ICCJ. Decizia nr. 3560/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3560/2009
Dosar nr. 490/57/2009
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2009
Examinând recursurile de faţă constată:
Prin Sentinţa penală nr. 84 din 18 iunie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a respins, ca nefondate plângerile formulate de petiţionarii B.V.N., B.E. şi B.N.A. împotriva rezoluţiei nr. 59/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi a menţinut rezoluţia atacată obligând pe fiecare petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către intimatul V.G.
Prima instanţă a reţinut următoarele:
Petiţionarii B.V.N., B.E. şi B.N.A. au formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc T.V.. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), susţinând că, nelegal, acesta a procedat la executarea lor silită constând în evacuarea dintr-un imobil în condiţiile în care aveau pe rolul instanţelor o contestaţie la executare.
De asemenea, petiţionarii au formulat plângere împotriva numiţilor H.F. şi V.G., experţi tehnici, pentru infracţiunile de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), susţinând că aceştia, fiind desemnaţi de instanţă să efectueze câte o expertiză tehnică au stabilit greşit valoarea de circulaţie a imobilului aflat în litigiu şi au concluzionat greşit că acesta nu ar fi comod partajabil în natură.
Prin rezoluţia nr. 56/P/2009 din 20 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc şi cei doi experţi tehnici pentru infracţiunile reclamate de petiţionari.
În motivarea rezoluţiei s-a reţinut că din actele premergătoare rezultă că, în anul 2005, numiţii M.J. şi M.S. - fratele şi, respectiv, cumnata petiţionarei B.E. au solicitat instanţei de judecată sistarea stării de indiviziune asupra imobilului (casă de locuit şi teren), situat în oraşul Blaj, str. A.B., jud. Alba înscris în CF.
Acţiunea a fost înregistrată la Judecătoria Blaj sub nr. 1143/2005.
În cadrul acestui proces s-a dispus efectuarea unei expertize pentru stabilirea valorii şi de circulaţie a construcţiilor situate pe teren, iar pentru efectuarea acesteia a fost desemnat expertul tehnic H.F. De asemenea, s-a dispus efectuarea unei expertize pentru stabilirea valorii terenului, fiind desemnat pentru efectuarea acesteia expertul V.G.
Prin expertiza s-a stabilit că valoarea tehnică actualizată a construcţiilor este de 1.751.038.551 lei, iar cea de circulaţie este de 1.400.866.800 lei. Şi că valoarea tehnică a terenului este de 30.325,5 lei, iar cea de circulaţie de 22.275,00 lei.
Expertul H.F. a concluzionat că imobilul construcţie nu este comod partajabil în natură.
Prin Sentinţa civilă nr. 528/2006, Judecătoria Blaj a admis în parte acţiunea civilă, a constatat că M.J. şi pârâtele B.E., C.E. şi G.I. sunt descendenţi ai defunctului M.I., decedat la 13 noiembrie 2004 şi coproprietari asupra cotei 1/8 din imobilul în scris în CF Veza, fiecare având o cotă de 4/128.
S-a mai constatat, între altele, nulitatea absolută a testamentului din 19 martie 2003 de M.I. şi s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului prin atribuirea acestuia reclamanţilor care au fost obligaţi la plata sultei către coproprietari.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins capătul de cerere privind evacuarea pârâtei B.E. şi a membrilor familiei din imobilul în litigiu.
Procurorul a mai reţinut că prin Decizia civilă nr. 133/A/2007 pronunţată de Tribunalul Alba, devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 401/2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, s-a respins apelul reclamanţilor reconvenţionali B.V.N. şi B.E. şi a fost admis apelul declarat de reclamantul M.J. dispunându-se, pe cale de consecinţă, evacuarea pârâţilor B.V.N., B.E. şi B.N.A. şi a membrilor familiei din imobilul în litigiu.
De asemenea, s-a dispus ca apelanţii reclamanţi să plătească petiţionarilor diferenţa de sultă stabilită în apel, respectiv suma de 6.814,44 RON.
S-a mai reţinut în motivarea rezoluţiei că, la data de 9 octombrie 2007, numiţii M.J. şi S. au solicitat Biroului Executorilor Judecătoreşti T.V.P., executarea silită a debitorilor (petiţionarii din prezenta cauză) în sensul evacuării acestora din imobil şi de a plăti suma de 1.839,50 RON reprezentând cheltuieli de judecată precum şi cheltuielile de executare.
La data de 10 octombrie 2007 executorul judecătoresc i-a somat pe petiţionari ca în termen de 5 zile să evacueze imobilul şi să achite suma de 4.182,35 RON, urmând ca în caz contrar să continue executarea silită.
Procurorul a mai reţinut că executorul judecătoresc a procedat la executarea silită, respectiv la evacuarea petiţionarilor, la data de 15 aprilie 2008, după rămânerea irevocabilă a Sentinţei civile nr. 708 din 10 decembrie 2007 a Judecătoriei Blaj prin care au fost respinse contestaţia la executare şi cererile de suspendare a executării silite înştiinţând petiţionarii cu privire la data şi condiţiile în care se va proceda.
Întrucât la 15 aprilie 2008 petiţionarii s-au opus, din diferite motive la executare s-a stabilit un alt termen la 9 mai 2008 ora 10,00. La această dată, după ce s-a respins de către instanţă o cerere de ordonanţă preşedinţială prin care petiţionarii solicitaseră suspendarea provizorie a executării silite, executorul judecătoresc a procedat la evacuarea petiţionarilor, aceştia refuzând să semneze procesul-verbal.
Având în vedere cele rezultate din actele premergătoare, procurorul a concluzionat că nu există indicii de îndeplinire de către executorul judecătoresc T.V.P., cu rea-credinţă, a atribuţiunilor sale de serviciu, acesta procedând la executarea silită în baza hotărârii judecătoreşti irevocabile, după prealabila înştiinţare a petiţionarilor, astfel încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a mai reţinut că nici în privinţa celor doi experţi tehnici nu există date că şi-ar fi încălcat îndatoririle de serviciu cu ocazia efectuării expertizelor dispuse de instanţă sau că în cuprinsul acestora ar fi relevat împrejurări contrare realităţii astfel nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 246 şi de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
Instanţa a mai reţinut că procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a respins plângerea formulată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
S-a mai reţinut că petiţionarii au formulat la instanţă o plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen., solicitând desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de cei trei intimaţi.
Instanţa a constatat că plângerea nu este fondată, întrucât executorul judecătoresc T.V.P. a efectuat executarea silită cu respectarea dispoziţiilor legale, acţiunile sale fiind legitime aşa încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
De asemenea, nu rezultă că experţii tehnici, cu rea-credinţă, în exercitarea atribuţiunilor ar fi cauzat vreo vătămare intereselor legale ale petiţionarilor sau că ar fi făcut afirmaţii mincinoase în rapoartele de expertiză.
S-a concluzionat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror faţă de intimaţi este legală şi temeinică.
Petiţionarii B.V.N., B.E. şi B.N.A. au declarat recurs în motivarea căruia au susţinut că le-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât au solicitat instanţei să amâne pronunţarea pentru ca apărătorul lor ales care nu s-a putut prezenta, să depună concluzii scrise şi totuşi instanţa s-a pronunţat.
Au mai susţinut că sentinţa este netemeinică deoarece nu au fost analizate probele depuse la dosar din care rezultă că nu li s-a predat suma de 2069 RON rămasă din distribuirea preţului că s-au reţinut o serie de bunuri mobile care au rămas în imobil, iar terenul aferent imobilului a fost subevaluat precum şi construcţia astfel încât au fost grav prejudiciaţi.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi şi sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.
Este neîntemeiată susţinerea recurenţilor petiţionari că instanţa le-a încălcat dreptul la apărare, deoarece nu a amânat pronunţarea pentru apărătorul ales să depună concluzii scrise.
Din actele dosarului rezultă că la termenul din 28 mai 2009 cauza a fost amânată pentru a da posibilitate apărătorului ales al petiţionarilor să se prezinte, deşi la dosar nu există nicio dovadă care să-i justifice absenţa.
Apărătorul ales al petiţionarilor a lipsit nejustificat şi la termenul următor, respectiv la 18 iunie 2009, când au avut loc dezbaterile în prezenţa petiţionarei B.E., care a pus concluzii în susţinerea plângerii.
Conform art. 306 C. proc. pen., pronunţarea poate fi amânată pentru motive temeinice.
Cum în speţă la dosar nu există dovezi din care să rezulte că absenţa apărătorului ales al petiţionarilor a fost justificată de o imposibilitate reală şi obiectivă de prezentare în faţa instanţei, Înalta Curte apreciază că nu au existat motive temeinice care să justifice amânarea pronunţării.
În mod evident nu poate fi imputată instanţei împrejurarea că, în mod evident, apărătorul ales al petiţionarilor nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi reveneau din contractul de asistenţă juridică.
Înalta Curte reţine că nu există nici un motiv care să determine casarea sentinţei, aceasta fiind legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare nu rezultă că cei trei intimaţi ar fi săvârşit fapte care să întrunească elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate.
Astfel, referitor la executorul judecătoresc T.V.P. în mod întemeiat s-a reţinut că acesta a procedat în condiţiile legii la executarea silită.
Referitor la cele susţinute în recurs de petiţionar în sensul că abuzul acestuia constând în aceea că nu le-a predat suma de 2069 RON, rămasă după distribuirea preţului Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate, întrucât din procesul-verbal încheiat la 16 octombrie 2007 în Dosarul execuţional nr. 34/2007 rezultă că această sumă nu a fost reţinută de executor ci a fost consemnată la dispoziţia petiţionarilor B.V.N. şi B.E.
De asemenea este neîntemeiată susţinerea că abuzul executorului constând în aceea că ";au fost reţinute o serie de bunuri mobile care au rămas în imobil";.
Astfel, este de reţinut că în plângerea cu care au fost sesizate organele de urmărire penală petiţionarii nu fac referire la o astfel de faptă, iar din actele premergătoare rezultă că executorul judecătoresc nu a reţinut în imobil nici un fel de bun al persoanelor evacuate, acestea transportându-şi personal bunurile cu o remorcă (proces-verbal de evacuare Dos. nr. 56/P/2009).
Se mai reţine că din actele dosarului nu rezultă că cei doi experţi tehnici ar fi făcut afirmaţii mincinoase în rapoartele de expertiză întocmite sau că şi-ar fi îndeplinit defectuos atribuţiile, cu ştiinţă.
Simplul fapt că petiţionarii apreciază că cele concluzionate de experţi nu sunt corecte şi că imobilele au fost subevaluate, fiind doar o apreciere subiectivă a acestora, nu poate constitui temei al răspunderii penale.
Cum soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror faţă de intimaţi este corectă se constată că legal şi temeinic instanţa a respins plângerea petiţionarilor.
În consecinţă recursul va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de petiţionarii B.V.N., B.E. şi B.N.A. împotriva Sentinţei penale nr. 84 din 18 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă fiecare recurent petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Defintivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 2 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 956/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 959/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
