ICCJ. Decizia nr. 3623/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3623/2009
Dosar nr. 1041/87/2008
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 113 din 25 noiembrie 2008, Tribunalul Teleorman, secţia penală, l-a condamnat pe inculpatul S.Z.(fiul lui G. şi A., născut la 27 martie 1978) la 4 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 – 174 – 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 C. pen.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 65 C. pen. pe o durată de 5 ani şi s-a făcut aplicaţiunea art. 71 C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere şi s-a fixat un termen de încercare de 7 ani potrivit dispoziţiilor art. 862 din acelaşi cod.
Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute în dispozitivul sentinţei.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile A.M. 25 milioane lei vechi, din care 10 milioane reprezentând despăgubiri materiale şi 15 milioane lei despăgubiri morale, constatându-se recuperată suma de 1.800 lei.
În esenţă s-au reţinut următoarele:
La data de 20 mai 2007 inculpatul, care colectase fier vechi şi se întorcea cu căruţa, s-a întâlnit în apropierea comunei Florica, judeţul Teleorman cu socrul său, S.T., însoţit de nora sa S.M. şi concubina M.Z., iar apoi, pe islazul comunal cu partea vătămată A.M. şi martorul T.M., care îngrijeau oile.
Socrul inculpatului, S.T., a încercat să discute cu cei doi ciobani - inculpatul S.Z. şi martorul T.M. - cu intenţia de a cumpăra o oaie, însă a fost înjurat, motiv pentru care S.T. i-a înjurat şi el.
În această situaţie, partea vătămată A.M. l-a sunat telefonic, pe proprietarul oilor iar acesta împreună cu partea vătămată şi cu O.M., înarmaţi cu furci au plecat cu maşina în urmărirea căruţelor în care se afla inculpatul şi însoţitorii săi.
În momentul în care au fost ajunşi, s-a iscat un conflict în cadrul căruia inculpatul şi partea vătămată s-au lovit.
Partea vătămată i-a aplicat inculpatului o lovitură cu un ciomag peste braţ, iar inculpatul i-a smuls o furcă din mâna martorului O.M. cu care l-a lovit pe A.M.F. în zona capului, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 45-55 zile.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 105 din 30 aprilie 2009 a admis apelul Parchetului, a desfiinţat sentinţa atacată şi reţinând că inculpatul s-a aflat în stare de legitimă apărare a dispus achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. e) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Prin recursul declarat de Parchet se invocă şi se motivează că s-a reţinut greşit legitima apărare întrucât din declaraţiile martorilor S.C. şi O.M. rezultă că, în momentul în care inculpatul a ripostat la agresiunea părţii vătămate, aceasta era căzută şi deci atacul nu era imediat, iar apărarea nu mai era necesară.
Recursul este fondat, dar, pentru alte motive decât cele invocate.
Potrivit art. 44 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de legitimă apărare, în alin. (2) al aceluiaşi text de lege, arătându-se că este într-o asemenea stare cel care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
Din economia textului art. 44 alin. (2) C. pen. rezultă, aşadar, că pentru a exista legitimă apărare este necesar să se dovedească prin probe îndeplinirea cumulativă a celor 6 condiţii referitoare la acţiunea de atac şi cele 2 condiţii privitoare la acţiunea de apărare.
Printre cele 6 condiţii referitoare la atac, trebuie să se facă dovada că cel care este pus în situaţia de a se apăra se găseşte în faţa unui atac obiectiv, imediat, adică atacul să fie în curs de desfăşurare(pericol actual) ori pe punctul de a se ivi, de a se declanşa (adică producerea atacului să fie iminentă).
În ceea ce priveşte acţiunea de apărare, trebuie să se dovedească că ea a fost necesară pentru înlăturarea atacului şi proporţională cu gravitatea atacului.
Or, instanţele, lipsite de rol activ, nu au efectuat o cercetare judecătorească temeinică pentru a stabili în mod cert dacă în cauză inculpatul s-a aflat în faţa unui atac imediat şi respectiv dacă riposta sa a fost o apărare necesară în sensul şi accepţiunea rezultată din art. 44 alin. (2) C. pen.
Astfel, martorii oculari S.C. şi O.M. invocaţi în recursul Parchetului şi nici ceilalţi ascultaţi în cauză, nu au fost întrebaţi referitor la poziţia în care se afla victima în momentul în care a ripostat inculpatul prin lovirea acesteia în zona capului. Sub acest aspect, se impune ca martorii să fie întrebaţi şi să răspundă dacă victima era în poziţia de a desfăşura în acel moment un atac asupra inculpatului, ori, din contră, era căzută cum susţine parchetul, situaţie în care apărarea nu mai era necesară.
Pentru aceste motive, se constată că nefiind cert stabilită starea de fapt sub aspectele sus-menţionate, se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru reluarea şi completarea cercetării judecătoreşti sub aspectele arătate în vederea stabilirii certe a adevărului şi pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 105 din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimatul inculpat S.Z.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 113 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Teleorman, secţia penală, şi trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă, Tribunalul Teleorman.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea intimatului inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3611/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3632/2009. Penal → |
|---|
