ICCJ. Decizia nr. 3912/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3912/200.
Dosar nr. 2243/62/200.
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 226/S din 4 mai 2009, a Tribunalului Braşov, în baza art. 403 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., a respins cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 544 din 7 octombrie 2004 a Tribunalului Braşov formulată de petiţionarul M.C.I., născut la 9 mai 1984, deţinut în Penitenciarul Codlea.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin referatul nr. 961/III-6/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a înaintat instanţei cererea de revizuire formulată de revizuientul M.C.I. privind revizuirea sentinţei penale nr. 544 din 7 octombrie 2004 a Tribunalului Braşov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 7157 din 20 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii condamnatul a solicitat administrarea mai multor probe, respectiv efectuarea unei expertize de specialitate formată din expert tehnic, ofiţer examinator şi un instructor auto, care să stabilească dacă petiţionarul a avut sau nu îndemânări tehnice în conducerea autoturismelor pe străzi şi şosele, reaudierea sa şi a martorilor G.M. şi B.I., pentru a se demonstra dacă avea sau nu abilitatea de a conduce un autoturism.
S-a mai reţinut că raportat la motivele invocate şi la întregul probatoriu administrat în dosarul de fond, cererea de revizuire este neîntemeiată.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 57/A din 22 iulie 2009, a respins apelul declarat de condamnatul-revizuient M.C.I. împotriva sentinţei penale nr. 226/S din 4 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care a menţinut-o.
Împotriva sus-menţionatei decizii, a declarat recurs revizuientul M.C.I., reiterând motivele invocate în cererea iniţială şi în apel, respectiv faptul că există fapte şi împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi că nu s-a procedat la dovedirea împrejurărilor pe baza cărora a fost condamnat, rămânând simple afirmaţii, instanţa fără a se pronunţa dacă sunt sau nu reale.
A mai susţinut că instanţele nu au avute în vedere starea psihică a sa la momentul săvârşirii faptei, precum şi aspectele legate de maşina sa.
De asemenea, a arătat că procurorul nu a efectuat cercetări pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, conform dispoziţiilor art. 403 C. proc. pen., susţinând că potrivit dispoziţiilor art. 399 C. proc. pen. avea obligaţia să-l audieze, iar în situaţia în care cererea nu îndeplinea cerinţele prevăzute de art. 397 alin. (2) C. proc. pen. trebuia să-i pună în vedere să o completeze şi să o precizeze.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată, Curtea constată că M.C.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 25 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen., tentativă la omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen. şi art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, în baza sentinţei penale nr. 544 din 7 octombrie 2004 a Tribunalului Braşov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 7157 din 20 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă poate fi cerută în unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute la alin. (1) lit. a)-e) din text.
Or, revizuientul, prin motivele invocate nu se încadrează în nici unul din cazurile mai sus-arătate, nu invocă nici o faptă sau împrejurare nouă, care să nu fi fost examinată de instanţă, dimpotrivă arată că dovezile aflate la dosar nu au fost analizate minuţios, astfel că s-ar fi impus prelungirea probaţiunii, respectiv readministrarea unor probe.
Prin solicitarea formulată de condamnat se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunţate în cauză, aşa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă ca nefondată de instanţa de apel.
Cât priveşte motivul de recurs invocat privind faptul că procurorul nu a efectuat cercetări pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, conform dispoziţiilor art. 403 C. proc. pen., susţinând că potrivit art. 399 C. proc. pen. avea obligaţia să-l audieze, iar în situaţia în care cererea nu îndeplinea cerinţele prevăzute de art. 397 alin. (2) C. proc. pen. să-i pună în vedere să o completeze şi să o precizeze, Curtea constată că şi acesta este nefundat.
În acest sens, verificând actele de la dosar, Curtea constată că primul act din dosarul instanţei de fond este referatul procurorului, întocmit conform dispoziţiilor legale şi îndeplinind cerinţele prevăzute de lege.
Ca atare, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat, menţinându-se hotărârile atacate ca fiind legale.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul M.C.I. împotriva deciziei penale nr. 57/Ap din 22 iulie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3908/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4112/2009. Penal → |
|---|
