ICCJ. Decizia nr. 4104/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4104/2009
Dosar nr. 842/39/2009
Şedinţa publică din 8 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Sentinţa penală nr. 96 din 14 octombrie 2009, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul V.A., împotriva Rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 19/P/2009 din 4 mai 2009 şi nr. 219/II/2/2009 din 8 iunie 2009, şi a menţinut rezoluţiile.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele:
Petentul V.A. a formulat, la 16 ianuarie 2009, plângere penală împotriva magistraţilor judecători M.I. şi O.L. din cadrul Judecătoriei Dorohoi, prin care a solicitat cercetarea şi tragerea la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual şi uz de fals prevăzute şi pedepsite de art. 246, 289 şi 291 C. pen.
A susţinut, în esenţă, că cei doi magistraţi au pronunţat două sentinţe civile în totalitate false care să servească unui grup de interese local, pentru a obţine venituri ilicite. A susţinut că societatea (S.A.L.E.) în numele căreia a fost acţionat în judecată nu există, fiind inventată de avocatul L., susţinut de lucrători de poliţie din Dorohoi şi procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi. Pentru a obţine cele două hotărâri, avocatul L. a folosit o ştampilă ilegală cu antetul S.A.E., societate care nu există nici în fapt, nici în drept.
Aflat în posesia celor două sentinţe, învestite cu formulă executorie, avocatul L. a procedat la executarea silită, iar la 20 noiembrie 2008, executorul judecătoresc P.D., neavând cui să predea bunurile, deoarece creditoarea S.A.L.E. nu exista, le-a predat unui traficant de droguri şi maşini furate din Italia. În acest fel, susţine petentul, membrii A.F.V., au suferit o pagubă de 2.000.000 RON.
În urma actelor premergătoare efectuate, procurorul a reţinut că în cauză nu rezultă date sau indicii temeinice privind existenţa infracţiunilor sesizate ca fiind săvârşite de judecători.
S-a stabilit că în cursul anului 1991, după desfiinţarea fostului C.A.P.T. - Dorohoi s-a înfiinţat S.A.L.E., înregistrată la Judecătoria Dorohoi, după care a solicitat şi primit bunuri de la Comisia de lichidare a C.A.P.-ului. În anul 1992, S.A.L.E., care nu desfăşura activitate, a predat în custodie, pe bază de proces-verbal, o serie de bunuri şi construcţii petentului V.A., urmând ca acesta să asigure paza şi conservarea lor până la reînceperea activităţii sau până la lichidare. Societatea în cauză nu a fost lichidată, iar la 26 septembrie 2005, prin reprezentanţi, l-a acţionat în judecată pentru revendicare pe V.A., deoarece acesta refuza restituirea bunurilor. Prin Sentinţa civilă nr. 1347 din 9 noiembrie 2005 a Judecătoriei Dorohoi, pronunţată de magistratul judecător M.I., acţiunea a fost admisă şi pârâtul obligat să lase reclamantei în liniştită posesie şi deplinătate proprietate bunurile.
După casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare, prin Decizia civilă nr. 186/A din 13 martie 2006 a Tribunalului Botoşani, cauza a fost soluţionată de magistratul judecător O.L. care a admis din nou acţiunea în revendicare şi a respins cererea reconvenţională formulată de V.A.
Împotriva sentinţei a declarat recurs V.A., iar Tribunalul Botoşani, prin Decizia civilă nr. 859/R din 11 octombrie 2007, a admis recursul modificând sentinţa în parte, în sensul că a respins cererea de intervenţie accesorie a Consiliului Local Dorohoi, ca inadmisibilă, cu motivarea că intervenientul nu are act autentic de donaţie. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
V.A. a formulat, între timp, mai multe plângeri penale împotriva numitului U.S. care a îndeplinit funcţia de contabil şef la S.A.L.E. şi împotriva numitului L.M. - avocat care a reprezentat societatea în procese, învinuindu-i pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., pe motiv că au redactat cât şi ştampilat declaraţii, împuterniciri şi alte documente pentru a putea reprezenta în proces o societate inexistentă. Prin Rezoluţia nr. 91/P/2007 din 30 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. a) raportat la art. 228 C. proc. pen. - fapta nu există.
Plângerile adresate, conform art. 275 - 278 C. proc. pen., procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi în temeiul art. 2781 C. proc. pen., Curţii de Apel Suceava au fost respinse, ultima prin Sentinţa penală nr. 57 din 26 septembrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 274/39/2008 a Judecătoriei Suceava.
În plângerea adresată procurorului, la 6 ianuarie 2009, petentul V.A. a pretins că cei doi magistraţi au comis un act de abuz admiţând acţiunea în revendicare prin cele două sentinţe.
Procurorul, având în vedere că, în lipsa unor date sau indicii temeinice privind existenţa infracţiunilor reclamate, cum activităţile magistraţilor, circumscrise înfăptuirii actului de justiţie, nu pot fi cenzurate prin formularea unor plângeri penale, eventualele nemulţumiri cu privire la hotărârile pronunţate putând fi valorificate numai prin exercitarea căilor de atac, lucru pe care petentul l-a făcut fără a obţine o hotărâre în favoare, a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Plângerea formulată împotriva acestei soluţii potrivit art. 275 - 278 C. proc. pen. la procurorul ierarhic superior, a fost respinsă, prin Rezoluţia din 8 iunie 2009, cu numărul 219/II/2/2009 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Nemulţumit şi de această soluţie, petentul, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., s-a adresat cu plângere judecătorului. A cerut desfiinţarea rezoluţiilor şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Procedând conform art. 2781 pct. 7 C. proc. pen., judecătorul a verificat rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a înscrisurilor depuse de petent şi constatând că rezoluţia atacată este legală şi temeinică, a respins plângerea, ca nefondată.
A motivat că, din actele şi lucrările dosarului pe larg expuse, rezultă că cei doi intimaţi, au efectuat acte procedurale şi procesuale în virtutea dreptului cu care au fost învestiţi în funcţiile pe care le îndeplinesc, cu respectarea dispoziţiilor procedurale în materie, motivându-şi soluţiile adoptate, neexistând vreun indiciu de comitere a infracţiunilor pe care petentul le reclamă.
Au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 97 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligaţiei profesionale a judecătorilor în raport cu justiţiabilii exclude punerea în discuţie a hotărârilor judecătoreşti care sunt supuse numai căilor de atac prevăzute de lege - căi de atac de care petentul a uzat, prin soluţia instanţei de control judiciar, menţinându-se obligarea sa la restituirea bunurilor.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termenul legal, petentul. În motivele scrise a criticat sentinţa ca nelegală şi netemeinică susţinând, în esenţă, următoarele:
- nu s-a cercetat existenţa, conform Legii nr. 36/1991, a S.A.L.E., societate care nu a putut să fie înfiinţată;
- ambii magistraţi nu au ţinut cont de drepturile sale şi ale familiei sale ca foşti membri cooperatori la C.A.P. Dorohoi;
- bunurile în litigiu nu puteau fi revendicate de un grup restrâns de indivizi, fiind bunuri comune şi care se impunea a fi partajate.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţa a procedat cu respectarea dispoziţiilor art. 2781 pct. 7 C. proc. pen. şi constatând că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală, a respins plângerea, ca nefondată, conform art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen.
Potrivit art. 124 din Constituţia României, justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii sunt independenţi şi se supune numai legii.
Conform art. 129 din Constituţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căi de atac în condiţiile legii.
Din actele dosarului rezultă că petentul este nemulţumit de modul în care magistraţii intimaţi au soluţionat o cauză civilă în care a figurat ca parte (pârât) petentul.
Actele premergătoare efectuate în cauză nu au relevat nicio faptă a judecătorului susceptibilă de infracţiune.
În ce priveşte soluţiile instanţelor, aşa cum s-a citat din prevederile Legii fundamentale, acestea pot fi atacate de părţi în condiţiile legii.
Petentul a uzat de calea de atac a recursului, iar hotărârea care îl nemulţumeşte a fost menţinută şi de instanţa de control judiciar.
Prin motivele de recurs, petentul repune în discuţie aceleaşi aspecte care ţin de soluţionarea cauzei civile, ceea ce se tinde în această procedură este o rejudecare a cauzei - având obiect revendicarea unor bunuri, iar prin prisma dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. acest lucru nu este posibil şi cum din actele dosarului nu a rezultat existenţa faptelor reclamate, legal şi temeinic prima instanţă a respins plângerea.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează ca în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul ca fiind nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul V.A. împotriva Sentinţei penale nr. 96 din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3843/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4105/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
