ICCJ. Decizia nr. 3787/2009. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECTIA PENALĂ
Decizia nr. 3787/2009
Dosar nr. 8806/1/2009
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2009
Asupra recursului faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin încheierea din 4 noiembrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală pentru cauze cu minori şi de familie, având pe rol soluţionarea apelului formulat de inculpatul C.I. împotriva sentinţei penale nr. 122/F din 4 martie 2009 a Tribunalului Ialomiţa, în baza art. 139 alin. (1) raportat la art. 1451 C. proc. pen., a înlocuit măsura arestării preventive a apelantului cu obligarea de a nu părăsi România fără încuviinţarea instanţei. A dispus punerea în libertate deîndată a inculpatului şi conform art. 145 alin. (1)1 şi art. 145 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să respecte condiţiile prevăzute de lege în textul art. 145 lit. a), b), c), d), e) C. proc. pen.
Pentru a dispune astfel, instanţa a motivat că din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că după reaudierea inculpatului, a părţii vătămate şi a martorelor în faţa instanţei de apel, şi după efectuarea raportului psihologic privind situaţia părţii vătămate s-au creat serioase îndoieli asupra veridicităţii relatărilor părţii vătămate şi martorelor B.I. şi C.M.
Prin urmare, temeiurile avute în vedere la luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive s-au modificat, acesta fiind motivul înlocuirii măsurii arestării preventive.
Împotriva încheierii menţionate a declarat recurs Parchetul de pe lângă curtea de Apel Bucureşti.
În esenţă parchetul critică încheierea ca fiind netemeinică şi nelegală întrucât în mod greşit s-a admis cererea formulată de apelantul inculpat C.I. şi s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi ţara.
S-a motivat în recursul procurorului că la judecata în fond C.I. a fost condamnat la 12 ani închisoare pentru infracţiunea de viol; 4 ani închisoare pentru infracţiunea de incest şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de ameninţare.
În recurs se motivează că faţă de materialul probator administrat până în prezent, măsura arestării preventive a inculpatului se justifică în continuare şi că nu au intervenit elemente noi.
Recursul parchetului nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b C. proc. pen., instanţa, în cursul judecăţii verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive şi punerea deîndată în libertate a inculpatului.
Concomitent, potrivit art. 139 alin. (2) C. proc. pen., când nu mai există temeiuri care să justifice menţinerea măsurii arestării preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.
În cauză, instanţa curţii de apel a examinat temeiurile arestării preventive după ce a dispus şi efectuat probe în legătură cu existenţa infracţiunii.
Instanţa apelului a motivat că există serioase îndoieli cu privire la probele anterioare care au justificat arestarea şi menţinerea arestării preventive în cauză.
Aşa fiind, Înalta Curte observă că încheierea din 4 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, este legală şi temeinică.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, onorariul apărătorului din oficiu urmând a se plăti din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva încheierii din 4 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 2877/98/2009, privind pe inculpatul C.I.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3783/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3862/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
