2001, modificată, combinată cu art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul G.S.D. a sumei de 4000 euro.
Pentru a pronunţa această sentinţă, pe baza probelor administrate, s-a reţinut următoarea stare de fapt:
În cursul anului 2006, inculpaţii C.C.M. şi C.E.L. i-au propus martorului D.R.C. –prietenul părţii vătămate P.M. să-i găsească acesteia un loc de muncă în Spania şi în situaţia în care martorul reuşea să o convingă pe partea vătămată să meargă în străinătate, urma să-i ofere şi acestuia un loc de muncă.
În realitate, inculpaţii, cunoscând faptul că victima lucra la o croitorie de pe raza municipiului Slatina şi că avea un venit foarte mic care nu-i asigura un trai decent, intenţionau să o transporte pe aceasta în străinătate pentru a o determina să practice prostituţia iar sumele de bani încasate să le revină acestora.
După discuţiile purtate de inculpaţi cu victima, cu ocazia cărora i-au propus să meargă în Spania pentru a desfăşura o muncă într-un restaurant la spălat de vase, aceasta a fost de acord, dar le-a spus celor doi inculpaţi că nu are banii necesari pentru achitarea taxelor necesare eliberării paşaportului şi pentru contravaloarea biletului de transport.
Inculpaţii s-au oferit să achite şi contravaloarea acestor cheltuieli, cu condiţia de a le fi restituită suma din veniturile obţinute ulterior de victimă:
În cursul lunii iulie 2006, au căutat-o pe victimă la locul de muncă, după care, s-au deplasat împreună la serviciul de paşapoarte din cadrul Inspectoratului judeţean de Poliţie Olt pentru a depune actele necesare eliberării paşaportului, după ce în prealabil, inculpatul C. achitase taxele necesare pentru eliberarea paşaportului.
După circa o săptămână, inculpaţii C. au căutat-o din nou pe victimă la locul de muncă şi împreună au mers să ridice paşaportul, dar inculpata C.E.L. i-a luat victimei paşaportul, spunându-i că va rămâne la ea pentru a nu fi văzut de părinţii victimei.
La 15 august 2006, la domiciliul părţii vătămate din comuna Cârlogeni, jud. Olt au venit inculpaţii C.C. şi E. împreună cu o tânără pe care au prezentat-o ca fiind inculpata G.S.D.
Partea vătămată a mers cu inculpaţii la un restaurant din Slatina, folosindu-se de un taxi, au servit masa, ocazie cu care, au anunţat victima că va pleca împreună cu G.S. la Bucureşti, iar ulterior în Spania.
După ce au condus-o în localitatea Băbeni pe C.E., victima şi inculpata G.S. au plecat la Bucureşti la apartamentul deţinut de aceasta.
În ziua de 16 august 2006, cele două au vizitat mai multe magazine de unde i s-au cumpărat părţii vătămate mai multe obiecte de îmbrăcăminte, iar la 17 august 2006, împreună cu M.F., s-au deplasat la Aeroportul Otopeni de unde cele două tinere au plecat cu o cursă aeriană în Spania, pe ruta România – Italia –Spania.
După ce au ajuns în Spania, au călătorit până la Roketas unde s-au cazat într-un apartament.
După ce inculpata G.S.D. a cumpărat părţii vătămate alte obiecte de îmbrăcăminte, în zilele următoare, timp de aprox. 30 de zile, partea vătămată a fost obligată să practice prostituţia, prin întreţinere de relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi, obţinând aprox. 8.000 euro, din care 3000 euro a plătit inculpaţilor C.C.M. şi C.E.L., pentru că a recrutat şi racolat partea vătămată, iar diferenţa a oprit-o pentru sine.
Fiind nemulţumită de tratamentul şi de practicile la care a fost obligată de către inculpata G.S.D., partea vătămată P.M. i-a solicitat în mod repetat să-i permită să se întoarcă în ţară, însă inculpata a acceptat acest fapt după 30 de zile.
Odată întoarsă în ţară, partea vătămată a formulat plângere penală la organele de urmărire penală, arătând contextul în care a fost racolată, recrutată, transferată şi obligată la prostituţie în Spania.
Prin Decizia penală nr. 104 din 14 mai 2009, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpaţii C.C.M., C.E.L. şi G.S.D., a desfiinţat hotărârea atacată şi în rejudecare, a făcut aplicarea prevederilor art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 săvârşită de fiecare inculpat apelant şi a menţinut pedepsele principale aplicate pentru inculpaţii C.C.M. şi C.E.L. şi a redus pedeapsa principală aplicată inculpatei G.S.D. la 4 ani închisoare.
În baza art. 19 din Legea 678/2001 rap. la art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpata G.S.D. a echivalentului în lei a sumei de 4000 euro, iar de la inculpaţii C.C.M. şi C.E.L. a echivalentului în monedă naţională a sumei de câte 1500 euro; s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate; s-a dispus exonerarea de plata amenzii pentru avocaţii I.L.L. şi F.L.
În motivarea soluţiei s-a arătat de instanţa de apel că în lipsa reţinerii dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen., inculpaţilor li s-au aplicat pedepse în afara limitelor legale prevăzute de lege, iar măsura de siguranţă a confiscării nu respectă prevederile legale referitoare la dispoziţia de confiscare şi în monedă naţională.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţii.
Prin motivele scrise, procurorul a criticat hotărârile atacate, sub trei aspecte, după cum urmează:
- greşita achitare a inculpaţilor pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea 39/2003 fiind cert stabilit că activităţile realizate de cei trei inculpaţi realizează inclusiv latura obiectivă a infracţiunii, existenţa şi funcţionarea grupului infracţional organizat rezultând din analiza materialităţii faptelor comise de către fiecare inculpat, membru al grupului;
- hotărârile sunt nelegale şi în ce priveşte pedepsele aplicate care nu se impuneau a fi coborâte sub limita minimă legală, prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen. aşa cum a procedat instanţa de apel, deoarece reţinerea lor nu se justifică întrucât inculpaţii nu au recunoscut şi nu au regretat faptele comise;
- şi în fine, s-au apreciat a fi nelegale ambele hotărâri recurate în măsura în care acestea dispun confiscarea specială a sumelor obţinute prin comiterea infracţiunii de trafic de persoane, deşi inculpaţii au fost obligaţi în solidar, către victimă la plata unor daune morale care depăşesc cuantumul sumelor confiscate.
Cu privire la acest ultim motiv de recurs, procurorul a declarat în şedinţă publică că renunţă a-l susţine.
În drept, au fost invocate în susţinerea criticilor formulate cazurile de casare înscrise în art. 3859 alin. (1) pct. 14, 16, 17, 18 C. proc. pen.
În esenţă, prin motivele scrise cât şi oral, recurenta inculpată G.S.D. a susţinut următoarele:
- nepronunţarea de instanţa de fond şi de apel asupra a două înscrisuri (contractul de muncă cât şi de închiriere în localitatea Muncia) cu valoare şi semnificaţie majoră în existenţa infracţiunii de trafic de persoane, întrucât, aceste acte atestau că inculpata nu putea efectua manopere de exploatare prin constrângere directă atâta timp cât muncea şi locuia în Muncia, iar partea vătămată în Roketas;
- deşi inculpata G.S.D. a formulat, atât în fondul cauzei, cât şi în apel, o cerere de restituire a cauzei la procuror în baza art. 322 alin. (2) C. proc. pen. susţinând că au fost încălcate dispoziţiile legale privind asigurarea prezenţei învinuitului în cadrul urmăririi penale şi în mod special la prezentarea învinuirii şi a materialului de urmărire penală, instanţele nu s-au pronunţat în nici un fel asupra acestor cereri, nici în sensul admiterii şi nici al respingerii;
- pronunţând şi menţinând o soluţie de condamnare a inculpatei sub aspectul comiterii traficului de persoane, ambele instanţe au comis o gravă eroare de fapt, în lipsa oricăror probe, iar declaraţia singulară a persoanei vătămate nu poate constitui temeiul unei hotărâri de condamnare, întrucât lipseşte din elementul constitutiv al acestei infracţiuni scopul calificat al activităţilor de racolare şi anume exploatarea sexuală; în cadrul aceleiaşi critici s-a susţinut şi încălcarea dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen., prin obligarea inculpatei la plata unor despăgubiri care se includ în suma confiscată de la aceasta, de 4000 euro.
S-a invocat în drept incidenţa cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 10 şi 18 C. proc. pen.
Recurenţii inculpaţi C.E.L. şi C.C.M. au susţinut prin motivele scrise, cât şi oral, în esenţă, următoarele:
- nepronunţarea asupra unor cereri esenţiale pentru inculpaţi de natură a conduce la încălcarea dreptului la apărare şi în final la pronunţarea unei greşite soluţii de condamnare pentru traficul de persoane, în lipsa unor dovezi certe de vinovăţie, ceea ce fundamentează soluţia pe o gravă eroare de fapt; în lista actelor enumerate ca fiind realizate cu încălcarea legii şi asupra cărora instanţele nu s-au pronunţat au fost indicate actele de urmărire penală efectuate nu pe numele inculpatei C.E.L. ci pe ale numitei C.I.C. asupra căreia s-a început iniţial urmărirea penală; şi deşi la 20 februarie 2007, prin rezoluţie, se dispune începerea urmăririi penale asupra inculpatei C.E.L. se păstrează declaraţiile şi restul actelor procedurale pe numele C.I.C.;
- se mai susţine că în faza urmăririi penale inculpatul C.E. nu a fost citată şi nu i s-a adus la cunoştinţă învinuirea, fiindu-i grav încălcat dreptul constituţional la apărare iar asupra acestor cereri instanţele nu s-au pronunţat.
Examinând hotărârile atacate în raport de criticile formulate, de cazurile de casare invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată, pentru consideraţiunile ce urmează, că recursurile declarate de procuror şi de inculpaţi sunt fondate.
Cu privire la incidenţa cazului de casare înscris prin art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. invocat, în scris şi oral, de către toţi inculpaţii se impun următoarele precizări:
Pentru asigurarea exigenţelor unui proces echitabil în deplină concordanţă cu norma europeană înscrisă în art. 6 din Convenţie, norma procesual penală internă, prin art. 378 alin. (3) C. proc. pen. stabileşte imperativ obligaţia instanţei de apel de a se pronunţa asupra tuturor motivelor de apel invocate de părţile apelante. Aceasta cu atât mai mult cu cât, referindu-se la efectul devolutiv al apelului şi la limitele acestuia prin art. 371 alin. (2) C. proc. pen. se precizează că instanţa de apel este obligată ca, în afara temeiurilor invocate şi a cererilor formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.
Ignorând aceste dispoziţii legale imperative, instanţa de apel procedând la soluţionarea apelurilor declarate în cauză a omis sau a ignorat examinarea şi analizarea unor motive invocate de inculpaţi –în raport de materialul probator administrat în cauză şi prin aceasta, a sfârşit prin a nu se pronunţa asupra unor cereri esenţiale pentru inculpaţi ce vizează însăşi fondul cauzei.
În acest sens pot fi amintite susţinerile formulate, oral şi în scris, de inculpata G.S.D. privind omisiunea instanţelor de a discuta şi a se pronunţa cu privire la existenţa a două înscrisuri cu semnificaţie probatorie majoră în stabilirea manoperelor de exploatare prin constrângere directă ce i se impută inculpatei în comiterea traficării sexuale a părţii vătămate; şi într-adevăr, nici instanţa de fond, dar în examinarea apelului declarat de această inculpată, nici instanţa de apel nu a analizat şi nu s-a pronunţat în nici un fel asupra actelor ce aveau ca obiect un contract de muncă şi de închiriere în cu totul altă localitate decât cea în care locuia partea vătămată.
Observând conţinutul acestor acte, instanţa de apel avea obligaţia să le analizeze în contextul probatoriului şi al stării de fapt rezultată din acesta, constatând dacă cele două contracte priveau persoane implicate în faptele deduse judecăţii, dacă acestea se plasau în timpul şi la momentul în care se pretinde că s-a derulat activitatea infracţională şi mai ales, dacă actele erau încheiate în faţa unor autorităţi judiciare competente, prezentând opozabilitatea necesară.
În acelaşi sens, al omisiunii examinării şi pronunţării asupra unor cereri esenţiale şi care au făcut obiect al motivelor de apel invocate de inculpata G.S.D. poate fi arătată şi omisiunea nepronunţării asupra cererii de restituire a cauzei la procuror. Referindu-se la această cerere, prin motivul de apel formulat de inculpată s-au indicat temeiul juridic constând în dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. pen., cât şi împrejurările care în fapt şi apoi în drept, justificau restituirea, cum ar fi încălcarea dispoziţiilor legale privind asigurarea prezenţei învinuitului în cadrul urmăririi penale şi în mod special la prezentarea învinuirii şi a materialului de urmărire penală, fiind indicate expres actele procedurale şi momentele vizate de apărare în acest context.
Deşi aceste susţineri au făcut obiectul unor critici arătate în scris instanţei de apel, aceasta le-a indicat sumar în practica şi considerente, dar nu a procedat la analizarea şi examinarea lor nici cel puţin formală sau cu referiri generale şi în consecinţă nu s-a pronunţat nici prin admitere şi nici prin respingere.
În fine, aceleaşi atitudini se impută instanţei de apel şi de către inculpaţii C.E.L. şi C.C.M.
Deşi s-a susţinut că actele de urmărire penală au fost efectuate pe numele altei persoane, respectiv, C.I.C., că inculpata C.E. nu a fost citată pentru a fi încunoştinţată că s-a început urmărirea penală şi că în acest mod i s-a încălcat grav dreptul constituţional la apărare, instanţa de apel nu a răspuns în nici un fel criticii, nu a analizat-o şi nu a examinat-o în contextul actelor şi probelor ce au făcut obiect al urmăririi penale sau al judecăţii.
În contextul discutat, omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra unora dintre motivele invocate în apelurile inculpaţilor, având caracterul unor cereri esenţiale pentru inculpaţi de natură a le garanta drepturile procesuale şi constituţionale şi să influenţeze poate soluţia procesului, atrage casarea hotărârii în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor declarate în cauză.
Drept urmare, criticile formulate de procuror şi celelalte critici ale inculpaţilor nu vor mai fi examinate în cuprinsul acestei hotărâri, urmând a fi analizate cu ocazia rejudecării apelurilor declarate în cauză.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate în cauză de procuror şi de inculpaţi, Decizia pronunţată în apel va fi casară, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Conform art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariile pentru avocaţii desemnaţi din oficiu să asiste pe inculpaţi până la prezentarea avocatului ales, precum şi onorariul avocatului desemnat să asiste partea civilă se vor plăti din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţii C.C.M., C.E.L. şi G.S.D. împotriva Deciziei penale nr. 104 din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia penală atacată şi trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru cei trei inculpaţi, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 100 lei, precum şi onorariul apărătorului din oficiu al părţii civile, în sumă de 150 lei, se vor plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3439/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3479/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
