ICCJ. Decizia nr. 3908/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3908/2009
Dosar nr. 745/42/200.
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 133 din 5 octombrie 2009 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petiţionarul M.D. împotriva rezoluţiei nr. 138/P/2009 din 13 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că petiţionarul s-a plâns împotriva numiţilor Z.A., judecător la Judecătoria Ploieşti, R.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti şi A.L., grefier la Judecătoria Ploieşti pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246, art. 247 şi art. 248 C. pen.
Prin rezoluţia nr.138/P/2009 din 13 mai 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii Z.A., judecător la Judecătoria Ploieşti, R.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti şi A.L., grefier la Judecătoria Ploieşti pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246, art. 247 şi art. 248 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin rezoluţia nr. 609/II/2/2009 a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului.
S-a mai reţinut de instanţa de fond că termenul prevăzut de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. a fost cu mult depăşit.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe, petiţionarul M.D. a declarat recurs, arătând în scris motivele invocate anterior în faţa parchetului.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că acestea sunt nefondate, în sensul că, în mod corect instanţa de fond a respins, ca tardivă, plângerea formulată la instanţă de către petiţionarul M.D.
Astfel, rezoluţia nr. 609/II/2/2009 a procurorului general i-a fost comunicată petiţionarului la data de 22 mai 2009, aşa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii şi ştampila poştală (fila 155 dos.urm.pen.), iar petiţionarul a formulat plângere la instanţă (adresată iniţial tot procurorului general) la data de 19 august 2009, aşa cum rezultă din ştampila aplicată de registratura parchetului (fila 4 dosar instanţă fond), cu mult peste termenul de 20 de zile prevăzut de lege.
Aşa fiind, prima instanţă s-a pronunţat pe o excepţie, care primează în soluţionarea cauzei, fără a mai antama fondul acesteia.
În această ordine de idei, cum petiţionarul nu a invocat nici un motiv privind tardivitatea formulării plângerii la instanţă, Curtea constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică.
Cât priveşte împrejurarea că în cadrul sentinţei penale nr. 133 din 5 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dispozitiv s-a trecut „respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul M.D. împotriva rezoluţiei nr. 138/P/2009 din 13 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti", Curtea constată că este o eroare materială evidentă, câtă vreme în minuta aflată la fila 72 dosar instanţă fond, este trecut corect „Respinge, ca tardivă, plângerea formulată de petiţionarul Dumitru împotriva rezoluţiei nr. 138/P/2009 din 13 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti" şi însăşi motivarea sentinţei anterior menţionate este pe tardivitate.
Faţă de cele arătate, cum din examinarea în ansamblu a sentinţei recurate, nu se constată că aceasta să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.D. împotriva sentinţei penale nr. 133 din 5 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4106/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3912/2009. Penal → |
|---|
