ICCJ. Decizia nr. 3637/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3637/200.
Dosar nr. 8563/1/200.
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 2184/54/2009,în baza art. 300/2 şi art. 160/b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului C.C.
S-a reţinut că la 21 iulie 2009, pe rolul instanţei a fost înregistrat dosarul cu nr. 2184/54/2009, privind pe inculpatul C.C., trimis în judecată, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 7 alin. (1)din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 257 C. pen., comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în final, cu art. 33 lit. a) C. pen.
În esenţă, în partea expozitivă a actului de sesizare, s-a reţinut că în perioada mai-iunie 2009, inculpatul a pretins suma de 400 Euro, de la denunţătorul B.S.D., căruia i-a promis că nu va declanşa urmărirea penală faţă de el, într-un dosar pe care îl instrumentează, garantându-i, totodată, că va interveni la prim procurorul parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, pentru ca respectivul dosar să fie repartizat unui procuror care să-I soluţioneze în favoarea lui.
De asemenea, s-a mai reţinut că, în acelaşi scop, inculpatul a pretins de la denunţător suma de 1.700 Euro, reprezentând diferenţa dintre valoarea de achiziţie a unui autoturism, ce urma să fie cumpărat din Germania de denunţător, şi, ulterior, vândut acestuia, la preţul de achiziţie, iar nu la preţul pe care denunţătorul l-ar fi obţinut pe autoturism, potrivit valorilor din piaţa liberă.
Prin încheierea nr.97 din 24 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 zile, în considerarea dispoziţiilor art. 143 C. proc. pen., cât şi a existenţei cazului prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Întrucât a constatat că temeiurile care au determinat arestarea subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, din ansamblul dosarului desprinzându-se bănuiala rezonabilă că acesta este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, descrise în actul de sesizare, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, fiind îndeplinită şi condiţia pericolului social concret pentru ordinea publică, aspect dedus din rezonanţa socială a faptei săvârşite, Curtea de Apel a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului şi a menţinut această măsură.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, susţinând că aceasta este nemotivată şi că nu sunt întrunite condiţiile cumulative prev. de art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen. pentru a se putea menţine în continuare starea de arest a inculpatului.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu conform art. 385/6alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 160/b alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecăţii instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive.
În acest sens, instanţa analizează dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă mai subzistă sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului.
În speţă, din actele şi lucrările dosarului ,rezultă că inculpatul C.C. este cercetat în stare de arest din 24 iunie 2009, fiind trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de corupţie, în formă continuată, comise în calitatea pe care a avut-o, aceea de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul I.P.J. Mehedinţi, Serviciul de cercetări penale, faptele constând în esenţă în pretinderea unor sume de bani de la denunţător pentru a nu declanşa urmărirea penală faţă de el într-un dosar pe care îl instrumenta şi pentru a interveni pe lângă prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin pentru ca respectivul dosar să fie repartizat unui procuror care să-l soluţioneze în favoarea sa.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, din actele aflate la dosarul cauzei până la acest moment se conturează presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat; pe de altă parte, natura acestor fapte(fiind vorba despre infracţiuni de corupţie), împrejurările în care se presupune că ele ar fi fost comise(inculpatul acţionând în calitate de ofiţer de poliţie judiciară, persoană chemată să aplice legea) justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură a afecta buna desfăşurare în continuare a procesului penal.
În consecinţă, Înalta Curte constată că temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului subzistă şi impun cercetarea acestuia în continuare în stare de arest preventiv, astfel încât criticile formulate de inculpat sub acest aspect sunt nefondate.
Nici susţinerile privind nemotivarea încheierii recurate nu pot fi primite, în condiţiile în care instanţa de fond a analizat, chiar dacă a făcut-o succint, temeiurile sus-menţionate şi a constatat implicit că nu există elemente noi care să justifice o altă concluzie cu privire la privarea de libertate a inculpatului.
Prin urmare, recursul declarat de către acesta este nefondat şi va fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat C.C. împotriva încheierii din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 2184/54/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4072/2009. Penal. Lipsirea de libertate în... | ICCJ. Decizia nr. 3686/2009. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
