ICCJ. Decizia nr. 3843/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3843/2009
Dosar nr. 10567/2/2009
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 10567/2/2009, inculpatul R.D. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar cu motivarea că în prezent, după arestarea preventivă a acestuia la 6 noiembrie 2009, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 160b C. proc. pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa nu depăşeşte 18 ani şi nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe acesta în săvârşirea altor infracţiuni sau că el va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi ori martori ori să distrugă mijloacele de probă.
Prin încheierea din 13 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie.
În esenţă, s-a motivat că, deşi datele ce caracterizează persoana inculpatului sunt favorabile, rămâne gradul deosebit de pericol social al infracţiunii săvârşite care este de natură să afecteze credibilitatea întregului sistem judiciar şi că în raport de prevederile textului art. 1602 C. proc. pen., din care rezultă că beneficiul liberării provizorii nu este un drept al inculpatului ci doar o vocaţie, în cazul concret dat, nu se justifică liberarea provizorie a acestuia.
Prin recursul declarat, inculpatul, prin apărătorii săi, susţin că motivarea încheierii de respingere este greşită, întrucât nu s-a referit la instituţia liberării provizorii sub control judiciar, ci la cea a prelungirii arestării preventive şi că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum s-a motivat în considerentele încheierii, liberarea provizorie sub control judiciar nu este un drept al inculpatului care se acordă automat prin constatarea îndeplinirii unor condiţii, ci este o vocaţie, aşa cum rezultă din economia dispoziţiilor art. 1602 alin. (1) şi (2) C. pen.
Într-adevăr, chiar din modul de redactare al textului art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că liberarea sub control judiciar este doar o posibilitate care urmează a fi evaluată de către instanţa de judecată atunci când sunt îndeplinite anumite condiţii.
Or, din analiza acestui text de lege, în corelaţie cu întreaga reglementare a instituţiei liberării provizorii, se desprinde concluzia că rolul instanţei nu se rezervă la constatarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, în prezenţa cărora să dispună liberarea provizorie, ci instanţa are posibilitatea de a face o evaluare complexă asupra tuturor datelor ce ţin de faptă, cât şi de cele care privesc persoana inculpatului şi numai în urma unei asemenea evaluări, va trebui să se pronunţe, motivat, dacă soluţia corectă este cea de admitere orieste cea de respingere a cererii de liberare.
Ori, în cazul dat, instanţa în urma evaluării a ajuns motivat, la concluzia respingerii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat R.D. împotriva încheierii din 13 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosar nr. 10567/2/2009 (2625/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3842/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4104/2009. Penal → |
|---|
