ICCJ. Decizia nr. 3726/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3726/2009
Dosar nr. 8729/1/2009
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 29 septembrie 2009, pronunţată în dosarul nr. 48100/3/2008 (1751/2009), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, investită cu soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii V.D.H.F., D.R.M.F. şi V.F.A.C.M. împotriva sentinţei penale nr. 655 din 17 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatei V.D.H.F.
În motivarea măsurii dispuse, instanţa de apel a apreciat că temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive faţă de inculpată, respectiv condiţiile cumulative prevăzute de art. 143 cu referire la art. 681 C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen. se menţin, existând indicii temeinice de săvârşire a infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, în raport de acestea prima instanţă pronunţând o hotărâre de condamnare.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpata V.D.H.F. a declarat recurs, lăsând la aprecierea instanţei de judecată soluţia ce urmează a fi pronunţată.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (4) din acelaşi text de lege, „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive.
În cauză, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a procedat la efectuarea verificărilor şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatei.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, de natura şi cantitatea drogului traficat, de modul de operare, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Pe de altă parte, se constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile săvârşite este închisoarea mai mare de 4 ani, hotărârea de condamnare, apelată de parchet şi de inculpată constituind un temei suficient pentru a constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se astfel atât legislaţia internă, cât şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
În acelaşi timp, Înalta Curte constată că nu a fost alterată prezumţia de nevinovăţie a inculpatei şi nici dreptul acesteia de a fi judecată într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii sale încadrându-se în limitele legii.
Aceste considerente justifică dispoziţia instanţei de apel de menţinere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpată urmează a fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata V.D.H.F. împotriva încheierii din 29 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 48100/3/2008 (1751/2009).
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4077/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3747/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
