ICCJ. Decizia nr. 3417/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3417/2009
Dosar nr. 7247/63/2007
Şedinţa publică din 26 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 698 din 22 februarie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 353/215/2005, Judecătoria Craiova, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de trimitere în judecată, privind pe inculpata N.L.C.(fiica lui I. şi a V., născută la data de 9 martie 1957) din 5 infracţiuni de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., într-o singură infracţiune de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 42 C. pen., aceeaşi instanţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, ulterior cauza fiind înregistrată la data de 28 martie 2007, pe rolul Tribunalul Dolj sub nr. 7247/63/2007.
Prin sentinţa penală nr. 315 din 10 iulie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7247/63/2007, Tribunalul Dolj, secţia penală, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., art. 76 Iit. a) C. pen. şi art. 64 lit. a), c) C. pen., a condamnat-o pe inculpata N.L.C. la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea dreptului de a fi comerciant (raportat la dispoziţiile art. 64 lit. c) C. pen.).
În baza art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen., aceeaşi inculpată a fost condamnată la 2 luni închisoare.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 (art. 11 lit. c) din Legea 87/1994) cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), inculpata a fost condamnată la 1 an şi 6 luni închisoare.
Totodată, în baza art. 387 din Legea 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) şi 76 lit. e) C. pen., inculpata a fost condamnată la 5 luni închisoare.
Prima instanţă, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea dreptului de a fi comerciant.
De asemenea, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), prima instanţă a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea din 23 decembrie 2005.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b), c) C. pen.
În baza art. 348 C. proc. pen., tribunalul Dolj a dispus anularea celor trei avize de însoţire a mărfii din 18 şi 19 martie 2005, către SC R. SRL (filele 408 - 410, Dosar 2529/P/2005).
Totodată, în baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., prima instanţă l-a condamnat pe inculpatul D.C. (fiul lui M. şi al C., născut la data de 5 iulie 1952 în mun. Craiova) la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe o perioadă de 5 ani şi s-au pus îh vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., prima instanţă a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe perioada suspendării condiţionate a executării pedepsei.
De asemenea, instanţa de fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului V.P., (fiul lui C. şi M., născut la 25 iunie 1962 în Bucureşti), pentru infracţiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Prin aceeaşi hotărâre prima instanţă a obligat inculpata N.L.C., în solidar cu inculpatul D.C. şi SC V. SRL prin lichidator judiciar D.G., la plata sumei de 11.294,20 lei despăgubiri civile către partea civilă SC G.P.S. SA Curtea de Argeş.
Inculpata N.L. a fost obligată în solidar cu SC O. SRL Craiova la despăgubiri civile în sumă de: 57633, 12 RON către SC C. SA Târgovişte, cu dobânzile legale până la data plăţii; 5287,5 RON către SC M. SA Oradea; 25405 RON către SC M.B.G. SA Piteşti.
Inculpata a fost obligată în solidar cu SC N.C. SRL Craiova la despăgubiri civile în sumă de: 17.000 RON către SC P.I. SRL Craiova; 53964 RON către SC D.C. SRL Alexandria.
Inculpata a mai fost obligată în solidar cu SC C. SRL Craiova la despăgubiri civile în sumă de: 24369 RON către SC E.C. SRL Craiova; 13312 RON către A.N.A.F. cu dobânzi şi penalităţi de întârziere până la stingerea sumei datorate.
De asemenea, inculpata a fost obligată în solidar cu SC A.C. SRL Craiova, la despăgubiri civile în sumă de: 44350, 03 RON către SC A.R.F. SRL Caracal; 13210,3 RON către SC A. SRL Slatina.
Inculpata a fost obligată în solidar cu SC C. SRL Craiova, la despăgubiri civile în sumă de:70103,2 RON către SC Z. SRL Bucureşti; 36895,34 RON către SC A.R. SRL Bucureşti.
Inculpata a fost obligată în solidar cu SC N. SRL Craiova prin lichidator judiciar SC N.I. SRL Craiova la despăgubiri civile în sumă de: 36520 RON către SC A.G.P.I. SRL Drăgăneşti-Vlaşca; 39417 RON către SC R.C. SRL Craiova.
A fost respinsă acţiunea civilă formulată de SC N. SRL Rîmnicu Vâlcea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova nr. 4047/P din 14 februarie 2005 şi 2529/P din 08 februarie 2006 şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria nr. 1381/P din 23 martie 2005, au fost trimişi în judecată, în stare de libertate inculpaţii: N.L.C. sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 11 lit. c) din Legea 87/1994, art. 37 din Legea 82/1991 şi art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi D.C., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi V.P., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen. cu aplic. 37 lit. a) C. pen.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, (plângerile agenţilor economici păgubiţi, depoziţiile martorilor: S.G., D.M., G.D., I.F., C.R.. D.P., D.C., M.E., S.C., M.V.N., C.V., copiile facturilor fiscale de livrare a mărfurilor de societăţile păgubite, filele CEC emise de inculpaţi pentru plata acestora, ştiind că n-au acoperire în cont, rulajele conturilor societăţilor comerciale administrate de către aceasta, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor), instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
I.1. în calitatea sa de administrator al SC O.P. SRL Craiova, inculpata, pentru a crea aparenţa desfăşurării unor operaţiuni comerciale serioase, a încheiat în luna martie 2002, cu reprezentantul SC C. SA Târgovişte, un contract pentru vânzare de profile metalice.
La data de 02 aprilie 2002, inculpata a ridicat de la furnizor profile metalice în valoare de 182.755.440 lei pentru care a semnat şi ştampilat fila CEC seria BA 303 nr. 00290181 fără a completa alte menţiuni. Până la data de 01 mai 2002 când părţile au convenit introducerea la plată a filei CEC, inculpata a mai ridicat marfă la data de 12 martie 2002 şi 25 aprilie 2002, în valoare de 188.390.040 ROL lei şi, respectiv 205.179.800 Iei ROL, pentru care a emis filele CEC seria BA 303 nr. 00290193 şi nr. 00290184 (f. 51,52 up).
Prima filă CEC a fost refuzată la plată la data de 08 mai 2002, din cauza lipsei disponibilului din contul societăţii (f. 46 d.u.p.) reprezentanţii părţilor vătămate neintroducând la plată şi celelalte două file.
Deşi cunoştea că societatea pe care o administrează n-avea disponibilul necesar, a sperat, potrivit depoziţiei sale, că va putea efectua plata prin încheierea unui circuit de compensare cu energie electrică (aspect relevat din declaraţia existentă la fila 171 d.u.p.).
Marfa achiziţionată a fost vândută ulterior către SC N. SRL Tg. Jiu şi SC S. SRL Bihor fără ca să fie plătită c/val. acesteia, ceea ce a evidenţiat intenţia inculpatei de inducere în eroare a reprezentanţilor societăţilor furnizoare (filele 55-76 d.u.p.).
S-a mai reţinut că societatea M. Târgovişte SA - fostă SC C. SA, s-a constituit parte civilă cu suma de 57633,12 lei (fila 151 Dosar 7247/63/2007).
2. În lunile aprilie - iulie 2002, în calitate de administrator al aceleiaşi societăţi, a achiziţionat produse electronice de la SC M. SA Oradea, în valoare de 154.520.021 lei ROL din care a achitat suma de 91.241.000 lei, ROL pentru diferenţă fiind introdusă fila CEC BA 303 nr. 0029183, emisă de inculpată pentru SC O.P. SRL Craiova.
Plata acesteia a fost refuzată din lipsa totală de disponibil deşi marfa a fost vândută de SC O.P. SRL către SC C.A. SA Craiova şi SC C.T. SRL Craiova (filele 85-90; 96 d.u.p.) SC M. SA Oradea s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5287,5 lei Rol, reactualizată la data plăţii (fila 272 Dosar 7247/63/2007).
3. La începutul lunii mai 2002 tot pentru SC O.P. SRL Craiova, al cărei administrator era inculpata, a contactat conducerea SC M.B.G. SA Piteşti pentru cumpărarea de produse metalurgice. Între părţi a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 08 mai 2002 data la care, în baza facturii fiscale nr. 4166552, inculpata a ridicat diferite sortimente de marfa, în valoare de 254.050.150 lei pentru care a emis filele CEC BA 303 nr. 00290191 şi 00290192, ce urmau a fi introduse la plată, potrivit convenţiei părţilor, în termen de 25 zile (filele 101; 104-105 d.u.p.).
S-a mai reţinut că la data de 06 iunie 2002, plata prin intermediul celor două file CEC a fost refuzată, întrucât la data de 09 mai 2002, SC O.P. SRL Craiova a intrat în interdicţie bancară (filele 128; 106 d.u.p.). Deşi marfa achiziţionată a fost vândută ulterior către SC S.I. SA, c/val. acesteia n-a mai fost achitată, cu toate că inculpata a dat asigurări că o va plăti cu numerar (fila 99 d.u.p.), iar partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 25405,1 lei (filele 98-99 d.u.p.).
4. În luna ianuarie 2002, inculpatul P.V. a preluat sub identitate falsă, SC V. SRL Leu, iar în luna februarie 2002, la solicitarea inculpatului D.C., a semnat şi i-a înmânat fila CEC BF 312 nr. 00010327, pe care, împreună cu inculpata N.L.C., au hotărât s-o folosească pentru a obţine venituri ilicite.
Prima instanţă a mai menţionat că în ziua de 01 martie 2002, cei doi au apelat la martorii G.D. şi D.M., care au ridicat de la SC G.P.S. SA Curtea de Argeş, anvelope auto în sumă de 112.942.622 lei. Marfa a fost transportată de martorul S.G. cu autovehiculul fiind dirijat de inculpaţii N. şi D. către un imobil din Craiova, situat în cartierul Popoveni, iar fila CEC cu care s-a plătit marfa a fost refuzată la plată din cauza lipsei de disponibil în cont.
Deşi inculpaţii au negat orice implicare în această tranzacţie, din declaraţiile martorilor audiaţi G.D. şi D.M. ca şi din depoziţia inculpatului V.P., s-a reţinut că a rezultat că aceştia au cunoscut că SC V. SRL a fost preluată sub o identitate falsă, iar interesul pentru ca marfa să ajungă în siguranţă la destinaţie, a conturat intenţia lor infracţională.
Prima instanţă a constatat că SC G.P.S. SA Curtea de Argeş s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 112.942.622 lei (fila 195 d.u.p.).
II. 1. În calitate de administrator al SC N.C. SRL Craiova, inculpata, la începutul anului 2002, s-a deplasat la sediul SC Primordial Impex SRL Craiova unde a emis, fără drept, în alb, filele CEC seria BB 314 nr. 00007578 şi nr. 00007579, urmând să-i fie livrată gresie şi faianţă în valoare totală de 218.657.300 lei (filele 310-312 d.u.p.).
Deşi cunoştea că nu are dreptul de semnătură asupra acestor instrumente de plată (fila 317 d.u.p.) a cerut reprezentanţilor părţilor vătămate să Ie completeze şi să le introducă spre decontare în termen de 25-20 şi respectiv 30 zile.
Prima filă CEC introdusă la plată la data de 29 iulie 2002 a fost refuzată atât pentru lipsa de mandat a semnatarei cât şi a lipsei de disponibil în cont şi pentru că, la data de 17 iulie 2002, societatea a intrat în interdicţie bancară (filele 318- 319)
S-a relevant că intenţia de inducere în eroare a unităţii păgubite a rezultat din lipsa unor operaţiuni comerciale care să asigure, în acea perioadă, plata, realimentarea contului şi intrarea în interdicţie bancară, iar partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 17.000 lei RON(fila 304 d.u.p.).
2. După intrarea SC N.C. SRL Craiova în interdicţie bancară la data de 17 iulie 2002, inculpata s-a deplasat, în aceeaşi zi în care a fost somată în acest sens la sediul S.C. Dala Com SRL Alexandria în vederea achiziţionării cantităţii de 29.000 litri motorină, în valoare de 45.143,78 lei ROL pentru plata căreia a emis fila CEC seria BB 314 nr. 7588. Acest instrument de plată a fost refuzat din lipsa totală de disponibil şi lipsa de mandat a semnatarului (fila 470 d.u.p.). S-a mai reţinut că deşi inculpata a valorificat motorina sub preţul de achiziţie către SC E. SA Craiova, n-a achitat c/val. acesteia către furnizori (fila 496 d.u.p.).
La datele de 03 octombrie 2002 şi 24 octombrie 2002 inculpata a ridicat în numele aceleiaşi societăţi de la S.C. Comat SA Alexandria cantitatea de 486 kg şi respective, 768 kg electrozi, marfă pe care a facturat-o către o altă societate administrată de aceasta - SC O.P. SRL Craiova (conform filelor 350- 351).
Propunerea inculpatei de a achita C/val. mărfii prin intrarea într-un circuit de compensare cu energie electrică n-a fost finalizată ( fila 494 d.u.p.).
S-a mai menţionat că deşi inculpata a garantat un împrumut pentru SC D.C. SRL în valoare de 60.000 lei, aceasta a avut loc după livrarea motorinei,iar partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 53564 lei (RON) ( fila 153 dosar fond).
III. Ca administrator a SC C.C. SRL Craiova, preluată de inculpată împreună cu fiica sa de la B.E. în luna august 2002, după ce a completat filele CEC seria P 308 nr. 02493532, 02493533 şi 02493534, a ridicat de la SC E. SRL Craiova, materiale de construcţii, gresie şi faianţă în sumă de 243.69 RON lei (filele 530-533 d.u.p.).
S-a constatat, cu ocazia expertizelor contabile efectuate că inculpata nu a înregistrat în contabilitatea SC C. SRL Craiova, veniturile obţinute de societate, prejudiciind astfel bugetul de stat, cu suma de 1940,10 lei impozit pe venit ( filele 556-558).
La datele de 14.08 şi 10.06 2003 au fost refuzate la plată cele 3 file CEC din cauza lipsei de disponibil bănesc şi pentru că societatea intrase în interdicţie bancară. Marfa a fost facturată de către inculpată către o altă societate a acesteia care se afla în reorganizare judiciară (fila 605 d.u.p.), iar SC E. SRL, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 24369 RON (fila 523 d.u.p.).
IV 1. S-a mai reţinut că la sfârşitul anului 2003 (în perioada de 6 decembrie 2003 - 13 decembrie 2004), inculpata împreună cu P.D. cu care a administrat SC A.C. SRL Craiova, a ridicat marfa de la SC A.R.F. SRL Caracal în valoare totală de 44350, 03 lei (filele 614-615 d.u.p.), din care a achitat suma de 7000 lei şi a emis în alb filele CEC seria BM 302 nr. 00141504 şi BM 302 00141505 (fila 611 d.u.p.). Cele două file CEC au refuzate la plată la data de 24 februarie 2004 şi 07 aprilie 2004, din lipsa disponibilului bănesc, iar marfa a fost vândută de inculpată însă c/val. acesteia n-a fost plătită furnizorului.
2. În luna februarie 2004, inculpata împreună cu P.D. a ridicat de la SC A. SRL Slatina, anvelope auto, în valoare de 13210,36 lei pentru care a semnat fila CEC BM 302 nr. 00141507 care, de asemenea a fost refuzată la plată, la data de 12 martie 2002, din lipsă de disponibil. Deşi instrumentul de plată a fost semnat de P.D., inculpata a fost cea care a indus în eroare pe reprezentanţii părţii vătămate, cu care a purtat discuţii şi i-a asigurat de plata mărfii ridicate, beneficiind de c/val. acesteia.
S-a reţinut că SC A. SRL Slatina, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 13210,3 lei (fila 680 d.u.p.).;
VI. 1. Ca administrator al SC C. SRL Craiova, inculpata s-a prezentat la punctul de lucru al SC Z.R. SRL Bucureşti, exprimându-şi intenţia de a achiziţiona gresie şi faianţă în valoare de 1 miliard lei, ceea ce a necesitat luarea acceptului administratorului acestei societăţi, Z.E.H. După ce a completat şi semnat filele CEC BF 302 nr. 00092601 în valoare de 360.000.000 lei, BF 302 nr. 00092603 în valoare de 541.032.139 lei şi nr. 00092602 în valoare de 256.431.088 lei, către SC C. SRL Craiova au fost livrate diferite tipuri de gresie şi faianţă, conform facturilor fiscale nr. 1557301 din 23 aprilie 2004 în valoare de 901.032.139 lei şi nr. 1557302 din 23 aprilie 2004 în valoare de 256.431.988 lei (filele 32-34 d.u.p.).
La data de 02 iunie 2004, inculpata l-a contactat pe administratorul SC Z. SRL Bucureşti, cerând anularea filei CEC seria BF 302nr. 00092601 în valoare de 360.000.000 lei, în locul acesteia fiind emisă o alta filă CEC seria BF 302 nr. 00092615 ( fila 37 d.u.p.).
Cele două file CEC introduse la plată de către partea vătămată la data convenită, au fost refuzate la plată din lipsă totală de disponibil şi a intrării în interdicţie bancară a SC C. SRL Craiova (filele 136- 137 d.u.p.). Această societate s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 70103,2 RON lei(f. 28 up).
2. Tot în calitate de administrator al SC C. SRL a achiziţionat de la SC A.R. SRL Bucureşti diverse produse conform facturilor fiscale nr. 5417771 în valoare de 312.839.639 lei şi pentru care a emis filele CEC seria BF 302 nr. 00092611 în valoare de 232.839.639 lei ( filele 258; 278-279 d.u.p.) şi BF 302 nr. 00092610 în valoare de 80.000.000 lei. Cele două file CEC au fost refuzate la plată de Agenţia Fierbinţi a SC R.B., la data de 10 iunie 2004, datorită faptului că SC C. SRL se afla în interdicţie bancară (fila 279 d.u.p.). S-a mai reţinut de către prima instanţă că inculpata a procedat la vânzarea mărfii imediat după achiziţionare, sumele încasate în numerar fiind în valoare totală de 1.262.789.998 (filele 39-42;139; 293 d.u.p.),iar SC A.R. SRL Bucureşti s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 36895, 36 ROL ( fila 185 dosar fond).
VII. 1. Folosind aceeaşi modalitate de inducere în eroare a partenerilor de afaceri, în calitate de administrator al SC N. SRL Craiova inculpata a ridicat de la punctul de lucru din Scorniceşti al SC A.G.P.I. SRL Bucureşti în trei livrări, diferite cantităţi de ouă pentru plata unora a emis şi semnat file CEC ce s-a dovedit că n-aveau acoperire în disponibilul bănesc al societăţii.
După trei livrări a căror plată a fost onorată (31 ianuarie -18 februarie 2005) în data de 24 februarie 2005, delegatul R.C. a ridicat conform facturii fiscale nr. 4568598, cantitatea de 30.000 bucăţi ouă consum, în valoare de 7590 RON pentru plata căreia a lăsat fila CEC seria BB 302 nr. 00225483, ce urma a fi introdusă la decontarea pe data de 23 martie2005.
Acelaşi delegat a mai aprovizionat la 05.03; 09.03 şi 1 martie2005 acelaşi produs, fiind emise facturile fiscale nr. 456856 din 5 martie 2005 în valoare de 7590 lei RON, nr. 4568673 din 9 martie2005 în valoare de 15180,9 RON şi nr. 4568688 din 11 martie2005 în valoare de 1.160 lei, în care s-a menţionat că plata se va face cu filele CEC seria BH nr. 303 nr. 01015202, 01015203 şi 01015204, scadente la data de 21 martie şi 25.03 2005 (filele 339; 341; 345; 337; 35 d.u.p.).Toate filele CEC plătibile la B.R.D. şi R.B., au fost refuzate la plată în mod succesiv începând cu data de 24 martie2005, ca urmare a lipsei de disponibil bănesc şi interdicţiei bancare în care intrase SC N. SRL Craiova. Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 36520 RON (fila 167 dosar fond).
2. Folosindu-se de aceleaşi mijloace şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la datele de 15 şi 16 martie 2005, inculpata a achiziţionat de la SC R.C. SRL Craiova diferite cantităţi de ouă. La datele de 15 şi 16 martie 2003 în baza facturilor fiscale nr. 7142956, nr. 7142957 şi 7142958, au fost livrate către societatea SC N. SRL Craiova, 170.000 bucăţi ouă de consum, pentru plata cărora inculpata a emis facturile CEC seria BA nr. 303 nr. 01015205 şi 01015206 care au fost refuzate la plată - la data de 22.03 şi 31.03 2005, din cauza lipsei totale de disponibil şi pentru că societatea intrase în interdicţie bancară ( filele 425- 426 d.u.p.), iar SC R.C. SRL Craiova s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 39417 lei (fila 161 fond).
3. În perioada imediat următoare pentru a justifica imposibilitatea achitării produselor achiziţionate de la cele două societăţi, inculpata a întocmit în mod fictiv, trei avize de însoţire a mărfii - din datele de 18 şi 19 martie 2005 care atestă, în mod nereal, livrarea de către SC R. SRL Craiova a unei cantităţi de 264.670 bucăţi ouă în valoare totală de 675.690.330 lei ROL.
S-a reţinut că probele administrate au demonstrat fictivitatea acestor documente (filele 408;410;433).
Instanţa de fond, în drept, a constatat că fapta săvârşită de inculpată, astfel cum a fost reţinută mai sus - inducerea în eroare a reprezentanţilor societăţilor comerciale de la care a achiziţionat marfă, prin emiterea de file CEC având cunoştinţă de imposibilitatea onorării la plată, determinându-i astfel să livreze mărfuri în valoare totală de 424.348,25 RON,( sumă cu care aceste societăţi s-au constituit părţi civile) - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de dispoz. art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. - în formă continuată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar întocmirea în mod fictiv a celor trei avize de însoţire a mărfii pentru a atesta în mod nereal livrarea către SC R. SRL Craiova a cantităţii de 264.670 bucăţi ouă, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
De asemenea, s-a constatat că faptele inculpatei care, în calitate de administrator al SC C. SRL nu a evidenţiat în contabilitatea societăţii veniturile abţinute în anul 2003, sustrăgându-se de la plata impozitului pe venit cu suma de 194.091.022 lei ROL, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 11 lit. c) din Legea 87/1994 - în actuala reglementare - art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 şi a art. 37 din Legea 82/1991, cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatei, instanţa de fond a ţinut seama de pericolul social concret al faptelor, de limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, de împrejurările comiterii lor, de activitatea infracţională manifestată, de consecinţele produse, de numărul mare de agenţi economici care au fost induşi în eroare, dar şi de circumstanţele sale personale, constând în aceea că n-a mai săvârşit alte fapte penale, că a avut o conduita sinceră în timpul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti şi că a depus diligenţe pentru acoperirea prejudiciilor produse, apreciindu-se astfel că pot fi reţinute în favoarea acesteia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 C. pen. cu consecinţele stipulate de dispoz. art. 76 C. pen.
S-a apreciat, de asemenea, că scopul preventiv-educativ al pedepsei, astfel cum este statuat de dispoziţiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin privarea inculpatei de libertate, avându-se în vedere perseverenţa sa infracţională şi cuantumul prejudiciului produs.
II. În privinţa faptei săvârşită de inculpatul D.C. care, în ziua de 01 martie 2002, având cunoştinţă că fila CEC seria BF 312 nr. 00010327, emisă de SC V. SRL Leu, nu poate fi onorată la plată, a înmânat-o inculpatei N.L.C., spre a fi folosită ulterior în vederea prejudicierii SC G.P.S. SA Curtea de Argeş şi obţinerii astfel de venituri ilicite, instanţa de fond a constatat că întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie sub forma complicităţii la înşelăciune prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicată acestui inculpat, instanţa de fond a ţinut seama de pericolul social al faptei, împrejurările comiterii ei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, dar şi de împrejurarea că n-a mai săvârşit alte fapte penale, că a avut o conduită sinceră în timpul urmăririi penale şi al judecăţii, astfel încât a apreciat că suspendarea executării acesteia, în conformitate cu art. 81 C. pen. este de natură să asigure scopul preventiv educativ statuat de dispoz. art. 52 C. pen.
În cauză s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.
III. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.P. - decedat în cursul judecăţii - instanţa de fond a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) şi art. 10 lit. g) C. pen., încetarea procesului penal pornit împotriva acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 31 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În temeiul dispoziţiilor art. 14 şi 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., instanţa de fond a dispus obligarea inculpatei N.L., în solidar cu inculpatul D.C. şi SC V. SRL com Leu, la plata de despăgubiri civile către SC G.P.S. SA Curtea de Argeş şi, în solidar, numai cu societăţile comerciale pe care le-a administrat şi în numele cărora a emis file CEC pentru plata mărfurilor achiziţionate, către celelalte părţi civile, constatând că aceste părţi civile au dovedit pretenţiile solicitate cu actele de livrare a mărfurilor (facturi) către societăţile administrate de inculpată.
De asemenea, inculpata a fost obligată la plata de despăgubiri civile şi către A.N.A.F Bucureşti.
Acţiunea civilă formulată de SC N. SRL Râmnicu Vâlcea a fost respinsă ca fiind nedovedită, întrucât, instanţa de fond a reţinut că, din actele existente la dosar nu a rezultat, cu certitudine, existenţa şi întinderea prejudiciului ce se pretinde a fi fost suferit de către această parte civilă.
S-a mai reţinut că, întrucât de pe urma defunctului V.P. - cu toate diligenţele depuse de instanţa de fond - nu s-a dovedit că au rămas bunuri ori moştenitori, prejudiciul produs SC G.P.S. SA s-a dispus a fi suportat în solidar numai de către inculpaţii N.L. şi D.C.
Împotriva acestei sentinţe, au formulat apel, în termen legal, inculpaţii N.L.C. şi D.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Apelanta inculpata N.L.C. a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a invocat, în esenţă, următoarele motive:
1. Nelegalitatea sentinţei nr. 698 din 22 februarie 2007 pronunţată de Judecătoria Craiova, prin care s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu din şase infracţiuni de înşelăciune în varianta prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., într-o singură infracţiune de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., în formă continuată, cu incidenţa prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), situaţie în care, instanţa a constatat că nu este competentă material cu soluţionarea cauzei şi a dispus declinarea competenţei în favoarea instanţei superioare - Tribunalul Dolj, instanţă abilitată să judece cauza în primă instanţă, conform art. 27 pct. 1 lit. alin. (1) C. proc. pen.
În cadrul acestui motiv de apel, inculpata susţine că, în calitate de administrator la societăţile comerciale menţionate anterior, nu a acţionat în baza unei rezoluţiuni unice, procedând de maniera menţionată, ca urmare a unei înţelegeri cu furnizorii de produse, care ar fi acceptat neincluderea în documentele privind transferul mărfurilor a contravalorii acestora şi a datei plăţii. Astfel, inculpata a mai susţinut că avea cunoştinţă în momentul emiterii filelor C.E.C. cu privire la lipsa disponibilului în cont, „însă nu a avut intenţia să inducă în eroare beneficiarii, respectiv societăţile care livrau marfa, acestea având cunoştinţă că nu este în măsură să acopere contravaloarea produselor.
În consecinţă, a susţinut că, în mod nelegal, instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
În acest sens, apelanta inculpată a invocat o operaţiune comercială privind emiterea unor file C.E.C. către beneficiara SC P.I. SRL Craiova, deşi nu avea disponibil în cont, situaţie cunoscută de administratorul societăţii respective.
A mai arătat că ulterior acestei operaţiuni, ca urmare a faptului că nu a reuşit să acopere contravaloarea mărfurilor primite, a încheiat un contract în calitate de reprezentantă a SC N.C.I. SRL cu o societate din Alexandria, SC D.C. SRL, în vederea achiziţionării de motorină.
Cu acest prilej, inculpata a susţinut că a lăsat o filă C.E.C, la insistenţele beneficiarului, care cunoştea că nu are disponibil în cont, a garantat cantitatea de motorină cu imobilul proprietatea sa care, ulterior, a fost vândut la licitaţie, conform actului de adjudecare din 24 ianuarie 2007 al B.R.D. - Sucursala Dolj.
2. Ca o consecinţă a încadrării juridice dată faptei de instanţa de fond, inculpata susţine că sentinţa este nelegală pentru că, ulterior emiterii documentelor bancare au fost făcute parţial anumite plăţi, neevidenţiate de intimatele - părţi civile, astfel că se impunea efectuarea unei expertize tehnice contabile, care să stabilească întinderea prejudiciului şi, implicit, încadrarea juridică a faptei.
Apelul declarat de inculpatul D.C. a vizat netemeinicia sentinţei, în sensul că, raportat la împrejurările în care a avut loc fapta, precum şi la circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, pedeapsa este prea aspră, solicitând redozarea acesteia.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori,prin Decizia penală nr. 40 din 25 februarie 2009, a respins apelurile declarate de inculpaţii N.L.C. şi D.C. împotriva sentinţei penale nr. 315 din 10 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia penală, în Dosarul cu nr. 7247/63/2007, ca nefondate.
Prin aceeaşi decizie, instanţa de prim control judiciar i-a obligat pe apelanţii - inculpaţi la câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului, din care, sumele de câte 100 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, a dispus a fi achitate din fondurile M.J.
Pentru a dispune astfel, instanţa de prim control judiciar a constatat că apelurile formulate sunt nefondate, întrucât a apreciat că prima instanţă, în mod justificat, a reţinut că inculpata a acţionat în baza unei rezoluţiuni infracţionale unice, cu intenţia vădită de a frauda societăţile intimate prin inducerea în eroare a acestora, în sensul emiterii de documente bancare, în condiţiile în care cunoştea că nu deţinea lichidităţi, astfel că nu se putea face plata mărfurilor livrate către societăţile administrate de inculpată, şi totalizând prejudiciile, a stabilit competenţa materială a soluţionării cauzei în favoarea instanţei superioare, întrucât încadrarea juridică dată faptei corespundea sumei stabilită drept prejudiciu, respectiv, fiind corect reţinută fapta de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a considerat de către instanţa de prim control judiciar că obiectul juridic special al infracţiunii de înşelăciune îl constituie relaţiile sociale de ordin patrimonial a căror naştere şi dezvoltare este condiţionată de buna credinţă şi de încrederea ce trebuie să existe în raporturile juridice care au loc între subiecţii acestor raporturi, iar latura obiectivă a infracţiunii, este determinat de o acţiune frauduloasă de amăgire ori de inducere în eroare a victimei, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, astfel încât să inspire încrederea victimei şi să o inducă în eroare, sau să o menţină în eroare.
S-a mai relevat că practica şi teoria judiciară au stabilit că, pentru a se putea reţine infracţiunea de înşelăciune cu prilejul încheierii sau executării unui contract, este necesar a se întruni următoarele condiţii: să aibă loc încheierea sau executarea unui contract; cu prilejul încheierii sau executării contractului, subiectul activ să inducă sau să menţină în eroare subiectul pasiv; acţiunea de amăgire să determine pe cei induşi sau menţinuţi în eroare să încheie sau să execute contractul în condiţiile stipulate, adică în condiţiile care altfel nu ar fi fost acceptate şi care au creat o situaţie păgubitoare pentru subiectul pasiv şi, în final, acţiunea să fie săvârşită cu intenţie.
Or, din întregul material probator administrat în cauză atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de apel a constatat că apelanta - inculpată a acţionat cu intenţie, în sensul încheierii de operaţiuni comerciale cu diverşi subiecţi, societăţi comerciale, deşi cunoştea inexistenţa lichidităţilor în conturile bancare, încă din anul 2002. Mai mult, una din societăţi - respectiv SC O. SRL Craiova - a intrat chiar în interdicţie bancară, urmare faptului că filele C.E.C. au fost refuzate la plată la 6 iunie 2002, interdicţia dispunându-se la 09 mai 2002.
S-a apreciat că, de fapt, inculpata avea reprezentarea exactă a împrejurării că nu are disponibil bănesc în cont pentru nici una dintre societăţile pe care le administra, efectuând în continuare operaţiuni comerciale, uneori în sistem „suveică", în sensul încercării de a achita cu produsele obţinute de la unele societăţi, debitele preexistente către alte societăţi.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a mai reţinut că prin înseşi susţinerile sale, cu privire la gajarea unei operaţiuni comerciale cu carburanţi cu un imobil, s-a demonstrat fără dubii inexistenţa disponibilului bănesc şi deci, imposibilitatea efectuării de operaţiuni comerciale.
Totodată s-a mai apreciat că şi cel de-al doilea motiv de apel era nefondat, cu privire la incertitudinea prejudiciului infracţional, ca urmare a faptului că o parte din sume au fost plătite ulterior, constatându-se că instanţa de fond a avut în vedere documentele bancare şi actele emise de societăţile prejudiciate, nefăcându-se nici o dovadă că o parte din debite au fost achitate.
S-a respins solicitarea apelantei inculpate în sensul reţinerii incidenţei prevederilor art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea 59/1934, care se referă la împrejurarea emiterii unui C.E.C. fără avea la tras disponibil suficient, apreciindu-se căa fost evidentă intenţia inculpatei de a frauda societăţile cu care a încheiat operaţiuni comerciale, aceasta având cunoştinţă cu privire la inexistenţa disponibilului financiar, astfel că, s-a considerat că, în mod legal, instanţa de fond a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.
Susţinerile inculpatei cu privire la inexistenţa unei rezoluţiuni infracţionale unice s-au apreciat,de asemenea, ca nefondate, reţinându-se că aceasta a acţionat, în modalităţile mai sus descrise, încă din luna mai 2002, deşi una dintre societăţile administrate se afla în interdicţie bancară, iar lipsa de disponibil financiar se manifesta la toate societăţile administrate de apelanta - inculpată.
S-a mai demonstrat cu prisosinţă că inculpata a acţionat cu intenţie, în sensul inducerii în eroare şi a menţinerii într-o asemenea stare, a societăţilor prejudiciate, valorificând bunurile recepţionate fără să achite contravaloarea acestora.
Instanţa de prim control judiciar, concluzionând, a apreciat apreciază că sentinţa apelată de ambii inculpaţi este legală şi temeinică, constatând totodată că şi apelul declarat de inculpatul D.C. este nefondat, întrucât pedeapsa aplicată atât sub aspectul cuantumului acesteia, dar şi sub aspectul modalităţii de executare a acesteia, a fost just individualizată, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar instanţa de fond a avut în vedere activitatea concretă desfăşurată de apelant, prejudiciul infracţional, dar şi circumstanţele personale ale acestuia, astfel că s-a constatat că nu se impune reindividualizarea judiciară a pedepsei.
Împotriva Deciziei penale nr. 40 din 25 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat, în termen legal, recurs numai inculpata N.L.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.
Recurenta inculpată a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 punctele: 9,10,14,17 şi 21 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi motivat.
Recursul formulat de inculpata N.L.C. este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanţe au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit, printre altele, vinovăţia inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceasta încadrarea juridică corespunzătoare.
Înalta Curte constată că nu poate fi primită solicitarea recurentei inculpate de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj pentru considerentul că nu s-ar fi pronunţat cu privire la administrarea probei cu expertiză financiar contabilă, în vederea stabilirii cuantumului prejudiciului rămas neacoperit de către inculpată sau pentru că nu s-ar fi pronunţat cu privire la competenţa materială a soluţionării cauzei de către Tribunalul Dolj, instanţă care era competentă în speţă, întrucât, faţă de obiectul dedus judecăţii şi raportat şi la faptul că infracţiunea de înşelăciune săvârşită de inculpaţi a avut consecinţe deosebit de grave, în mod corect, cauza a fost soluţionată, în primă instanţă, de către Tribunalul Dolj, urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei de către Judecătoria Craiova.
În ceea ce priveşte cazurile de casare prevăzute de art. 3859 punctele 9, 10 şi 17 C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt de asemenea, neîntemeiate, iar susţinerile că instanţele anterioare nu s-ar fi pronunţat asupra unor probe esenţiale cu privire la nevinovăţia sa, (făcând referire, în mod special, la respingerea solicitării inculpatei N.L. de administrare a probei cu expertiză contabilă şi a probei cu audierea tuturor reprezentanţilor părţilor vătămate constituite părţi civile în cauză) sunt simple afirmaţii lipsite de orice suport probator, instanţele anterioare depunând diligenţe pentru audierea părţilor, a martorilor din lucrări, dar şi a celor propuşi de părţi, în măsura în care au avut relevanţă în cauză, cuantumul prejudiciului cauzat fiind stabilit în baza coroborării probatoriului administrat.
Astfel deşi inculpata, în faţa instanţelor anterioare, a recunoscut parţial săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, negând însă producerea consecinţelor deosebit de grave, totuşi, aceasta şi-a nuanţat apărările susţinând că, pe de o parte, prejudiciul ce i se impută, (al cărui cuantum nu a fost relevat de o probă ştiinţifică ci a fost stabilit pe baza declaraţiilor părţilor vătămate ce, nu întotdeauna, au dat dovadă de bună-credinţă), nu a fost, în exclusivitate, cauzat de recurenta inculpată, ci, la producerea acestuia, au contribuit, în bună măsură, şi alţi coinculpaţi, arătând că, personal, a depus numeroase diligenţe pentru a acoperi parte din prejudiciu, însă instanţele au ignorat acest fapt.
Pe de altă parte, aceasta a mai relevat, prin apărător, că parte din infracţiunile pentru care a fost cercetată şi dedusă judecăţii îmbracă, de fapt, forma juridică a infracţiunii de înşelăciune în formă simplă şi respectiv a infracţiunii prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934, Legea CEC-ului, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite în cea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. şi respectiv în cea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Înalta Curte a constatat că, potrivit art. 215 alin. (1) C. pen., „infracţiunea de înşelăciune constă în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sau ca mincinoasă a unei fapte adevărată, în scopul de a obţine pentru sine ori pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă", iar obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale de ordin patrimonial a căror naştere şi dezvoltare este condiţionată de buna credinţă şi încrederea ce trebuie să existe în raporturile juridice care au loc între subiecţii acestor raporturi.
Elementul material a infracţiunii de înşelăciune îl constituie acţiunea frauduloasă de amăgire ori de inducere în eroare a victimei, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, prin denaturarea sau alterarea adevărului astfel încât să fie aptă să inspire încrederea părţii vătămate şi să o inducă ori să o menţină în eroare.
În speţă, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de prim control judiciar a apreciat că inculpata a acţionat în toată perioada infracţională cu intenţia evidentă de inducere în eroare a partenerilor comerciali, respingând, justificat, solicitarea de schimbare a încadrării juridice dată faptei din cea reţinută în sarcina inculpatei în infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea 59/1934, care vizează o altă situaţie de fapt, respectiv cea referitoare la inexistenţa unui disponibil suficient la tras şi, implicit, lipsa intenţiei de inducere în eroare a partenerilor de operaţiuni comerciale.
Înalta Curte constată însă că, din ansamblul probator administrat, rezultă, fără putinţă de tăgadă, că faptele, astfel cum au fost reţinute în actul de inculpare, au existat în materialitatea lor, fiind săvârşite cu vinovăţie de către inculpată şi întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 (art. 11 lit. c) din Legea 87/1994); în baza art. 387 din Legea 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), toate în concurs real, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel reţinând corect şi amplu motivat situaţia de fapt anterior relevată.
Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a reţinut de către ambele instanţe că, inculpata N.L.C. este vinovată de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, întrucât aceasta a acţionat în perioada 2002-2005, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, determinându-le, prin înşelăciune şi alte manopere frauduloase, să încheie diverse contracte comerciale cu numeroase societăţi comerciale, inducându-le în eroare cu privire la existenţa disponibilului financiar suficient în bancă şi la bonitatea firmelor al căror reprezentant era sau devenise pe parcursul activităţii infracţionale, valoarea prejudiciului cauzat atrăgând consecinţa încadrării juridic dată faptei în cea prevăzută de disp. art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.
De asemenea, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident nici cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., în ceea ce o priveşte pe partea civilă Statul Român prin A.N.A.F., nefiind justificată solicitarea de a se dispune, urmare admiterii recursului, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru considerentul că această parte deşi a fost introdusă în cauză de către prima instanţă, în apel nu a mai fost citată, întrucât o eventuală lipsă de procedură cu o anumită parte din dosar nu poate fi invocată decât de către partea vizată, dacă s-ar considera vătămată în propriile interese, prin omisiunea citării, situaţie care nu putea fi valorificată decât în faţa acelei instanţe (în faţa instanţei de prim control judiciar) or, în speţă, cauza a depăşit faza apelului, fiind supusă ultimului control judiciar, în recurs.
În subsidiar, s-a invocat, drept caz de casare, dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi s-a solicitat reindividualizarea pedepsei pentru inculpata N.L.C. în sensulreducerii cuantumului pedepsei rezultante aplicată acesteia sub limita celei anterior stabilită, prin acordarea unei mai largi eficienţe circumstanţelor sale personale, dar şi circumstanţelor atenuante judiciare.
Înalta Curte constată că, raportatla gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpata a conceput şi realizat infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, într-un interval de relativ mare de timp de aproximativ 3 ani, (profitând de buna credinţă a părţilor vătămate determinându-le, prin înşelăciune, să încheie multiple contracte comerciale şi cauzându-le astfel, importante prejudicii prin neachitarea obligaţiilor contractuale, instanţa de apel a procedat corect menţinând dispoziţiile sentinţei penale atacate, în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei rezultantă aplicată inculpatei.
Prin urmare, se constată că instanţa de prim control judiciar aacordat suficientă eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a apreciat corect atunci când a considerat că, în speţă, nu se justificămodificarea pedepsei rezultante de 7 ani închisoare aplicată inculpatei N.L.C., nici sub aspectul cuantumului, dar nici sub aspectul modalităţii de executare a acesteia.
Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a reţinut, în mod justificat, că atingerea scopului preventiv educativ al pedepsei, prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen., se poate realiza şi fără aplicarea vreunui spor, constatând că pedeapsa rezultantă au fost corespunzător dozată, în raport cu contribuţia inculpatei la săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, cu amplitudinea activităţii sale infracţionale, cu modalităţile concrete în care aceasta a acţionat, dar şi funcţie de propriile diligenţe pentru acoperirea prejudiciului, astfel încât o nouă individualizare a pedepselor nu poate fi luată în discuţie.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata N.L.C. împotriva Deciziei penale nr. 40 din 25 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta inculpată N.L.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru aceasta, până la prezentarea apărătorului ales, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata N.L.C. împotriva Deciziei penale nr. 4 0 din 25 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3413/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3439/2009. Penal → |
|---|
