ICCJ. Decizia nr. 3745/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3745/2009
Dosar nr. 7788/1/2009
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2009
Asupra cauzei penale de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la 5 octombrie 2009, contestatorul O.C., domiciliat în Buzău, str. A.M., a cerut desfiinţarea Deciziei penale nr. 2407 din 23 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1186/42/2008 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile art. 386 C. proc. pen.
În considerentele contestaţiei nu există nici cel puţin formal referiri la cazurile limitative şi exprese prevăzute de art. 386 C. proc. pen. în care se încadrează această cerere, întreaga motivaţie limitându-se la argumentări cu privire la greşita respingere, ca tardivă, a propriului recurs prin decizia atacată pe această cale.
Examinând admisibilitatea contestaţiei în anulare, în raport de prevederile art. 391 C. proc. pen., se constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 2407 din 23 iunie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 1186/42/2008, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, s-a casat Sentinţa penală nr. 16 din 4 februarie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Prin aceeaşi hotărâre s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de petentul O.C. împotriva aceleiaşi hotărâri penale.
S-a reţinut în motivare că prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la soluţia dispusă de procurorul de caz în privinţa făptuitorului M.I. şi împotriva căruia petentul O.C. se plânsese, ci s-au dispus cercetări faţă de cu totul altă făptuitoare, respectiv B.I.
Cu privire la recursul petentului s-a reţinut că acesta a fost declarat şi depus abia la 8 aprilie 2009, cu mult peste termenul de 10 zile, prevăzut de lege şi care începea să curgă de la 5 februarie 2009.
Fiind o cale extraordinară de atac, contestaţia în anulare se exercită împotriva unei hotărâri definitive, dar numai în cazurile arătate limitativ şi expres prin art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen., precum şi cu respectarea unor cerinţe referitoare la termen arătate, deasemeni, imperativ prin art. 388 C. proc. pen.
Ori, contestaţia dedusă judecăţii nu respectă niciuna din prevederile imperative arătate, în sensul că nici formal nu este indicat şi nici susţinut de dovezi un caz de contestaţie din cele arătate prin art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen., după cum nu se respectă nici termenul de 30 zile stabilit imperativ prin art. 388 C. proc. pen. pentru introducerea contestaţiei.
Desigur, în atare condiţii, se constată că petiţionarul a exercitat un demers procesual cu nerespectarea legii, situaţie în care acesta este sancţionat cu inadmisibilitatea.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul O.C. împotriva Deciziei penale nr. 2407 din 23 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1186/42/2008.
Obligă contestatorul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3743/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 149/2009. Penal → |
|---|
