ICCJ. Decizia nr. 3747/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3747/200.
Dosar nr. 8756/1/2009
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 2 noiembrie 2009, pronunţată în dosarul nr. 1836/33/2008 Curtea de Apel Cluj, în baza art. 160b raportat la art. 3002 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului L.M.S.
Prin aceeaşi încheiere instanţa a respins excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj în judecarea cauzei, ridicată de apărătorul inculpatei B.N.P., constatând că, în raport de perioada de săvârşire a infracţiunilor, noiembrie 2005- mai 2007 în privinţa încheierii contractelor şi până în august 2008, în ceea ce priveşte, derularea acestora, inculpata avea deja calitatea de avocat în Baroul Cluj.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii L.M.S., care, prin apărătorul din oficiu, a criticat-o pentru netemeinicie, în sensul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive şi, respectiv B.N.P., nemotivat.
Verificând încheierea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului L.M.S. este nefondat, iar recursul inculpatei B.N.P. este inadmisibil.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, prin rechizitoriul D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj din 3 decembrie 2008 inculpatul L.M.S. a fost trimis în judecată, în stare de arest, pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen., înşelăciuni în convenţii prin calităţi mincinoase şi mijloace frauduloase cu consecinţe deosebit de grave, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., fals material, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., falsificare de instrumente oficiale, prevăzută de art. 286 alin. (1) C. pen., folosirea instrumentelor oficiale false, prevăzută de art. 287 alin. (1) C. pen. şi participaţie improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., toate în formă continuată, conform art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin acelaşi rechizitori a fost trimisă în judecată şi inculpata B.N.P. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 291 teza I C. pen., art. 291 teza a II-a C. pen., toate în formă continuată conform art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În esenţă s-a reţinut că în calitate de asociat şi administrator al SC R.E.P. SRL Caransebeş şi în unele cazuri de reprezentant al altor societăţi comerciale, inculpatul L.M.S., în baza rezoluţiei infracţionale unice, prezentându-se sub calitatea mincinoasă de arhitect, împreună cu reprezentantele Agenţiei Imobiliare SC C.S. SRL Cluj Napoca, inculpatele B.N.P. şi C.M.S., a indus şi menţinut în eroare 120 persoane, prin falsificarea şi folosirea de înscrisuri contrafăcute.
Faţă de inculpat a fost luată măsura arestării preventive la data de 16 august 2008, în considerarea cazurilor prevăzute de art. 148 lit. b), c), d), e) şi f) C. proc. pen. şi a întrunirii condiţiilor arătate la art. 143 din acelaşi cod.
Concret, s-a constatat de instanţa de fond că inculpatul L.M.S. a încercat să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin distrugerea şi alterarea mijloacelor de probă, existând indicii şi probe că a procedat la falsificarea dovezilor de restituire a banilor, aşa cum rezultă şi din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică al I.P.J. Cluj şi, de asemenea, că a instigat alte persoane să distrugă ştampile şi înscrisuri false.
Prin amploarea şi modalitatea săvârşirii infracţiunilor, există date că inculpatul lăsat în libertate, pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni, după cum s-a constatat că există indicii că acesta a şi săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune, aceea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Temeiul prevăzut de art. 148 lit. e) C. proc. pen. este motivat de instanţă prin aceea că inculpatul L.M.S., la data de 29 februarie 2008, printr-un apropiat al său, i-a atras atenţia părţii vătămate P.L. că dacă nu-şi retrage plângerea penală nu îşi va mai primi banii, iar faţă de reprezentanta părţii vătămate T.S. a avut manifestări de violenţă fizică, cauzându-i leziuni ce au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale. S-a mai stabilit că inculpatul prin apropiaţi ai săi a intimidat şi alte persoane dintre cele care au făcut demersuri pentru recuperarea sumelor de bani cu care au fost înşelate.
În sfârşit, s-a arătat că se menţine şi temeiul arestării, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., instanţa apreciind că pericolul concret pentru ordinea publică este relevat de gravitatea sporită a infracţiunilor, multitudinea actelor materiale cu rezonanţă în rândul opiniei publice (existând 120 de părţi vătămate).
Înalta Curte constată că încheierea instanţei de fond de menţinere a arestării preventive a inculpatului L.M.S., este legală şi temeinică.
În cauză există indicii şi probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că sus-numitul inculpat a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Amploarea activităţilor infracţionale, date de multitudinea actelor materiale şi modalităţile de amăgire a părţilor vătămate printre care se identifică, de exemplu, asumarea de calităţi mincinoase şi folosirea unor înscrisuri falsificate, conferă faptelor un ridicat grad de pericol social, iar făptuitorului o periculozitate socială deosebită.
Cercetarea judecătorească se află abia la început, deşi instanţa a fost sesizată la 3 decembrie 2008, judecata fiind suspendată pe durata sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
În raport de acest stadiu al judecăţii, neimputabil instanţei, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive şi, ulterior, menţinerii acesteia, nu s-au modificat, impunându-se menţinerea în continuare a măsurii privative de libertate.
În privinţa recursului declarat de inculpata B.N.P., Curtea constată că acesta este inadmisibil.
Aşa cum s-a arătat, inculpata B.N.P., prin apărătorul ales, a declarat recurs împotriva dispoziţiei instanţei de respingere a excepţiei de necompetenţă materială a Curţii de Apel Cluj în soluţionarea cauzei, cu motivarea că, la data săvârşirii infracţiunii, inculpata nu avea calitatea de avocat, astfel încât competenţa de judecată revine Tribunalului Cluj.
Potrivit art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Nicio dispoziţie specială procesual-penală nu prevede posibilitatea atacării separate, cu recurs, a încheierii prin care instanţa respinge excepţia de necompetenţă materială invocată, aceasta putând fi atacată, în consecinţă, numai odată cu sentinţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M.S. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1836/33/2008.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata B.N.P. împotriva aceleiaşi încheieri.
Obligă recurenţii inculpaţi la câte 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3726/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4085/2009. Penal → |
|---|
