ICCJ. Decizia nr. 4085/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4085/2009
Dosar nr. 15743/3/2008
Şedinţa publică din 8 decembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1280 din 6 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat inculpatul Ş.I. (fiul lui G. şi al M., născut în Bucureşti, domiciliat în comuna M., Şos. Bucureşti - Târgovişte, judeţul Ilfov) la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. a) raportat la art. 78 C. pen.
În temeiul art. 39 alin. (2) raportat la art. 34 şi 35 C. pen. s-a dispus contopirea restului de pedeapsă neexecutat, de 968 zile, din pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 598/2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 6053/2003 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, cu pedeapsa de 11 ani închisoare.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 27 august 2007, Conducerea Penitenciarului Bucureşti - Rahova a sesizat D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti cu privire la faptul că în aceeaşi zi, în jurul orelor 15,30, s-a efectuat o percheziţie la camera x, ocazie cu care au fost surprinşi deţinuţii M.E.L. şi Ş.I. ce porţionau o substanţă de culoare maronie.
Fiind supuse analizei de laborator, s-a stabilit că prima probă de 0,19 grame pulbere conţine heroină, iar următoarele probe găsite la locul faptei (o seringă, o punguţă sigilată la capăt conţinând o substanţă vegetală de culoare maro şi o substanţă de culoare maro aflată într-o cutie de tablă tip A.) nu conţin substanţe stupefiante sau psihotropice supuse Legii nr. 143/2000.
S-a mai reţinut că la controlul cambuzei, în colţul cel mai îndepărtat, gardienii au găsit mai multe rondele din plastic, o forfecuţă de manichiură şi un telefon mobil, iar din modul cum erau împrăştiate gardienii au tras concluzia că au fost aruncate pentru a nu fi văzute la control.
Pe baza sesizării penitenciarului, raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, raportului întocmit de gardienii penitenciarului şi depoziţiilor martorilor M.V., B.M., L.C., I.G.A., C.R.E., V.N., T.V., C.G., Ş.W. şi M.E.L. (acesta din urmă scos de sub urmărirea penală pentru art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege) s-a reţinut vinovăţia inculpatului Ş.I., în sensul că acesta a deţinut heroina găsită cu ocazia percheziţiei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 85A din 17 aprilie 2009, pe baza aceloraşi probe, a admis apelul formulat de inculpat, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală şi rejudecând pe fond, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul Ş.I. pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că din declaraţiile martorilor L.C., I.G.A., C.R.E., V.N., T.V., C.G. şi Ş.W., deţinuţi în camera nr. x a Penitenciarului Rahova, nu se poate stabili cui aparţineau drogurile.
S-a mai constatat că nici declaraţiile martorilor B.M. şi M.V., gardieni în cadrul penitenciarului, nu îl indică pe inculpatul Ş.I. ca autor al vreunei infracţiuni şi nu s-a administrat nici o probă că drogurile aparţineau inculpatului. Mai mult, raportul întocmit de gardieni conţine contradicţii şi oricum rezultă din conţinutul raportului că persoana care a tăiat rondelele de plastic a fost martorul M.E.L., iar nu inculpatul Ş.I.
În concluzie, instanţa de apel a constatat pe baza probelor administrate că nu se poate stabili situaţia de fapt exactă, deşi cercetarea judecătorească s-a desfăşurat cu respectarea principiului nemijlocirii şi al aflării adevărului, motiv pentru care vinovăţia inculpatului Ş.I. nefiind dovedită s-a dispus achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în temeiul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., pentru greşita achitare a inculpatului, învederând că din coroborarea probelor analizate se desprinde concluzia că inculpatul a fost acela care la data de 27 august 2007 a deţinut şi porţionat cantitatea de 0,19 gr heroină, impunându-se casarea hotărârii recurate şi menţinerea sentinţei primei instanţe.
Recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză, rezultă că într-adevăr, la data de 27 august 2007, s-a efectuat o percheziţie la camera x, în cambuza de alimente, ocazie cu care s-a descoperit, printre altele, cantitatea de 0,19 grame heroină.
La locul faptei au fost prezenţi mai mulţi deţinuţi, care au fost audiaţi, iar gardienii au întocmit un proces-verbal (dosarul de urmărire penală) în care se menţionează persoanele aflate în cambuza de alimente, ce obiecte au fost găsite şi ridicate. În cuprinsul procesului-verbal se mai menţionează că s-a procedat şi la efectuarea de înregistrări audio-video, ocazie cu care au fost surprinse şi imagini.
Deşi a fost solicitată înregistrarea video efectuată cu ocazia percheziţiei camerei x din data de 27 august 2007, s-a comunicat că o astfel de înregistrare nu există.
Din raportul înaintat conducerii Penitenciarului Rahova (dosarul de urmărire penală) de către gardianul M.V. rezultă că inculpatul Ş.I. avea în mână un telefon mobil şi un cuţit confecţionat artizanal pe care le-a aruncat sub un raft, fără a se preciza dacă inculpatul a fost surprins că deţinea şi heroina.
Raportul întocmit de agentul şef B.M. (dosarul de urmărire penală) gardian la Penitenciarul Rahova indică persoanele prezente în momentul percheziţiei, poziţia în care se aflau, ce obiecte au fost ridicate, iar cu privire la inculpatul Ş.I. se face doar menţiunea că stătea în poziţia ghemuit, lângă rafturi, la fel ca şi deţinutul M.E.
Audiaţi în calitate de martori, B.M. (dosarul parchetului şi din dosarul instanţei) şi M.V. (dosarul de urmărire penală şi din dosarul instanţei) aceştia au menţionat, la fel ca şi în rapoartele întocmite, că inculpatul Ş.I. s-a aflat în cambuză, alături de alte persoane, iar în momentul în care au intrat deţinutul L.C. i-a atenţionat pe ceilalţi deţinuţi, iar Ş.I. a aruncat un telefon mobil.
Martorii M.E.L. (filele din dosarul de urmărire penală şi din dosarul instanţei), L.C. (dosar urmărire penală, respectiv din dosarul instanţei), C.G. (filele dosar urmărire penală şi dosar instanţă), Ş.W. (filele dosar urmărire penală şi dosar instanţă), C.E. (filele dosar urmărire penală şi dosar instanţă), V.N. (filele dosar urmărire penală şi fila dosar instanţă), T.V., nu au indicat cui aparţineau drogurile găsite cu ocazia percheziţiei efectuate, nici unul dintre aceştia nu l-a menţionat pe inculpatul Ş.I. ca deţinător de droguri.
Înalta Curte constată că vinovăţia inculpatului nu a fost dovedită, probele administrate şi analizate mai sus nu au evidenţiat că inculpatul a fost acela care ar fi deţinut fără drept cantitatea de 0,19 gr heroină, motiv pentru care recursul declarat de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este fondat.
De altfel, în concordanţă cu soluţia adoptată de Curtea de Apel Bucureşti au fost şi concluziile reprezentantului Ministerului Public, în concluziile puse cu ocazia judecării apelului, a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât eventualele indicii ce rezultă din probe nu pot fi valorificate ca temeiuri ale condamnării inculpatului.
În consecinţă, hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală, drept urmare recursul declarat va fi respins, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 95/A din 17 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul Ş.I.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3747/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4086/2009. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
