ICCJ. Decizia nr. 3523/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3523/2009

Dosar nr. 734.1/43/200.

Şedinţa publică din 30 octombrie 2009

Asupra recursurilor penale de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 173 din 30 iunie 2008 a Tribunalului Mureş s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului O.I., din infracţiunile de fals material în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals în scopul ascunderii infracţiunii de dare de mită, prev. şi ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată, cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în scopul ascunderii comiterii infracţiunii de luare de mită, prev. şi ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată, cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul O.I., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prev. şi ped. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., cu referire la art. 6 şi art. 8 din Legea nr. 78/2000, modificată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat de sub învinuirea comiterii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în scopul ascunderii comiterii infracţiunii de luare de mită, prev. şi ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată, cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen.

S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului O.V., din infracţiunile de fals material în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals în scopul ascunderii infracţiunii de dare de mită, prev. şi ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată, cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. şi art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 331 lit. a) C. pen., în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în scopul ascunderii comiterii infracţiunii de dare de mită, prev. şi ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată, cu referire la art. 290alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul O.V., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prev. şi ped. de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 şi art. 8 din Legea nr. 78/2000, modificată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat de sub învinuirea comiterii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în scopul ascunderii comiterii infracţiunii de dare de mită, prev. şi ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător, dispusă de P.N.A. Serviciul Anticorupţie Târgu Mureş, în dosarul nr. 59 /P /2004, prin Ordonanţa din 01 iunie 2005 şi instituită prin Procesul verbal din 01 iunie 2005, până la concurenţa sumei de 2.181.509.213 lei (ROL), notat potrivit încheierii nr. 12.735/2005, eliberată de Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Mureş, în C.F. nr. 91.430/N Târgu Mureş, partea lll-a, nr. crt. 2, asupra imobilului aparţinând inculpatului O.I. şi menţionat în această carte funciară.

S-a făcut aplicarea art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

S-a reţinut că prin rechizitoriu Parchetului Naţional Anticorupţie, Serviciul Anticorupţie Târgu Mureş din 03 iunie 2005 au fost trimişi în judecată inculpaţii O.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu referire la art. 6 şi art. 8 din Legea nr. 78/2000 (modificată) şi de fals material în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals în scopul ascunderii infracţiunii de luare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (modificată), cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. şi art. 291 C. pen.; O.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 255 alin. (1), cu referire la art. 6 şi art. 8 din Legea nr. 78/2000 ( modificată) precum şi a infracţiunilor de fals material în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals în scopul ascunderii infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (modificată), cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. şi art. 291 C. pen.

Prima instanţă a dispus în sensul celor arătate mai sus, reţinând următoarele:

La data de 28 mai 2001, între SC G.T. SRL Târgu Mureş, în calitate de prestator servicii transport şi utilaje şi SC D.P.M. SA, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de colaborare nr. 388, având ca obiect executarea de servicii transport şi utilaje cu autobasculante de 10,5t, autobasculante de 16t, autobasculante Mercedes 35 t, autobasculante Mercedes 45 t şi încărcător frontal de 2,5 mc, în conţinutul actului juridic fiind stipulate atât condiţiile referitoare la contravaloarea serviciilor efectuate cât şi termenele referitoare la plata acestora. Ulterior, la acest contract au fost încheiate 10 acte adiţionale, după cum urmează: nr. 1 din 04 februarie 2002, nr. 2 din 01 aprilie 2003, nr. 3 din 15 august 2003, nr. 4 din 04 august 2003, nr. 5 din 05 august 2003, nr. 6 din 05 august 2003, nr. 8 din 06 noiembrie 2003, nr. 10 din 05 iunie 2002, lipsă fiind actele adiţionale nr. 7 şi 9, având ca obiect transportul de agregate de balastieră de la diferiţi furnizori la punctele de lucru ale societăţii, respectiv achiziţionarea unor agregate de balastieră de la SC G.T. SRL, balastiera lernut.

Din materialul probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal, s-a reţinut că inculpatul O.I. este proprietarul imobilului situat în Târgu Mureş, cu acces din str. libertăţii, iar construcţia acestui imobil, a fost realizată de SC G.T. SRL Târgu Mureş, administrată de inculpatul O.V. Iniţial săpăturile şi o parte din fundaţie au fost efectuate de SC A.C. S.R.L. Târgu Mureş, al cărei administrator este martorul S.P.M., pe baza unei înţelegeri verbale, însă datorită unor neînţelegeri ivite între beneficiarul lucrării, inculpatul O.I. şi muncitorii din cadrul societăţii mai sus indicate, lucrările de construcţie au fost sistate cu S.C. A.C. S.R.L. Târgu Mureş şi ulterior continuate până la finalizare de către SC G.T. SRL Târgu Mureş.

S-a mai reţinut că, SC G.T. SRL Târgu Mureş a început lucrările în cursul lunii iunie sau iunie 2002, însă între cele două părţi în acel moment nu s-a încheiat nici un act scris care să cuprindă în mod expres condiţiile executării lucrărilor specifice, cei doi înţelegându-se verbal asupra acestora.

Iniţial înţelegerea era ca pentru preţul estimat de 37.500 dolari SUA, SC G.T. SRL Târgu Mureş să asigure manopera, precum şi materialele care nu erau achiziţionate, după care cei doi au convenit că inculpatul O.I., la finalizarea lucrărilor pentru care nu au stabilit un termen limită - să achite atât contravaloarea manoperei cât şi a materialelor achiziţionate.

S-a mai reţinut că o parte din materialele necesare lucrării menţionate au fost cumpărate de inculpatul O.I., iar restul acestora au fost achiziţionate de SC G.T. SRL Târgu Mureş şi evidenţiate într-o fişă denumită cod ,,400 Mureşeni".

Pe parcursul executării lucrărilor inculpatul O.I. a achitat în două tranşe, inculpatului O.V. sumele de 10.000 dolari SUA şi respectiv 15.000 dolari SUA, aspecte care rezultă şi din declaraţiile martorilor L.E. şi P.V., iar ulterior inculpatul O.I. a plătit SC G.T. SRL Târgu Mureş atât contravaloarea materialelor cât şi diferenţa de manoperă, de asemenea în două tranşe şi prin urmare toate cheltuielile aferente lucrării de cod ,,400 Mureşeni" au fost recuperate de SC G.T. SRL Târgu Mureş, aspect relatat şi de martora M.F. (dosar de fond fila 174).

Analizându-se declaraţiile date de B.M.M. - în calitate de denunţător şi martor, s-a reţinut că martorul a făcut referire la anumite fapte care ar putea fi încadrate în sfera ilicitului penal, arătând că " ... O.I. ... prin plăţile preferenţiale pe care Ie-a făcut, nerespectând prevederile legale în privinţa mijloacelor de plată, a urmărit cu bună ştiinţă favorizarea SC G.T. SRL în scop personal, în dauna societăţii a cărei manager era .... O.I. a beneficiat cu titlu gratuit, în perioada 2002-2004, pentru respectivele favoruri de servicii de construcţie şi amenajare a unui imobil ce-l are în proprietate pe strada Mureşeni din Târgu Mureş, din partea vărului său O.V. Sumele de bani folosite de O.V. în construirea şi amenajarea casei directorului O.I. reprezintă de fapt banii pe care acesta din urmă i-a virat, în mod abuziv, în conturile SC G.T. SRL în dauna SC D.P.M. S.A. acoperindu-se contractele de închiriere, ce a dispus a fi încheiate între cele două societăţi, însă cele menţionate nu sunt susţinute de materialul probator administrat.

S-a mai reţinut că B.M.M. a arătat că cele relatate au fost aduse la cunoştinţa lui de anumite persoane, angajate la SC D.P.M. SA, ale căror identitate nu a vrut să le divulge, iar singura persoană pe care a menţionat-o şi despre care a afirmat că ştie despre aspectele relatate, respectiv martorul B.D., în declaraţiile date, nici în cursul urmăririi penale şi nici în faţa instanţei nu a confirmat susţinerile mai sus arătate, acest martor declarând că nu cunoştea înţelegerile existente dintre O.I. şi S.C. G.T. S.R.L. Târgu Mureş şi nici nu cunoaşte dacă O.I. l-a favorizat cu ceva pe O.V.

În ceea ce priveşte declaraţia olografă intitulată "Declaraţie şi denunţ", precum şi declaraţia de denunţător, date de inculpatul O.V., precum şi declaraţia din data de 19 noiembrie 2004, prin care denunţătorul O.V. şi-a retractat cele două declaraţii, arătând că cele cuprinse în acestea nu corespund adevărului, prima instanţă a considerat că retractarea declaraţiilor date în etapa actelor premergătoare are loc după momentul începerii urmăririi penale faţă de inculpatul O.I., respectiv data de 18 noiembrie 2004 şi înainte de momentul începerii urmăririi penale faţă de inculpatul O.V., respectiv 26 mai 2005, iar acuzele formulate faţă de acest din urmă inculpat sunt fondate şi pe declaraţiile lui iniţiale, care, după două zile au fost retractate.

În ceea ce priveşte probele testimoniale administrate referitoare la audierea unor persoane din cadrul SC D.P.M. S.A. Târgu Mureş, precum şi de la SC G.T. SRL Târgu Mureş, din declaraţiile date s-a reţinut că, activitatea de colaborare dintre cele două societăţi era una foarte bună, în condiţiile în care serviciile furnizate de SC G.T. SRL Târgu Mureş erau de o calitate foarte bună, personalul de pe autovehiculele folosite era unul calificat, iar maşinile erau competitive şi persoanele audiate au arătat că nu au cunoştinţă despre faptul că acuzatul O.V. ar fi fost favorizat, în vreun fel de inculpatul O.I.

Referitor la justificarea sumei de bani, care a fost folosită de inculpatul O.I. la construcţia imobilului, s-a reţinut că aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor M.L., J.I., O.A. şi B.D. acest acuzat a vândut o suprafaţă de teren, situată în zona Fabricii de piele din Târgu Mureş, în cartierul Mureşeni, unde este construit magazinul Metro, obţinând din această tranzacţie în jur de 100.000 dolari SUA, martorul J.I. arătând că banii au fost predaţi inculpatului O.I. în biroul acestuia şi ea a fost persoana care a procedat la numărarea acestora, după care l-a însoţit pe acuzat şi suma respectivă a fost depusă la Banca A. În acest sens, s-a reţinut că la fila 108 din dosarul de urmărire penală, volumul 1, este depusă copia unui ordin de plată eliberată de Banca A.R. SA, din care rezultă că în data de 29 martie 2002, inculpatul O.I. a ridicat suma de 85.602 dolari SUA, în urma unei tranzacţii constând în răscumpărarea titlurilor de stat.

Aspectul constând în faptul că, la dosarul cauzei există un contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2462 din 18 august 2000, al cărui obiect îl formează suprafaţa de teren mai sus arătată, prin care inculpatul O.I., în calitate de vânzător, prin mandatar P.I. vinde două parcele de teren în suprafeţe de 5.900 mp şi 12.498 mp la preţul de 12.500.000 lei (ROL), cumpărătorului P.D., analizând declaraţiile date de P.I., în calitate de martor, în cursul urmăririi penale şi în fata instanţei, s-a reţinut că nu este în măsură să înlăture cele arătate de martorii mai sus menţionaţi.

În aprecierea primei instanţe nici faptul că, potrivit constatărilor rezultate în urma verificării de către organele de control ale D.G.F.P. Mureş, curba grafică a relaţiilor comerciale dintre cele două firme, raportat la alţi furnizori de materiale şi transportatori ai SC D.P.M. S.A. este una ascendentă în perioada 2001-2004, cu creşteri exponenţiale de la an la an, nu este de natură să dovedească existenta vreunei înţelegeri certe dintre cei doi acuzaţi, referitoare la favorizarea firmei administrate de inculpatul O.V. de către SC D.P.M. S.A. Târgu Mureş în interesul personal al acuzatului O.I.

S-a considerat că nici raportul de expertiză tehnică având ca obiect evaluarea casei de locuit şi nici faptul că cei doi inculpaţi, prin emiterea cu întârziere şi după începerea cercetărilor din prezenta cauză, au emis facturile fiscale, în lipsa unor alte elemente incriminatoare, nu poate conduce la o concluzie contrară din care să rezulte cu certitudine temeinicia acuzelor formulate. în aceeaşi ordine de idei, s-a avut în vedere şi motivele pentru care martorul B.M.M. a înţeles să se prezinte la organele abilitate, precum şi conduita procesuală a acuzatului O.V., constând în retractarea denunţului iniţial formulat.

Pentru aceste considerente şi în lipsa unui material probator irefutabil care să conducă la concluzia certă, din care să rezulte în mod indubitabil, faptul că o parte din contravaloarea materialelor de construcţii şi manopera aferentă ridicării imobilului construit de SC G.T. SRL Târgu Mureş, au reprezentat bunuri oferite de inculpatul O.V. inculpatului O.I., pentru ca acesta din urmă - ţinând cont de calitatea pe care o avea - să faciliteze obţinerea, menţinerea şi prelungirea contractului comercial de colaborare încheiat între cele două societăţi comerciale în discuţie, respectiv contractul nr. 388 din 28 mai 2001 şi un număr de 8 acte adiţionale, s-a conchis că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunilor analizate, în condiţiile în care lipseşte una dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunilor şi anume latura obiectivă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul O.I., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prev. şi ped. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., cu referire la art. 6 şi art. 8 din Legea nr. 78/2000, modificată şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul O.V., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prev. şi ped. de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 şi art. 8 din Legea nr. 78/2000, modificată.

În ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 290 alin. (1) şi art. 291 C. pen. s-a reţinut că se impune aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., în sensul celor arătate mai sus.

Pentru a se face o asemenea apreciere s-a avut în vedere faptul că textul art. 290 alin. (1) C. pen., statuează în mod expres atât conţinutul laturii obiective a infracţiunii analizate, cât şi condiţiile esenţiale de ale căror îndeplinire cumulativă depinde existenţa infracţiunii sub aspectul existentei laturii sale obiective.

S-a mai reţinut că în primul rând trebuie să existe o acţiune de falsificare a unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii, a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod şi în al doilea rând, făptuitorul trebuie să folosească înscrisul falsificat sau să-l încredinţeze unei alte persoane spre folosire în vederea producerii de consecinţe juridice, iar această din urmă condiţie de existenţă a faptei penale reglementată de art. 290 C. pen., reprezintă de fapt, latura obiectivă a infracţiunii înserate în economia art. 291 C. pen. şi prin urmare în speţa de faţă, se impune reţinerea doar a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de arte 290 alin. (1) C. pen., cu raportare la prevederile legii speciale.

S-a mai arătat faptul că inculpatul O.I. a fost trimis în judecată sub aspectul comiterii infracţiunii de luare de mită, faptă prev. şi ped. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 8 din Legea nr. 78/2000 modificată, iar acuzatul O.V. a fost deferit justiţiei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, faptă prev. şi ped. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 8 din Legea nr. 78/2000 modificată, ca şi infracţiuni scop reglementate de legea specială şi de care sunt legate infracţiunile mijloc rezultate în urma aplicării prevederilor art. 334 C. proc. pen., cuprinse în acelaşi act normativ special.

În contextul analizat, pornindu-se de la soluţia de achitare în privinţa infracţiunilor scop, constând în achitarea celor doi acuzaţi, datorită lipsei laturii obiective, s-a apreciat că se impune achitarea aceloraşi inculpaţi şi de sub învinuirea comiterii infracţiunilor mijloc, în condiţiile în care, între cele două categorii de infracţiuni există o legătură indisolubilă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Direcţia Naţională Anticoruptie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi inculpatul O.I.

Direcţia Naţională Anticoruptie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu referire la art. 6 şi (8) din Legea nr. 78/2000 (modificată) şi art. 17 lit. c) alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (modificată) cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. pentru inculpatul O.I., şi a infracţiunilor prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 8 din Legea nr. 78/2000 (modificată) şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (modificată) cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. pentru inculpatul O.V.

S-a mai solicitat, în baza art. 254 alin. (3) C. pen. raportat la art. 118 C. pen., confiscarea sumei de 218.150,92 lei, menţinerea măsurii sechestrului asigurător dispus de P.N.A. - Serviciul Anticoruptie Târgu Mureş asupra imobilului aparţinând inculpatului O.I., precum şi anularea contractului de execuţie de lucrări cu nr. 6 din 08 august 2002 şi a actului adiţional aferent încheiat de inculpaţi.

S-a motivat că instanţa de fond nu a procedat la evaluarea temeinică a mijloacelor de probă în scopul aflării adevărului.

Inculpatul O.I. a solicitat, prin apelul declarat, schimbarea temeiului achitării din cel prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen., în cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., susţinând că faptele pentru care a fost trimis în judecată nu există.

S-a motivat că prin faptele sale inculpatul O.I. nu a comis nici o infracţiune, astfel că sunt inexistente faptele reţinute în sarcina sa.

Prin Decizia penală nr. 32/A din 27 februarie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul promovat de Direcţia Naţională Anticoruptie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, desfiinţată în parte sentinţa atacată şi în rejudecare:

I. În baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 8 din Legea nr. 78/2000 (modificată) cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.I. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare şi în baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pentru o durată de 4 ani.

În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (modificată) cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în scopul ascunderii comiterii infracţiunii de luare de mită la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului sus-menţionat urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului O.I. pentru un termen de încercare de 4 (patru) ani, stabilit conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind condiţiile revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. raportat la art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 218.150,91 lei de la inculpatul O.I.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a menţinut măsura sechestrului asigurător, dispus de P.N.A. - Serviciul Anticoruptie Târgu Mureş prin ordonanţa din 01 iunie 2005, asupra imobilului aparţinând inculpatului O.I.

II. În baza art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6, art. 8 din Legea nr. 78/2000 (modificată), a fost condamnat inculpatul O.V. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (modificată) cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată în scopul ascunderii comiterii infracţiunii de dare de mită.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului O.V. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate acestui inculpat pentru un termen de încercare de 4 (patru) ani calculat potrivit art. 82 C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind condiţiile revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 445 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus anularea contractului de execuţie de lucrări cu nr. 6 din 08 august 2002 şi a actului adiţional aferent.

S-au înlăturat din hotărârea atacată dispoziţiile privind achitarea inculpaţilor O.I. şi O.V. precum şi cele privind ridicarea măsurii sechestrului asigurător şi cele ce privesc cheltuielile judiciare.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A fost respins ca nefondat apelul inculpatului O.I.

Au fost obligaţi inculpaţii la câte 4250 lei cheltuieli judiciare către stat în primă instanţă şi la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.

În urma examinării actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:

Prin procesul verbal din 23 februarie 2004 s-a consemnat denunţul martorului B.M.M., prin care acesta reclama că inculpatul O.I. a beneficiat, în mod gratuit, în perioada 2002-2004, din partea SC G.T. SRL Târgu Mureş de executarea unor lucrări de construcţie şi amenajare la casa ce o are în proprietate în Târgu Mureş, condiţionând în acest fel relaţiile comerciale dintre SC D.P.M. S.A. şi SC G.T. SRL

În data de 17 noiembrie 2004, inculpatul O.V. a formulat un denunţ prin care afirma cele consemnate în denunţul martorului B.M.M., cu privire la faptul condiţionării de către inculpatul O.I., în calitatea pe care o avea, a relaţiilor comerciale dintre SC D.P.M. S.A. şi SC G.T. SRL de executare, cu titlu gratuit, a unor lucrări de construcţie la casa personală situată în Târgu Mureş, pe care, după efectuarea lor, le precizează la suma de circa 25 - 30.000 Euro (vol. 1 , filele 14-23).

Acesta, odată cu formularea denunţului, a depus o fişă de evidentă a materialelor, a căror contravaloare a suportat-o societatea sa SC G.T. SRL şi cu privire la care nu sau întocmit documente conta bile de evidenţiere, respectiv a recunoscut întocmirea retroactivă (la cererea beneficiarului) a unui contract de execuţie lucrări între firma sa şi inculpatul O.I., pentru a acorda astfel o "aparentă de legalitate".

Inculpatul O.V., făcând referire la condiţiile încheierii contractului, a mai arătat: "Nu aveam altă soluţie, întrucât în cazul în care nu aş fi acceptat cererea lui O.I., de a încheia acest contract retroactiv, acesta mi-ar fi reziliat contractul pe care îl aveam cu SC D.P.M. SA Târgu Mureş, ceea ce ar fi însemnat o pierdere foarte mare pentru societatea mea de cel puţin 6 miliarde lei".

Inculpatul O.V. a mai arătat că a preluat ridicarea casei de la fundaţie, care a fost făcută de o altă firmă.

Cu toate că denunţul inculpatului O.V. a fost consemnat explicit în formă olografă şi ulterior a fost menţinut prin declaraţia de denunţător, acesta, după momentul efectuării unei percheziţii domiciliare la imobilul în cauză, respectiv la biroul inculpatului O.I., şi-a retractat denunţul, nemaisusţinându-l motivând că ar fi fost constrâns de către procurorii de caz să dea denunţul respectiv.

Inculpatul nu a dovedit afirmaţiile sale şi nici nu a formulat plângere împotriva anchetatorilor. Singurul martor care a afirmat că inculpatul O.V. ar fi fost constrâns să dea acest denunţ este martorul A.H.S. care însă, a arătat că ştie despre aceste fapte de la inculpatul O.V. şi nu în mod direct. De asemenea, trebuie privită cu rezervă declaraţia acestui martor care a fost apărătorul inculpatului O.V. în cursul urmăririi penale. în concluzie, instanţa consideră că inculpatul O.V. nu a dovedit faptul că denunţul formulat împotriva inculpatului O.I. a fost dat sub imperiul unei constrângeri psihice sau de alt gen şi că acest denunţ nu conţine discontinuităţi în sensul că până la un moment dat ar reflecta voinţa inculpatului iar de la momentul când relatează despre casa ridicată inculpatului O.I. voinţa denunţătorului este neexprimată liber, respectiv cele declarate sar fi făcut la presiunea psihică a anchetatorilor.

Inculpatul O.I. (în baza contractului de performanţă nr. 1/2001 ), în perioada octombrie 2001 - aprilie 2005, şi-a desfăşurat activitatea în calitate de director general la SC D.P.M. SA, cu sediul în Târgu Mureş. Societatea are ca unic acţionar (100%) Consiliul Judeţean Mureş, având ca principal obiect de activitate întreţinerea, reparaţia, modernizarea şi construcţia de drumuri şi poduri.

Inculpatul O.V. este administrator la SC G.T. SRL, cu sediul în Târgu Mureş, având ca principal obiect de activitate transportul rutier de mărfuri şi persoane.

Din coroborarea celor două denunţuri cu documentele şi înscrisurile contabile ridicate de la inculpatul O.I., SC G.T. SRL şi SC D.P.M. SA, în perioada ianuarie 2002 - decembrie 2004, între inculpatul O.I. şi inculpatul O.V. a avut loc o înţelegere, în baza căreia cel dintâi a condiţionat relaţiile comerciale dintre SC D.P.M. S.A. şi SC G.T. SRL de construirea, cu titlu gratuit (materiale şi manoperă), a celei mai importante părţi din imobilul situat în Târgu Mureş, judeţul Mureş, aflat pe proprietatea inculpatului O.I.

Astfel, cu privire la obiectul infracţiunii de dare - luare de mită, din documentaţia ridicată în urma percheziţiilor domiciliare şi a depoziţiilor martorilor care au lucrat la ridicarea construcţiei, rezultă că SC G.T. SRL în perioada 15 mai 2002 -24 noiembrie 2003, a executat imobilul situat în Târgu Mureş, judeţul Mureş (acces din str. libertăţii, dar fără număr administrativ) pe terenul aparţinând inculpatului O.I., înscris în C.F. nr. 91430/N Târgu Mureş.

Din raportul de expertiză tehnică, având ca obiect evaluarea casei de locuit (fără terenul aferent) rezultă că valoarea tehnică (actualizată) a acesteia, la data de 04 martie 2005, se ridică la suma de 4.705.693.160 lei (ROL).

Cele două denunţuri sunt confirmate prin coroborarea declaraţiilor martorilor N.P., H.I.M., R.V., V.B. şi M.A.N., angajaţi în acea perioadă la SC G.T. SRL, care au lucrat la ridicarea casei, cu autorizaţia de construire nr. 459 din 15 mai 2002, procesul - verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 24 noiembrie 2003, contractul de asigurare seria C nr. 011947 din 10 septembrie 2003 şi declaraţia inculpatului O.I. privind valoarea reală a lucrărilor executate din 02 decembrie 2003, rezultând, fără putinţă de tăgadă, că momentul de începere a construcţiei este 15 mai 2002, iar de finalizare a acesteia este 24 noiembrie 2003, (dată la care a devenit locuibilă).

Potrivit martorului R.V., angajat la SC G.T. SRL în calitate de zidar, inculpatul O.I. s-a mutat în locuinţă în martie 2004, la circa 2 săptămâni după ce el a asigurat serviciu de pază a imobilului.

Martorul S.P. a arătat că societatea sa, S.C. A.C. S.R.L. Târgu Mureş, este cea care, prin înţelegere cu inculpatul O.I. şi inculpatul O.V., a avansat contravaloarea fundaţiei la această casă, care în final urma să fie suportată de către SC G.T. SRL printr-un proces-verbal de compensare a datoriilor reciproce. Martorul nu a putut explica plauzibil motivul facturării, respectiv al compensării tardive a contravalorii fundaţiei la data de 31 decembrie 2004, (după declanşarea cercetărilor în această cauză).

Din probele administrate, rezultă că suma materialelor şi manoperei achitate de SC G.T. SRL pentru ridicarea acestei case este de 2.181.509.213 lei (ROL), sumă care nu fusese achitată până la 03 iunie 2005 de către inculpatul O.I.

La stabilirea cuantumului de 2.181.509.213 lei (ROL) se află coroborarea depoziţiilor martorilor cu Rapoartele de expertiză tehnică şi de inspecţie fiscală (procesele verbale), respectiv declaraţiile inculpaţilor O.I. şi O.V. privind cuantumul lucrărilor şi materialelor (etapizat pe faze de construcţie) suportate de fiecare.

Astfel, suma de 2.181.509.213 lei (ROL) s-a obţinut prin însumarea obiectivelor: structură fundaţii, scară interioară, arhitectură finisaje, seră, amenajări curte, împrejmuire, conform următoarei Note de calcul:

- Structură fundaţii (mai puţin valoarea cărămizii şi învelitoare ţiglă tip bramac)

1 Fundaţii demisol 120.217.370

2 Structură demisol 555.467.010

3 Structură parter 389.811 .870

4 Structură etaj 319.500.720

5 Acoperiş 513.316.02.

Se scad

- valoarea cărămizii

- învelitoare tip bramac

TOTAL OBIECTIV 1.573.556.425

Scară interioară (fără finisaje)

001 Structură (fără finisaje) 11.963.070

TOTAL OBIECTIV 11.963.070

Arhitectură finisaje

1 Finisaje interioare(tencuieli interioare) 190.178.048

2 Finisaje exterioare(tencuieli exterioare) 152.314.00.

TOTAL OBIECTIV342.492.048

Seră

1 Fundaţii - 10.050.740

2 Structură - 13.189.96.

TOTAL OBIECTIV - 23.240.700

Amenajări curte

001 Amenajări curte - 85.969.650

TOTAL OBIECTIV - 85.969.650

Împrejmuire

001 împrejmuire curte - 144.287.500

TOTAL OBIECTIV - 144.287.500

TOTAL GENERAL - 2.181.509.213

Referitor la modul de înregistrare a livrărilor de materiale şi a manoperei la SC G.T. SRL, organele de control au consemnat, prin procesul verbal din 30 mai 2005, următoarele:

-contravaloarea manoperei, respectiv suma de 707.331.933 lei (ROL) a fost facturată de unitate cu factura nr. 992090 din 30 decembrie 2004, valoarea totală facturată fiind în sumă de 841.725.000 lei (cu TVA) ROL.

- contravaloarea materialelor livrate de către SC G.T. SRL a fost facturată cu factura nr. 992092 din 30 decembrie 2004, valoarea totală fiind în sumă de 796.789.967 lei (cu TVA) ROL.

-contravaloarea materialului livrat (fundaţie) de SC A.C. SRL şi facturat de SC G.T. SRL cu facturile nr. 992133, nr. 992134 din 31 decembrie 2004 în sumă de 230.886.433 lei ROL şi 4.472.753 lei ROL (cu TVA);

Concluzionat că din fişa inculpatului O.I. rezultă că aceasta datorează (conform actelor) suma de 1.032.149.163 lei (ROL).

În acelaşi proces verbal se consemnează că manopera nu a fost evidenţiată în contabilitate şi că SC G.T. SRL nu a întocmit nici deviz de lucrări şi nici o situaţie de lucrări pentru acest obiectiv.

Localizarea operaţiunilor de dare în consum a materialelor pentru acest obiectiv, s-a făcut în baza informaţiilor înscrise în bonurile de consum, înscrierea constând în menţiunea "Mureşeni cod 400".

Inculpatul O.I. şi ulterior, după retractare şi inculpatul O.V. au încercat acoperirea urmelor infracţionale privind înţelegerea lor frauduloasă, prin emiterea cu întârziere, la data de 31 decembrie 2004, a unor facturi fiscale care să ascundă rezoluţia infracţională.

În acelaşi context se înscrie şi momentul în care cei doi inculpaţi, în intervalul 26 octombrie 2004 (data ridicării de către organele de anchetă a primelor documente de la SC D.P.M. S.A.) - 18 noiembrie 2004 (data declaraţiei martorei M.C.), luând cunoştinţă de scopul anchetei, din relatările martorului M.I., au întocmit în fals, prin antedatare şi înscrierea unor menţiuni false, un contract de executare lucrări cu nr. 6 din 08 august 2002, respectiv un act adiţional la acesta în 08 august 2002 (vol. 1, filele 194-199).

În fapt, întocmirea actului adiţional (prin care se completează responsabilităţile achizitorului consemnate la "Pct.8.3.1, întrucât lipsesc o serie de materiale necesare derulării execuţiei la lucrarea care face obiectul contractului nr. 6 din august 2002, părţile au căzut de acord ca executantul să achiziţioneze materialele necesare cu acordul verbal al achizitorului, contravaloarea acestor materiale fiind facturată de executant către achizitor cu respectarea Pct. 13. 1 din contractul nr. 6 din august 2002" ) deconspiră graba cu care s-a întocmit contractul de execuţie principal, în care, din greşeală, se trece suma de 35.700 dolari SUA, reprezentând preţul convenit pentru execuţia lucrării (nota bene exclusiv pentru manoperă), uitându-se pur şi simplu că SC G.T. SRL avea consemnate în contabilitate cumpărarea unei părţi din materialele achiziţionate la casa în discuţie, (în sumă de 796.789.967 lei ROL, cu TVA).

S-a considerat de către instanţa de apel că este evident scopul întocmirii retroactive a contractului şi anume acela de ascundere a infracţiunii de mită, prin condiţionarea plăţii nu atât de finalizarea la recepţia lucrărilor (care, aşa cum s-a arătat mai sus, s-a întâmplat la 24 noiembrie 2003), cât de un termen suspensiv de 30 de zile de la data emiterii facturii.

Rezultă în mod clar că, prin înţelegerea avută, cei doi inculpaţi şi-au dat seama de faptul că, deşi a trecut o perioadă de circa un an de zile de la finalizarea şi recepţia de fapt a lucrărilor, în mod nejustificat nu s-a emis factură şi nici alte documente din care să transpară caracterul licit al relaţiei lor, permutând termenul real de încheiere a înţelegerii la o dată neprecizată.

Pe de altă parte, o astfel de condiţionare patrimonială (de volumul celei în cauză, respectiv ridicarea în cea mai mare parte a unei case de locuit) nu ar avea justificare din partea inculpatului O.I. fată de inculpatul O.V., decât în condiţiile în care ar exista un folos patrimonial major şi pentru O.V., respectiv pentru societatea sa, SC G.T. SRL.

Din analiza volumului relaţiilor comerciale dintre SC D.P.M. SA (pe timpul mandatului de director general al inculpatului O.I.) şi SC G.T. SRL rezultă, favorizarea evidentă a firmei din urmă, prin mai multe aspecte ce sunt legate de încheierea şi derularea (cu efectuarea unor plăti cu prioritate) contractului de colaborare nr. 388 din 28 mai 2001, cu 10 acte adiţionale aferente - nr. 1 din 04 februarie 2002, nr. 2 din 01 aprilie 2003, nr. 3 din 15 august 2003, nr. 4 din 04 august 2003, nr. 5 din 05 august 2003, nr. 6 din 05 august 2003, nr. 8 din 06 noiembrie 2003, nr. 10 din 05 iunie 2002, lipsă fiind actele adiţionale nr. 7 şi 9, având ca obiect transportul de agregate de balastieră de la diferiţi furnizori la punctele de lucru ale societăţii, respectiv achiziţionarea unor agregate de balastieră de la SC G.T. SRL, (balastiera lemut).

Pe lângă acest contract s-a mai întocmit contractul nr. 37 din 01 ianuarie 2004 şi contractul nr. 6034 din 23 noiembrie 2004.

În baza contractului de colaborare nr. 388 din 28 mai 2001, respectiv a actelor adiţionale, în perioada ianuarie 2002 noiembrie 2004, SC G.T. SRL a furnizat agregate de carieră şi a prestat servicii de transport în sumă totală de 32.363.959.000 lei ROL, din care societatea a încasat 29.858.628.000 lei ROL, având la sfârşitul lunii noiembrie 2004 neîncasată suma de 2.505.331.000 lei ROL, din care 223.867.000 lei ROL la sfârşitul anului 2002 şi 2.167.944.000 lei ROL la sfârşitul anului 2003.

Relevant sub aspectul favorizării la plată, îl reprezintă, compararea tratamentului de care a beneficiat SC A. SRL (în calitate de subcontractant), din partea SC D.P.M. SA, care avea neîncasate creanţe importante.

Din contractul de colaborare nr. 388 din 28 mai 2001, rezultă, încă de la primul act adiţional din 04 februarie 2002, un element de favorizare a SC G.T. SRL prin extinderea obiectului principal, iniţial doar de servicii de transport de utilaje la cumpărarea unor agregate de balastieră, simultan cu creşterea preţurilor la serviciile de transport şi închirieri utilaje. Totodată, toate actele adiţionale care cuprind majorări de preţuri importante nu au anexată o documentaţie de fundamentare a acestor preţuri.

Existenţa la SC D.P.M. S.A. a unor oferte de la alte firme similare se interpretează ca un demers formal şi superficial de justificare a respectării unei proceduri aşa-zis legale, în urma căreia SC G.T. SRL ar fi obţinut aceste contracte, aspect care confirmă depoziţia iniţială a inculpatului O.V. privind caracterul condiţionat al relaţiilor comerciale cu SC D.P.M. SA.

O dovadă clară a favorizării firmei inculpatului O.V. este, conform constatărilor rezultate în urma verificării de către organele de control ale Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Mureş, (procesul-verbal din 25 ianuarie 2005), faptul că, curba grafică a relaţiilor comerciale dintre cele două firme, raportat la alţi furnizori de materiale şi transporturi ai SC D.P.M. S.A. este una ascendentă, în perioada 2001-2004, cu creşteri exponenţiale de la an la an, astfel:

Anul 2001 :

- plăti către furnizorii de materiale şi transporturi, 18.703.554.434 lei;

- plăţi către SC G.T. SRL, 1.201.871.572 lei;

- procent de 6,42%;

Anul 2002:

- plăti către furnizorii de materiale şi transporturi, 31 .656.307.661 lei;

- plăţi către SC G.T. SRL, 5.953.134.335 lei; -procent de 18,80%;

Anul 2003:

- plăti către furnizorii de materiale şi transporturi, 55.877.140.091 lei;

- plăţi către SC G.T. SRL, 13.539.883.598 lei;

- procent de 24,23%;

Anul 2004:

- plăti către furnizorii de materiale şi transporturi, 27.809.553.270 lei;

- plăti către SC G.T. SRL, 7.973.798.837 lei;

- procent de 28,67%.

Sub aspectul retractării, denunţului de către inculpatul O.V. considerăm ca deosebit de relevante (în limitele procedural penale), concluziile raportului de expertiză nr. 559538 din 04 martie 2005, privind testul poligraf, care duc la concluzia că subiectul este posibil să nu fie sincer în răspunsul afirmativ dat la întrebarea ,,- Ai primit 25.000 dolari SUA până în toamna anului 2003 de la O.I.?, iar la întrebările "Ţi-a solicitat O.I. să execuţi lucrări de construcţie la casă fără plată, pentru a-ţi facilita transporturi la drumuri publice ?; Ai fost ameninţat de O.I. cu pierderea contractelor de " D.P. Mureş" ?; Dacă îţi menţii denunţul dat la PNA Mureş ?: Ai răspuns sincer la întrebări ?, acesta nu este sincer prin răspunsurile date (vol. 1 , filele 57-60).

Pe parcursul anchetei penale, mai exact la 31 decembrie 2004, inculpatul O.V. a emis un număr de 4 facturi, în relaţia cu inculpatul O.I. şi S.C. A.C. S.R.L., (executantul fundaţiei de la care a preluat lucrarea), prin care a încercat să intre în legalitate.

Inculpatul O.I., prin declaraţiile date, a negat în mod constant toate acuzele ce i s-au adus. Acesta a arătat că în nici o împrejurare nu l-a favorizat pe inculpatul O.V., în calitate de administrator la SC G.T. SRL şi nici nu i-a condiţionat acestuia relaţiile comerciale dintre firma SC D.P.M. S.A. şi SC G.T. SRL de construirea în tot sau în parte, cu titlu gratuit, a casei sale din Târgu Mureş, judeţul Mureş.

Inculpatul O.I. a mai arătat că, deşi nu a preconstituit nici un înscris (autentic sau sub semnătură privată), i-a achitat inculpatului O.V. întreaga contravaloare a manoperei avansată de acesta la casa sa, în sumă de 25.000 dolari SUA, în două rate, de 10.000 dolari SUA (octombrie 2002), respectiv 15.000 dolari SUA (octombrie 2003), echivalent în lei 841.725.000 lei (ROL), recunoscând însă că nu i-a achitat nici o sumă de bani cu titlu de contravaloare a materialelor avansate de SC G.T. SRL, pe considerentul că încă nu s-a pus de acord cu acesta asupra cuantumului exact.

În acest sens, inculpatul O.I. a putut justifica că a suportat la casa sa doar contravaloarea finisajelor interioare (gresie, faianţă), utilităţi (instalaţii electrice, apă şi gaz), ţiglă pentru acoperiş, acoperiş seră, tâmplărie, uşi şi ferestre, parte din cărămidă, respectiv aparatura electrică şi de încălzire centrală, în sumă de 2.524.183.947 lei (ROL).

Inculpatul O.I. a mai arătat că justifică ridicarea construcţiei din obţinerea unei sume de circa 100.000 dolari SUA, prin vânzarea, în perioada 1999-2000, a unei suprafeţe de 1,8 ha teren, unei persoane fizice pe nume P.I.. Acest argument este însă înlăturat, prin forţa juridică a contractului autentic nr. 2462 din 18 august 2000 la Biroul notarilor publici asociaţi B.-D., în care este consemnată, ca preţ de vânzare cumpărare, suma de 12.500.000 lei, coroborat cu depoziţia martorului P.I., care infirmă spusele inculpatului O.I. privind preţul de achiziţie.

Nu pot fi luate în considerare declaraţiile martorilor propuşi de inculpatul O.I., care au susţinut că au văzut că suma primită pentru terenurile sus menţionate a fost de 100.000 dolari SUA, sumă pe care au văzut că a fost numărată în fata lor şi înmânată inculpatului O.I., deoarece nu se poate trece peste forţa probantă a unui înscris autentic cu declaraţii de martori, cu atât mai mult cu cât, nu pot fi luate în considerare declaraţii de martori care fac referire la sume de bani fără ca despre aceşti bani să se facă vorbire într-un înscris.

De asemenea, în mod nelegal a fost înlăturată declaraţia denunţătorului B.M. doar pentru faptul că acesta ar fi fost demis de la SC D.P.M. S.A. de către inculpatul O.I. Cele semnalate, de B.M., se coroborează cu celelalte probe administrate, declaraţia acestuia fiind punctul de plecare în descoperirea faptelor celor doi inculpaţi.

În altă ordine de idei, considerăm că, prima instanţă în mod eronat nu a luat în considerare faptul că inculpatul O.I. i-ar fi achitat, în două tranşe, inculpatului O.V. suma de 25.000 dolari SUA, dar, după începerea urmăririi penale faţă de cei doi inculpaţi. Această sumă de 25.000 dolari SUA. cât şi contravaloarea materialelor şi diferenţa de manoperă au fost achitate după începerea urmăririi penale, fapt dovedit doar cu martori, fără a se încheia vreun înscris, ceea ce ne conduce la îndoială asupra celor ce s-a încercat a se dovedi.

Faptul că serviciile furnizate de societatea inculpatului O.V. ar fi fost foarte bune nu poate conduce automat la ideea că inculpatul O.I. nu l-ar fi favorizat pe inculpatul O.V., cu atât mai mult cu cât şi alte societăţi comerciale, de serviciile cărora a uzat SC D.P.M. SA, au desfăşurat activităţi la fel de bune, în schimb nu sau bucurat de acelaşi tratament la momentul plăţii serviciilor prestate.

Faţă de cele reţinute, astfel cum au fost dovedite prin actele şi lucrările dosarului, instanţa de control judiciar consideră că fapta inculpatului O.I., care, în calitate de administrator, director şi preşedinte al Consiliului de Administraţie la SC D.P.M. S.A., în perioada 15 mai 2002 – 24 noiembrie 2003 (data întocmirii procesului-verbal de recepţie cu primăria), în mai multe rânduri şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins şi primit de la inculpatul O.V., administrator şi asociat unic la SC G.T. SRL Târgu Mureş - societate care are ca obiect principal de activitate transporturi şi construcţii, suma totală de 218.150,92 lei, sub formă de materiale de construcţii şi manoperă la locuinţa aflată în proprietatea inculpatului O.I., situată în Târgu Mureş, în scopul de a-i facilita obţinerea, menţinerea şi prelungirea unor contracte comerciale între cele două firme, cu referire la contractul nr. 388 din 28 mai 2001 şi un număr de 8 acte adiţionale, respectiv plata cu prioritate a prestaţiilor efectuate în perioada 2002 - 2004, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 8 din Legea nr. 78/2000 ( modificată ).

De asemenea, fapta inculpatului O.I., care, pe timpul desfăşurării anchetei, în înţelegere cu inculpatul O.V. a întocmit retroactiv contractul de execuţie de lucrări cu nr. 6 din 08 august 2002 şi actul adiţional aferent, în scopul de a ascunde infracţiunea de luare de mită, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în scopul ascunderii comiterii infracţiunii de luare de mită, prev. şi ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (modificată), cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen., astfel cum a fost schimbată încadrarea juridică în baza art. 334 C. proc. pen., de către prima instanţă.

La individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), relativ la gradul de pericol social al faptelor săvârşite, împrejurările în care au fost comise faptele, persoana inculpatului care nu a recunoscut săvârşirea faptelor, precum şi urmările săvârşirii acestor fapte.

Având în vedere că inculpatul nu a mai suferit condamnări anterioare, că a avut o bună comportare în cursul urmăririi penale şi al judecăţii şi văzând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 alin. (1) şi (2) C. pen., considerăm că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. raportat la art. 118 lit. d) C. pen., instanţa a dispus confiscarea, de la inculpatul O.I., a sumei de 218.150,91 lei, echivalent în materiale de construcţii şi manoperă date şi respectiv servicii de care a beneficiat inculpatul, cu titlu de răsplată pentru favorizarea firmei inculpatului O.V.

De asemenea, instanţa consideră că, fapta inculpatului O.V., astfel cum a fost reţinută şi dovedită, care în calitate de administrator la SC G.T. SRL Târgu Mureş, în perioada 15 mai 2002 – 24 noiembrie 2003, data întocmirii procesului-verbal de recepţie cu primăria Târgu Mureş, în mai multe rânduri şi în baza aceleiaşi rezoluţi infracţionale i-a oferit şi i-a dat inculpatului O.I. - director la SC D.P. Târgu Mureş - materiale de construcţii şi manoperă sub forma construirii unei case în Târgu Mureş, în valoare totală de 218.150,92 lei în scopul ca inculpatul O.I., în calitatea pe care o avea, să-i faciliteze obţinerea, menţinerea şi prelungirea contractului comercial de colaborare, cu referire la contractul nr. 388 din 28 mai 2001 şi un număr de 8 acte adiţionale având ca obiect prestări de servicii de transport şi închirieri de utilaje, respectiv să-i efectueze plăţi cu prioritate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 8 din Legea nr. 78/2000 (modificată), respectiv dare de mită.

Fapta aceluiaşi inculpat, O.V., care, pe timpul desfăşurării anchetei, în înţelegere cu inculpatul O.I., a întocmit retroactiv contractul de execuţie de lucrări cu nr. 6 din 08 august 2002, cu actul adiţional aferent, în scopul de a ascunde infracţiunea de luare de mită întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în scopul ascunderii infracţiunii de luare de mită, prev. şi ped. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (modificată), cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen., astfel cum în mod legal şi temeinic a fost schimbată încadrarea juridică, în baza art. 334 C. proc. pen., de către prima instanţă.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului O.V., instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), relativ la gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările în care acestea au fost săvârşite şi de persoana inculpatului care nu are antecedente penale şi nu a recunoscut comiterea faptelor, în condiţiile în care, iniţial a formulat un denunţ pe care ulterior l-a retras în mod nejustificat.

Având în vedere că inculpatul O.V. nu a mai suferit condamnări anterioare, este cunoscut ca având o bună comportare în societate, s-a prezentat în mod benevol în faţa organelor de urmărire penală şi al instanţelor de judecată, s-a considerat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie şi, ca atare, în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului O.V. pentru un termen de încercare de 4 ani, calculat potrivit art. 81 C. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticoruptie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi de inculpaţii O.I. şi O.V.

Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., criticând Decizia recurată sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor precum şi cu privire la greşita modalitatea de executare a acestora. Astfel s-a arătat că pe parcursul procesului penal ambii inculpaţi au avut o atitudine nesinceră, că au încercat şi chiar au reuşit să influenţeze soluţia dată de instanţa de fond, care în mod greşit a dispus achitarea, că faptele reţinute în sarcina celor doi prezintă un pericol social deosebit de ridicat şi că în mod greşi au fost reţinute în favoarea inculpatului O.I. dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen.

Inculpatul O.V. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi pct. 18 C. proc. pen., susţinându-se în esenţă că din probele existente la dosar nu există nici infracţiunea dare de mită - lipsa laturii obiective şi nici cea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, că Decizia recurată este nelegală şi netemeinică, că s-a făcut o greşită analiză şi interpretare a probelor, între cele două firme a existat o situaţie de natură economică care s-a transformat în sfera penalului, că nu este adevărată afirmaţia cum că inculpatul O.I. nu ar fi avut bani să plătească celor două tranşe de bani în condiţiile în care acesta înstrăinase un teren , pe care se află ridicat magazinul Metro, că din actele dosarului rezultă că banii s-au plătit pe parcursul anilor 2002-2003 şi nu după începerea urmăririi penale, cum greşit a reţinut instanţa de apel.

S-a mai arătat că din toate rapoartele întocmite în cauză atât de Garda Financiară cât şi de Curtea de Conturi nu a rezultat nici un prejudiciu, şi că nu există nici un element constitutiv atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective care să contureze infracţiunea de dare de mită, neexistând nici infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale.

Inculpatul O.I. ,a susţinut că :

- nu există la dosar conform art. 10 din Ordonanţa DNA pentru delegarea subcomisarului P. de a se ocupa de acest caz şi anume delegarea acestuia de a consemna denunţul numitului B.M. şi audierea acestuia;

- procurorul nu a insistat pe denunţul făcut de B.M., care spune la fila 14 "arăt că nu am cunoştinţă de amănunte, dar am bănuit că lucrarea s-a executat în contraprestaţie ";

- denunţul lui B.M. cât şi declaraţia acestuia din faţa instanţei de fond 6 ianuarie 2006- nu sunt susţinute de probe, că acesta, denunţătorul a mers la D.N.A după ce l-a fost desfăcut contractul de muncă de societatea lui O., fiind nemulţumit de cursul procesului civil existent;

- la urmărirea penală au fost distruse o parte din probe neexistând un proces-verbal de distrugere a probelor;

- au fost făcute presiuni asupra lui O.V. pentru a-şi menţine denunţul, şi că toate aceste aspecte nu au fost avute în vedere de către instanţa de apel.

Referindu-se la natura juridică a declaraţiilor învinuiţilor, s-a arătat că acestea sunt retractabile, că procedura testului poligraf nu este reglementată de codul de procedură penală şi că procurorilor, celor care au instrumentat cauza Ie-a lipsit recunoaşterea. S-a mai susţinut că la celor două societăţi comerciale au fost efectuate numerose controale care nu au scos la iveală existenţa vreunui prejudiciu, că au fost audiaţi numeroşi martori ale căror declaraţi nu confirmă existenţa săvârşirii faptei, că din contră între cele două societăţi au existat conflicte şi că nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracţiuni.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

În ce priveşte situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, Curtea reţine că instanţele de fond, respectiv apel au ajuns, pe baza aceluiaşi material probator, la concluzii diferite.

În esenţă, problema care se pune în cauză este aceea de a stabili dacă probatoriul administrat pe parcursul procesului penal conduce la concluzia certă că o parte din contravaloarea materialelor de construcţii şi manopera aferentă ridicării imobilului construit de SC G.T. SRL Târgu Mureş au reprezentat bunuri oferite de inculpatul O.V., patron al acestei societăţi, inculpatului O.I., pentru ca acesta din urmă, în calitate de director general la SC D.P. SA Târgu Mureş, să faciliteze menţinerea, executarea şi prelungirea contractului comercial încheiat între cele două societăţi.

În acest sens, este de necontestat pe de o parte faptul că între societăţile conduse de cei doi inculpaţi au existat în perioada analizată relaţii comerciale, având ca obiect transportul de agregate de balastieră, respectiv achiziţionarea unor asemenea agregate de la SC G.T. SRL, iar pe de altă parte că această din urmă societate a executat în aceeaşi perioadă lucrări de construcţie şi amenajare la casa inculpatului O.I. situată în Târgu Mureş.

Este evident faptul că din cele expuse anterior rezultă că inculpatul O.I. s-a aflat într-un conflict de interese, neincriminat la acel moment ca atare, câtă vreme, în virtutea funcţiei deţinute, a luat decizii cu privire la o persoană juridică (societatea reprezentată de inculpatul O.V.) cu care se afla în relaţii cu caracter patrimonial (concretizate în construcţia propriei locuinţe).

Ceea ce trebuie stabilit este dacă această realitate faptică are şi o conotaţie penală, în sensul săvârşirii infracţiunilor menţionate în actul de sesizare, sau dimpotrivă, ea nu depăşeşte sfera unui asemenea conflict în sensul că nu este vorba (şi) despre primirea unor foloase de către inculpatul O.I. în legătură cu atribuţiile de serviciu care îi reveneau, potrivit funcţiei exercitate.

Din această perspectivă, din probatoriul administrat în cauză rezultă că SC G.T. SRL a executat lucrări de construcţii la imobilul proprietatea inculpatului O.I. începând cu primăvara anului 2002, ce au fost finalizate la sfârşitul anului 2003,dar pentru care au fost emise facturi abia la 30 decembrie 2004,după demararea cercetărilor penale în cauză.

În acest sens, Curtea reţine că pentru a da o aparenţă de legalitate acestor lucrări, cei doi inculpaţi au încheiat în formă scrisă, de asemenea după începerea cercetărilor, un contract de executare de lucrări, pe care l-au antedatat şi în care au prevăzut ca plata lucrărilor să se facă nu doar ulterior finalizării construcţiei, ci la un anumit termen după emiterea facturilor.

Însuşi modul în care a fost întocmit acest înscris demonstrează scopul ilicit urmărit de inculpaţi, în condiţiile în care, deşi a fost încheiat după finalizarea lucrărilor, el nu a fost completei a omis problema materialelor achiziţionate de societate şi folosite la construcţie, fapt pentru care a fost necesară şi întocmirea unui act adiţional referitor la acest aspect.

Or, dacă este greu de acceptat că plata unor lucrări de o asemenea amploare s-ar face doar după finalizarea lor, cu atât mai inexplicabil este faptul că facturarea acestora s-a făcut la un an după executare. În condiţiile în care din raportul de expertiză tehnică (cu referire la procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor) şi depoziţiile muncitorilor care au lucrat efectiv la respectivul imobil, rezultă indubitabil că acesta era ridicat în integralitate în noiembrie-decembrie 2003,având finisajele interioare şi exterioare făcute, inclusiv pavajele din curte (casa era locuibilă, mai trebuia doar mobila).

De asemenea, din raportul întocmit de organele fiscale, rezultă că pentru lucrările de construcţie efectuate nu s-a întocmit deviz de lucrări şi nici nu s-au întocmit situaţii de lucrări pe parcursul executării acestora; totodată, în ce priveşte pretinsa încasare de către inculpatul O.V. a sumei de 25.000 de dolari în două tranşe, reprezentând contravaloarea manoperei ,acelaşi raport reţine faptul că la încasarea sumelor pretins achitate, nu s-a eliberat vreo chitanţă şi nici nu s-a operat încasarea în registrul de casă, respectiv în evidenţele contabile ale societăţii.

De altfel, aceeaşi situaţie se regăseşte şi în cazul SC A.C., societate care a livrat materiale pentru fundaţia imobilului, în sensul că aceste livrări nu au fost înregistrate în contabilitatea firmei în anii 2002-2003 când au fost efectuate, ci în luna decembrie 2004.

Clandestinitatea lucrărilor efectuate la casa inculpatului O.I. este probată şi de alţi martori, angajaţi ca şi contabil, respectiv coordonator de marketing la SC G.T. SRL; astfel, din declaraţia martorei V.A. rezultă că nu a avut cunoştinţă despre aceste lucrări decât după declanşarea cercetărilor în cauză, iar martora M.F. a arătat că i-a atras atenţia inculpatului O.V. asupra faptului că pe lucrarea „400 Mureşeni" în care erau înscrise bonurile de consum aferente casei în litigiu, există cheltuieli cu materiale nefacturate; aceeaşi martoră a mai declarat că până la momentul audierii sale în cursul urmăririi penale, aceste cheltuieli nu fuseseră facturate.

În consecinţă, din probatoriul administrat în cauză rezultă folosul patrimonial, reprezentat de contravaloarea lucrărilor de construcţie-manoperă şi materiale-efectuate la casa proprietate personală, de care inculpatul O.I. a beneficiat din partea inculpatului O.V., în condiţiile în care acestea au fost facturate la circa un an de la finalizare şi numai după începerea cercetărilor penale în cauză, nefiind probată nici măcar plata parţială, la valoarea de 25.000 de dolari, invocată în apărare de către inculpaţi. Mai mult, chiar şi dacă s-ar accepta realitatea acestei din urmă plăţi, ea este în mod vădit disproporţionată nu doar cu valoarea imobilului, ci chiar cu suma totală rezultată din facturile întocmite post-factum de SC G.T. SRL (841.725.000 faţă de 1.873.874.153 lei).

Trecerea în sfera ilicitului penal este dovedită de faptul că în schimbul acestui folos patrimonial, aceeaşi societate a beneficiat de un tratament preferenţial din partea inculpatului O.I., în relaţiile comerciale stabilite cu SC D.P. SA condusă de către acesta din urmă.

În acest sens, este de observat dinamica acestor relaţii în perioada de referinţă (2002-2004),în condiţiile în care procentul plăţilor către SC G.T. SRL din totalul plăţilor efectuate de SC D.P. SRL către subcontactori, a crescut în mod constant şi vizibil, de la 6,42% în 2001,1a 18,8% în 2002,la 24,3% în 2003 şi la 28,67% în 2004.

De asemenea, din actele aflate la dosar rezultă că din suma totală de 32.363.959.000 lei reprezentând contravaloarea agregatelor furnizate şi a serviciilor de transport prestate de către SC G.T. SRL către SC D.P. SA în perioada 2002-2004, prima societate a încasat 29.858.638.000 lei, adică 92% din suma datorată, spre deosebire de alte societăţi (cum ar fi SC A. SRL),care aveau de încasat creanţe importante.

În acest context, este evident rolul jucat de către inculpatul O.I., director general al SC D.P. SA. În condiţiile în care potrivit martorului I.P., care efectua controlul financiar preventiv la această societate, Decizia privind prioritatea plăţilor către subcontractaţi era stabilită de directorul general O.

Toate aceste aspecte dovedesc faptul că cele afirmate de către inculpatul O.V. cu ocazia denunţului iniţial sunt reale, în sensul că în schimbul sprijinului pe care inculpatul O.I. i l-a dat în relaţiile comerciale dintre cele două societăţi, lăsat să se înţeleagă că trebuie să execute lucrări de construcţie la casa proprietate personală.

În consecinţă, retractarea ulterioară de către inculpatul O.V. a acestui denunţ nu înlătură valoarea probatorie a acestuia, iar explicaţiile pentru această schimbare de atitudine nu pot fi primite, cu atât mai mult cu cât denunţul făcut de inculpat a fost însoţit şi de acte, constând în situaţia materialelor achiziţionate de societatea inculpatului şi folosite la lucrările efectuate la locuinţa inculpatului O.I.

S-a susţinut astfel de către inculpatul O.V. că ar fi fost supus la presiuni din partea organelor de anchetă, fără a detalia în ce au constat acestea, şi că denunţul mincinos l-ar fi făcut pentru a-şi proteja familia. O asemenea apărare este ilogică, în condiţiile în care numai mituitorul care denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru această infracţiune beneficiază de impunitate, nemaisuportând consecinţele legii penale. Or, tocmai prin retractarea denunţului, inculpatul a renunţat la protecţia pe care legea i-o acorda ,îngreunându-şi în mod deliberat propria situaţie.

Pe de altă parte, chiar dacă nu poate conduce prin ea însăşi la stabilirea vinovăţiei, testarea inculpatului la poligraf a stabilit că acesta a avut un comportament simulat, prin răspunsurile pe care Ie-a dat la întrebările relevante.

În fine, este de observat conduita procesuală ulterioară a inculpatului, concretizată între altele în refuzul de a participa în cursul urmăririi penale la o confruntare cu celălalt inculpat.

În concluzie, Curtea constată că materialul probator administrat în cauză demonstrează săvârşirea cu vinovăţie de către ambii inculpaţi a infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, aşa încât soluţia instanţei de apel, de condamnare a inculpaţilor, este legală şi temeinică, iar criticile formulate de către aceştia în susţinerea recursurilor declarate sunt neîntemeiate.

În ce priveşte individualizarea pedepselor, Curtea apreciază că acestea răspund atât prin cuantumul lor, cât şi prin modalitatea de executare, dezideratelor înscrise în art. 52 C. pen., cu referire la scopul general al pedepsei.

Au fost avute în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv atât gradul de pericol social al faptelor comise, cât şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, lipsa antecedentelor penale, conduita lor procesuală, inclusiv concluziile referatelor de evaluare întocmite în faza de judecată de către Serviciul de Probaţiune, cu referire la perspectivele de reintegrare socială a celor doi inculpaţi.

Pe de altă parte, în stabilirea cuantumului pedepselor şi a modalităţii de executare nu se poate face abstracţie de intervalul de timp îndelungat scurs de la momentul comiterii infracţiunilor şi până în prezent (circa 7 ani), perioadă care este de natură a diminua rezonanţa socială a faptelor comise de către inculpaţi şi a pune sub semnul întrebării eficienţa constrângerii penale, cu referire la funcţia de exemplaritate a pedepsei, respectiv de eliminare temporară a inculpaţilor din societate, prin executarea efectivă a pedepselor aplicate.

În aceste condiţii, Curtea apreciază că un plus de severitate, concretizat în majorarea cuantumurilor pedepselor şi/sau schimbarea modalităţii de executare, nu se justifică, reeducarea inculpaţilor putându-se face în limitele sancţiunilor pe care instanţa de apel Ie-a stabilit prin Decizia recurată.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate toate recursurile declarate în cauză, obligându-i pe recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi de inculpaţii O.I. şi O.V. împotriva deciziei penale nr. 32/A din 27 februarie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 2682/2009. Penal. Traficul de droguri (Legea...  ICCJ. Decizia nr. 3810/2009. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3523/2009. Penal