ICCJ. Decizia nr. 3657/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3657/2009
Dosar nr. 8639/1/2009
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin încheierea de la 29 octombrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a dispus în baza art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. menţinerea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul C.I.
Pentru a dispune astfel instanţa de fond a susţinut că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului se menţin şi nu au intervenit elemente noi care să impună punerea sa în libertate.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul C.I., solicitând judecarea sa în stare de libertate susţinând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul inculpatului nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Se reţine că inculpatul C.I. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. constând în aceea că la data de 16 august 2008, în urma unui conflict cu partea vătămată D.V. l-a lovit în cap cu o sapă cauzându-i leziuni care au necesitat 45-50 zile de îngrijiri medicale, leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie.
În mod corect a apreciat instanţa de fond că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, în cauză sunt întrunite dispoziţiile art. 143 C. proc. pen. existând la dosar probe temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a comis fapta ce i se reţine în sarcină, relevante în acest sens fiind declaraţiile martorilor E.C.M., D.C., B.A., L.I., L.F., raportul de expertiză medico-legală, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Şi cerinţele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât şi sub aspectul pericolului pe care l-ar prezenta, pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatului, pericol analizat în raport de gravitatea faptei comise, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, respectiv atitudinea agresivă a inculpatului nejustificată, constând în lovirea victimei cu o lopată în cap, leziuni ce i-au pus victimei viaţa în pericol.
De asemenea atitudinea adoptată de inculpat de nerecunoaştere a faptei ca şi antecedenţa penală a inculpatului care a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie sunt tot atâtea elemente de natură a nu justifica punerea în libertate a inculpatului.
Nu în ultimul rând Curtea reţine că inculpatul C.I. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 74 din 9 iunie 2009 a Tribunalului Olt, secţia penală, la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, în prezent cauza aflându-se la Curtea de Apel Craiova pentru soluţionarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei penale menţionate.
Reţinând că în cauză nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive şi fac necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva încheierii din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 3649/104/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3654/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3659/2009. Penal → |
|---|
