ICCJ. Decizia nr. 959/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 959/2009
Dosar nr. 2637/90/2008
Şedinţa publică din 17 martie 2009
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 117/F din 10 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul B.A. împotriva rezoluţiei din 25 iulie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. 19/P/2008.
Petentul s-a plâns împotriva rezoluţiei prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de agenţii de poliţie V.M. şi B.P. de la Posturile de Poliţie Vaideeni şi Tomşani – judeţul Vâlcea, pe care i-a reclamat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), art. 246, art. 264, art. 288 şi 291 C. pen.
Recursul declarat împotriva sentinţei a fost soluţionat de secţia penală de la Curtea de Apel Piteşti, care, prin Decizia nr. 40/R din 15 ianuarie 2009, l-a respins ca nefondat.
Nemulţumit şi de această hotărâre, prin cererea din 19 ianuarie 2009, înregistrată la Curtea de Apel Piteşti la 22 ianuarie 2009, petentul a declarat recurs.
A cerut casarea deciziei deoarece nu s-a ţinut cont de probele trimise pentru termenul din 15 ianuarie când s-a judecat recursul. A mai cerut rejudecarea cauzei şi a propus şi alte probe ce ar urma să fie administrate.
Recursul este inadmisibil.
Prin introducerea în codul de procedură penală a art. 2781 C. proc. pen., prin Legea nr. 281/2003 legiuitorul a reglementat plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
În alin. (10) al art. 2781 C. proc. pen. se prevede că hotărârea judecătorească pronunţată potrivit alin. (8) lit. a) şi b) poate fi atacată „cu recurs" de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.
Rezultă din cele de mai sus că singura cale prevăzută de legiuitor pentru controlul unei hotărâri pronunţată în procedura reglementată de art. 2781 C. proc. pen. este recursul.
Împotriva hotărârii (deciziei) pronunţate în recurs, nu se poate declara recurs aşa cum a procedat petentul. A admite un astfel de procedeu ar însemna a admite recursul la recurs, cale de atac neprevăzută în Codul de procedură penală. Acest lucru rezultă şi din dispoziţiile art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. potrivit căruia pot fi atacate cu recurs numai deciziile pronunţate ca instanţe de apel, de tribunale şi curţi de apel, ori în speţă Decizia pronunţată de secţia penală a Curţii de Apel Piteşti este dată într-un recurs şi nu apel.
În temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., recursul va fi respins ca inadmisibil, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul B.A. împotriva Deciziei penale nr. 40/R din 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionarul la plata sumei de 10 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3560/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 961/2009. Penal → |
|---|
