ICCJ. Decizia nr. 3729/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3729/2009
Dosar nr. 5209/108/2008
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 69 din 23 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 5209/108/2008 baza art. 20, 21, raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), 76 alin. (1) lit. b) alin. (2), (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M., la 4 (patru) ani închisoare pe tentativă la infracţiunea de omor calificat.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), cu excepţia dreptului de a alege şi lit. b) C. pen.
S-a dispus confiscarea de la inculpat, în vederea distrugerii, o furcă aflată în camera de corpuri delicte a Tribunalului Arad.
A fost admisă în parte acţiunea formulată de partea civilă P.I. şi obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 3.301,62 RON cu titlu de despăgubiri civile materiale şi suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale.
Au fost respinsă, ca tardiv formulată în procesul penal, acţiunea civilă a părţii civile S.C.M. Arad.
A fost obligat inculpat să plătească părţii civile P.I. suma de 1.000 RON cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpat să plătească statului 2.800 RON cheltuieli judiciare, iar din fondurile Ministerului Justiţiei s-a dispus virarea în contul B.A. Arad a sumei de 200 RON, onorar de avocat din oficiu.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 156/P/2008, înregistrat la instanţă în data de 15 decembrie 2008, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul P.M. pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., reţinându-se că în după-amiaza zilei de 6 mai 2008, în comuna A., satul B., judeţul Arad, inculpatul a agresat pe partea vătămată P.I. lovindu-l în cap cu o furcă şi cauzând acestuia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 65 - 70 zile îngrijiri medicale; s-a reţinut, de asemenea, că urmare agresiunii, partea vătămată a pierdut globul ocular drept, fără pierderea simţului şi a funcţiei, cu infirmitate permanentă.
La urmărirea penală inculpatul a recunoscut comiterea faptei dar a arătat că a fost provocat de partea vătămată care i-a adresat cuvinte insultătoare.
Prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În după-amiaza zilei de 6 mai 2008, partea vătămata P.I. se afla împreună cu martorul H.A. la magazinul din satul B., partea vătămată consumând o bere la o masă, în faţa magazinului. Prin acel loc a trecut şi inculpatul împreună cu soţia sa P.D.M., partea vătămată adresând inculpatului cuvinte insultătoare. Inculpatul, ajuns într-o stare puternică de surescitare datorită jignirilor ce i-au fost aduse, jigniri care au avut loc şi în alte împrejurări, s-a deplasat la locuinţa sa, situată în apropiere şi s-a înarmat cu o furcă cu care a revenit la locul în care se afla partea vătămată, cu intenţia de a aplica acestuia o corecţie.
Inculpatul a fost urmat de tatăl său P.M. care a văzut starea în care se află inculpatul şi a intuit că acesta intenţionează să facă un lucru rău, fiindcă inculpatul i-a comunicat că a fost insultat de către partea vătămată; ajuns la locul în care se afla partea vătămată şi martorul H.A., inculpatul a intenţionat să lovească pe partea vătămată dar a fost oprit de tatăl său, iar partea vătămată a fost sfătuită să plece din acel loc pentru ca scandalul iscat să înceteze, dar, după plecarea părţii vătămate, inculpatul a pornit în urmărirea părţii vătămate pe care a ajuns-o în dreptul locuinţei martorei B.M. şi a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri cu furca cu care era înarmat, până la intervenţia tatălui inculpatului, care a reuşit să stopeze agresiunea.
În urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65 - 70 zile îngrijiri medicale, precum şi pierderea globului ocular drept, fără pierderea simţului şi funcţiei cu infirmitate permanentă, împrejurare ce rezultă din certificatul medico-legal al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Arad.
Starea de fapt mai sus descrisă a fost reţinută de către prima instanţă din declaraţia dată de inculpat la urmărirea penală, prin care acesta a recunoscut comiterea faptei, în faţa instanţei inculpatul prevalându-se de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că nu a dorit să dea declaraţii, precizând însă că menţine declaraţia dată anterior, declaraţia inculpatului coroborându-se cu celelalte probe administrate, respectiv: declaraţiile martorilor B.M., J.M., H.A., P.M. şi P.D.M., precum şi cu cele consemnate în înscrisul medical deja arătat. De asemenea, din raportul de expertiză medico-legală a Serviciului Judeţean de Medică Legală Arad, prima instanţă a reţinut că inculpatul prezintă diagnosticul de retard mental uşor cu discernământ uşor diminuat raportat la fapta comisă.
Fapta inculpatului, aşa cum a fost descrisă, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., fapta fiind comisă în loc public, inculpatul acţionând cu intenţia indirectă de a ucide, raportat la obiectul folosit pentru agresiune şi la zona corpului asupra căruia au fost aplicate loviturile de către inculpat, reţinându-se de către prima instanţă că inculpatul a prevăzut rezultatul acţiunii sale şi, deşi nu a urmărit suprimarea vieţii victimei, a acceptat posibilitatea ca un astfel de rezultat să se producă.
Reţinând astfel, au fost înlăturate susţinerile apărării, potrivit cărora fapta inculpatului constituie infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen.
De asemenea, prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu aprecierea că starea de surescitare a inculpatului, care a determinat conduita violentă a acestuia, a fost determinată de conduita părţii vătămate care a insultat pe inculpat, în nenumărate rânduri, împrejurare reţinută de către prima instanţă din declaraţia inculpatului, coroborată şi cu declaraţiile tatălui şi soţiei acestuia; reţinând această circumstanţă atenuantă prima instanţa a avut în vedere şi declaraţiile celorlalţi martori audiaţi care, fără a contesta această atitudine a părţii vătămate, au arătat doar că nu cunosc ca partea vătămată să fi avut o atitudine provocatoare faţă de inculpat.
Pe bază de consecinţă, au fost înlăturate susţinerile părţii vătămate, potrivit cărora inculpatul a comis fapta cu premeditare, fiind evident că inculpatul nu a acţionat cu premeditare, acesta neaflându-se într-o stare de relativ calm, în care să poată să ";planifice"; comiterea faptei ci, dimpotrivă, în stare de provocare potrivit celor arătate mai sus.
La individualizarea pedepsei, ce a fost aplicată inculpatului, prima instanţă a avut în vedere pericolul social ridicat al infracţiunii săvârşite, dispoziţiile art. 21 C. pen. privind sancţionarea tentativei şi dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. privind efectele circumstanţei atenuante reţinute; de asemenea prima instanţă a avut în vedere persoana inculpatului care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal şi care se află la prima încălcare a legii penale, potrivit referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad, inculpatul, deşi prezintă dificultăţi de conştientizare a gravităţii consecinţelor conduitei sale infracţionale, debilitatea mentală de care suferă îngustându-i câmpul de gândire de imaginaţie şi de voinţă, acesta fiind o persoană integrată din punct de vedere social şi familial, imaginea în comunitate a acestuia fiind favorabilă, astfel că va aplica inculpatului o pedeapsă sub minim special, respectiv o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aprecierea că această pedeapsă este aptă în realizarea scopului preventiv-educativ.
Ca o consecinţă a condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, pe durata şi în condiţii art. 71 C. pen., prima instanţă a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), cu excepţia dreptului de a alege şi lit. b) C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., prima instanţă a confiscat de la inculpat, în vedere distrugerii, furca folosită la comiterea faptei, aflată în camera de corpuri delicte a Tribunalului Arad.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, partea vătămată P.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.330 RON cu titlu de daune materiale, compusă din: medicamente - 100 RON consultaţii şi tratament - 148 RON, proteză glob ocular şi ochelari - 1000 RON, alimentaţie suplimentară - 120 RON, transport de la localitatea de domiciliu la spitalele din Arad şi Timişoara - 1500 RON, venituri obţinute din confecţionarea măturilor - 2500 RON. De asemenea, a cerut obligarea inculpatului la plata sumei de 50000 RON cu titlu de daune morale, arătând că resimte consecinţele agresiunii, având o infirmitate permanentă la ochiul afectat.
Din declaraţiile martorilor B.M. şi M.A., audiaţi la dosar, prima instanţă a reţinut că partea civilă a cheltuit suma de 2000 RON pentru plata medicamentelor, a unei proteze pentru globul ocular şi pentru alimentaţia suplimentară pe perioada internării în spital, că a achitat contravaloarea a două drumuri din localitatea Berechiu în Arad şi retur, în cuantum de 600 RON şi că a cheltuit suma de 100 RON cu plata alimentelor pentru martora B.M., în total suma de 2700 RON. De asemenea, din înscrisurile de la dosar, prima instanţă a reţinut că partea civilă a cheltuit suma de 601,62 RON pentru plata unor prestaţii medicale, consultaţii etc, în total partea civilă încercând un prejudiciu material de 3301,62 RON, prima instanţă reţinând că în speţă nu s-a probat existenţa unui prejudiciu determinat de încetarea activităţii de confecţionare a măturilor, fiindcă partea vătămată nu a făcut dovada realizării unui câştig din desfăşurarea unor astfel de activităţi.
Reţinând astfel, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., prima instanţă a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată şi a obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 3301,62 RON cu titlu de despăgubiri civile materiale şi suma de 20000 RON cu titlu de daune morale, cu aprecierea că această sumă reprezintă o reparaţie patrimonială justă pentru prejudiciul nepatrimonial încercat de partea vătămată ca urmare a suferinţei fizice şi psihice pe care a suportat-o în urma agresiunii inculpatului.
În ceea ce priveşte suma de 1382,68 RON solicitată de partea civilă P.I. cu titlu de cheltuieli spitalizare, prima instanţă a reţinut că această sumă nu poate fi acordată acestei părţi civile, fiindcă prejudiciul nu a fost localizat în patrimoniul lui P.I., ci în patrimoniul Spitalului clinic municipal Arad.
De asemenea, la data de 10 februarie 2009, în cauză s-a constituit parte civilă Spitalul clinic municipal Arad, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 1382,68 RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de tratarea părţii vătămate P.I., constituirea de parte civilă făcându-se după citirea actului de sesizare, astfel că prima instanţă, văzând dispoziţiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen., a respins ca tardiv formulată în procesul penal această acţiune civilă.
Împotriva Sentinţei penale nr. 69 din 23 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Arad, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi inculpatul P.M.
Parchetul a criticat hotărârea deoarece instanţa nu a dat o apreciere corespunzătoare la aplicarea pedepsei accesorii, în raport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei.
Pentru inculpat, s-a solicitat în principal, casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare, deoarece instanţa nu s-a pronunţat, în dispozitiv, în legătura cu schimbarea încadrării juridice, din art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., în art. 182 C. pen.
În subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat, în infracţiunea prev. de art. 182 C. pen., cu reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 81, 82 C. pen., urmând ca executarea pedepsei să fie suspendată condiţionat.
Prin Decizia penală nr. 72 din 1 iunie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi inculpatul P.M. împotriva Sentinţei penale nr. 69 din 23 martie 2009 a Tribunalului Arad, apreciind că aceasta este legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.M., solicitând admiterea acestuia, astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.
Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
În cauză a fost stabilită corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de acesta.
Referitor la cererea de casare cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte constată că nu este întemeiată deoarece, pe de o parte, cererea de schimbare a încadrării juridice a fost analizată de instanţa de fond în considerente, iar, pe de altă parte, în cauză s-a stabilit pentru inculpat diagnosticul retard mental uşor cu discernământ uşor diminuat raportat la fapta comisă, aspect ce rezultă din raportul de expertiză medico-legală al Serviciului judeţean de Medicină legală Arad.
Mai mult, măsura obligării la tratament nu poate fi luată în propria cale de atac a inculpatului, deoarece i-ar îngreuna situaţia în calea sa de atac.
Cu privire la motivul de recurs formulat în subsidiar şi care vizează schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 182 C. pen., Înalta Curte apreciază că este nefondat.
Astfel, analizând această cerere în raport de modalitatea concretă în care a fost săvârşită fapta, de obiectul folosit, zona corpului vizată şi consecinţele acţiunii inculpatului, instanţa constată că, în cauză, încadrarea juridică a faptei este corectă, inculpatul, deşi nu a avut intenţia de a ucide, a prevăzut rezultatul faptei sale şi l-a acceptat.
Recursul formulat de inculpat este admisibil, însă, sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei.
Înalta Curte apreciază că, sub aspectul cuantumului, pedeapsa este just individualizată şi nu se impune reducerea acesteia.
Cu privire, însă, la modalitatea de executare a pedepsei, se apreciază că scopurile pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen., pot fi atinse şi prin executarea pedepsei de către inculpat în condiţiile reglementate de disp. art. 861 C. pen., avându-se în vedere mai ales capacitatea de discernământ a inculpatului, care este afectată, deşi nu în măsura în care să-l exonereze de răspundere.
De asemenea, se are în vedere şi faptul că inculpatul este integrat în societate, având familie, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal şi nu are antecedente penale.
Cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea constată că este corect soluţionată şi nu se impune a fi primită cererea inculpatului de reducere a despăgubirilor materiale şi morale.
De asemenea, nici cererea apărătorului ales al părţii civile de acordare a cheltuielilor de judecată nu se impune a fi primită.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul P.M., va casa hotărârile pronunţate în cauză numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei şi va face aplicarea disp. art. 861, art. 863 lit. a) - d) C. pen., conform dispozitivului.
Se vor menţine celelalte dispoziţii.
Se va respinge cererea apărătorului ales al intimatei părţi vătămate de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 72 din 1 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 69 din 23 martie 2009 a Tribunalului Arad numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
În baza art. 861 C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20, 21 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), (3) C. pen., pe un termen de încercare de 6 ani.
Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a) - d) C. pen., urmând să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad la termenele fixate de acesta.
Atrage atenţia asupra consecinţelor prevăzute de art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii.
Respinge cererea apărătorului ales al intimatei părţi vătămate de acordare a cheltuielilor de judecată.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1470/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3734/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
