ICCJ. Decizia nr. 4106/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4106/2009
Dosar nr. 1032/39/2009
Şedinţa publică din 8 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin plângerea penală formulată de petentul P.G.C., s-a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de magistraţii care ";m-au condamnat nevinovat";, respectiv O.V. - judecător la Judecătoria Suceava, M.A. -judecător la Curtea de Apel Suceava, H.L.M. şi B.I.D. - judecători Ia Tribunalul Suceava.
Prin ordonanţa nr. 394/P/2009 din 6 mai 2009 a Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii M.A., H.L.M. şi B.I.D., care au pronunţat Decizia penală nr. 320/2007.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a disjuns cauza cu privire la O.V. - judecător la Judecătoria Suceava şi s-a declinat soluţionarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Prin rezoluţia din 28 iulie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul penal nr. 150/P/2009, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de O.V. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru a dispune astfel procurorul a reţinut că la data de 10 octombrie 2005, la Judecătoria Suceava s-a înregistrat plângerea prealabilă a părţii vătămate O.R. formulată împotriva numitului P.G.C., petiţionar în prezenta cauză, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire, ameninţare şi insultă, prev. de art. 180 alin. (2), 193 şi 205 C. pen.
Cauza a revenit spre soluţionare judecătoarei O.V. care, după terminarea cercetării judecătoreşti, prin Sentinţa penală nr. 59 din 16 ianuarie 2007 a hotărât achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea de ameninţare şi în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 205 C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă a dispus condamnarea inculpatului la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu reţinerea stării de recidivă post - condamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) C. pen., iar în temeiul art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare, ce i-a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 102 din 30 ianuarie 2004 şi a dispus să execute în total 1 an şi 3 luni închisoare.
Hotărârea instanţei de fond pronunţată de judecătoarea O.V. a fost modificată în recursul numitului P.G.C. numai în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi pe perioada executării pedepsei principale.
Petentul, nemulţumit de faptul că a fost condamnat la instanţa de fond de judecătoarea O.V., a formulat plângere împotriva acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, considerându-se nevinovat.
Soluţia a fost menţinută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava care, prin rezoluţia nr. 347/II/2/2009 din 12 august 2009 a respins ca neîntemeiată plângerea petentului împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată.
Considerându-se nemulţumit de cele două rezoluţii, petentul P.G.C. a făcut plângere la instanţă conform art. 2781 C. proc. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 86 din 9 oct. 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea menţinând rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Nemulţumit, petentul a atacat-o cu recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Recursul este nemotivat.
Examinând cauza, instanţa constată că recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Petentul a depus plângere împotriva unui magistrat judecător pentru că acesta a pronunţat o soluţie care îl nemulţumeşte.
El nu impută intimatei un fapt determinat ci o hotărâre judecătorească, deci o soluţie care, prin efectele ei, îi produse grave consecinţe (executarea unei pedepse în regim de detenţie).
Judecătorul cauzei şi-a exercitat cu bună credinţă atributele conferite de lege şi într-un cadru procesual de deplină legalitate, astfel că nu poate răspunde penal pentru soluţiile pronunţate.
Nefiind comisă nici o faptă prevăzută de legea penală, instanţa a respins în mod legal şi temeinic plângerea petentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.G.C. împotriva Sentinţei penale nr. 86 din 9 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3895/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3908/2009. Penal → |
|---|
