ICCJ. Decizia nr. 3842/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3842/200.
Dosar nr. 947/35/200.
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 81/P din 30 septembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului F.G. împotriva rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea din 28 mai 2009 şi 19 iunie 2009,care au fost menţinute.
A fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin cererea înregistrată la instanţă la data de 16 iulie 2009, petentul a solicitat desfiinţarea rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea din 28 mai 2009 şi 19 iunie 2009 şi tragerea la răspundere penală a făptuitorului D.F., fost procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.
În motivarea plângerii sale, petentul arată că procurorul D.F. a refuzat să cerceteze împrejurările în care a decedat tatăl petentului în anul 1986, pe motive de prescripţie. Toate aceste aspecte au legătură cu atribuţiile de serviciu aferente funcţiei de procuror şi, aşa cum arată în "precizările" înregistrate la instanţă la 24 septembrie 2009, făptuitorul D.F. se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, abuz de drept, abuz de funcţie şi discriminare.
Verificând plângerea atât prin prisma motivelor arătate în plângere cât şi din oficiu, instanţa de fond a reţinut că toate împrejurările la care face trimitere petentul în plângerea sa, precum şi în precizările sale, au făcut obiectul dosarului nr. 105/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, finalizată prin Decizia nr. 4516 din 02 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În aceste împrejurări rezoluţiile din 28 mai 2009 şi 19 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul D.F., deoarece fapta reclamată de F.G. a fost cercetată de parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 105/P /2006, sunt fondate.
În cauză sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 10 lit. f) C. proc. pen., existând un impediment legal pentru o nouă cercetare a procurorului D.F. în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul F.G., arătând că intimatul nu a cercetat cauzele decesului tatălui său datorită prescripţiei răspunderii penale şi solicitând condamnare intimatului pentru fapte de corupţie şi obligarea sa la plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor de judecată.
Examinând sentinţa atacată sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Procedura reglementată de art. 278/1 C. proc. pen. are în vedere cenzurarea de către judecător, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, a soluţiilor dispuse de procuror, prin care acesta, apreciind că nu se impune începerea urmăririi penale sau trimiterea în judecată, a pus capăt conflictului de drept penal cu care a fost sesizat.
Într-o asemenea procedură ,judecătorul se limitează la a verifica soluţia dată de procuror prin prisma cazului care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale avut în vedere de către acesta, neputându-se cenzura pe această cale alte aspecte, care sunt supuse controlului judiciar în condiţiile prevăzute de lege.
Pe de altă parte, potrivit art. 278/1 alin. (11) C. proc. pen., în situaţia în care plângerea împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale este respinsă printr-o hotărâre definitivă, persoana în privinţa căreia s-a dispus o asemenea soluţie nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen.
Or, în speţă, din actele existente la dosar rezultă că petentul F.G. a mai formulat o plângere penală împotriva intimatului D.F. în legătură cu modul în care acesta, în calitate de procuror, a efectuat cercetările în dosarul penal nr. 244/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor. Această plângere penală ce a fost soluţionată prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 105/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, soluţie care a fost supusă controlului judecătoresc şi care a fost menţinută, prin sentinţa penală nr. 61/P din 11 iulie 2007 a Curţii de Apel Oradea rămasă definitivă prin Decizia nr. 4516 din 2 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În aceste condiţii, cum prin noua plângere penală formulată împotriva aceluiaşi intimat, petentul nu a invocat eventuale fapte sau împrejurări noi, ce nu ar fi fost cunoscute la data adoptării soluţiei iniţiale, în mod legal şi temeinic în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale, fiind incidente disp. art. 278/1 alin. (11) C. proc. pen.
În consecinţă, recursul de faţă este nefondat şi urmează a fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul F.G. împotriva sentinţei penale nr. 81/P din 30 septembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurent petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4103/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3843/2009. Penal → |
|---|
