ICCJ. Decizia nr. 4011/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4011/2009
Dosar nr. 4960/87/2005
Şedinţa publică din 2 decembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 319 din 15 decembrie 2004, Tribunalul Teleorman a condamnat pe inculpaţii:
- M.G.T., fiica lui N. şi a lui S.A., la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 - 76 C. pen.
În baza art. 31 alin. (2) rap. la art. 290 alin. (1) C. pen., art. 74 - 76 C. pen. a condamnat-o la 2 luni închisoare.
Conform art. 33 - 34 C. pen., va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
- E.F.A., fiul lui M.A. şi al L., la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 rap. la art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, 76 C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, 76 C. pen. inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare.
În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 - 76 C. pen. a fost condamnat la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 - 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
- T.E.I., fiul lui I. şi al E., la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 - 76 C. pen.
- C.A., fiul lui G. şi Ş., la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 - 76 C. pen.
În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 - 76 C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 - 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
- Ş.D., fiul lui A. şi al A., la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 - 76 C. pen.
S-au interzis tuturor inculpaţilor drepturile prev. de art. 71 - 64 C. pen.
S-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi urm. C. civ., a obligat în solidar pe inculpaţii M.G.T., C.A., T.E.I., Ş.D. şi E.F.A., acesta din urmă în solidar cu SC R.I.E. SRL Bucureşti - prin lichidator judiciar SC J.R. SRL Bucureşti la plata sumei de 59.092.436.399 cu titlu de despăgubiri civile către SC I.M.B. SA, inculpaţii T.E.I. şi Ş.D. până la concurenţa sumei de 50.549.595.3004 lei, iar inculpatul C.A. până la concurenţa sumei de 57.288.668.476 lei.
Constată că prin sentinţa penală nr. 153 din 24 septembrie 2002 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin Decizia penală nr. 2233 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost anulată ordonanţa de luare a măsurii sechestrului asigurator nr. 277/P din 25 ianuarie 2002 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Menţine celelalte măsuri asiguratorii dispuse în cauză.
Dispune anularea înscrisurilor falsificate.
S-au reţinut următoarele:
Societatea I.M.B., având ca acţionari Statul Român cu 75,382 % şi SIF Moldova cu 24,618 %, a avut ca obiect principal de activitate, cultura vegetală, societatea având 56870 ha. teren arabil şi creşterea animalelor.
Prin procesul verbal nr. 6349 din 02 octombrie 2001, încheiat între A.D.S. şi SC I.M.B. Brăila s-a procedat la predarea către A.D.S. a întregii suprafeţe de teren agricol de 56.765 ha şi a întregii suprafeţe de teren neagricol însumând 2335 ha, în baza Legii nr. 268 din 28 mai 2001, privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată, a statului, cu destinaţie agricolă.
În perioada 22 martie 2000 - 17 aprilie 2001, conducerea societăţii a fost asigurată de inculpaţii T.E.I., preşedinte al Consiliului de Administraţie în perioada 24 noiembrie 1999 - 15 decembrie 2000, care, până la data de 22 martie 2000, a îndeplinit şi funcţia de director general şi Ş.D., membru în Consiliul de Administraţie în perioada 24 noiembrie 1999 - 15 decembrie 2000, precum şi de numitul C.V., în perioada 24 noiembrie 1999 - 08 august 2000, reprezentant al SIF Moldova, în Consiliul de Administraţie, care, nu a fost întrebat şi nu a participat la şedinţele Consiliului de Administraţie, acestea ţinându-se la sediul M.A.A.P.
Conducerea executivă a societăţii a fost asigurată de inculpata M.G.T., în calitate de director general interimar, în perioada 22 martie 2000 - 17 aprilie 2001 (director economic în perioada 18 octombrie 1999 - 21 martie 2000), T.L. - director tehnic şi inculpatul C.A. - contabil şef în perioada 10 mai 2000 - 05 martie 2001.
În timp ce asigura conducerea SC I.M.B. ca director general şi ulterior ca preşedinte al Consiliului de Administraţie, inculpatul T.E.I. a îndeplinit şi funcţia de secretar general adjunct la M.A., iar inculpatul Ş.D., funcţia de director al direcţiei administraţiei în acelaşi minister.
SC R.I.E. SRL Bucureşti, înmatriculată la 02 martie 1992 la O.R.C. Bucureşti, a avut ca membrii fondatori pe inculpatul E.F.A. şi E.R.F., acesta din urmă fiind şi administrator şi a avut sediul în Bucureşti, sector 2 Bucureşti.
Capitalul social al acestei societăţi era format din 11.850 părţi sociale, inculpatul E.F.A. având 10.665 părţi sociale, respectiv 90% din capitalul social, iar E.R.F., 1.125 părţi sociale, reprezentând 10% din capitalul social.
Această societate avea la vremea respectivă, în conturi, următoarele disponibilităţi băneşti: B.C.R. - Sucursala Unirii, în contul 2511.1 - 3352.1 ROL B.C. I.T. - Sucursala Doamnei - 4010004533000 ROL, cont în valută 402304533068 euro; R.B. SC Bucureşti - cont în lei - 25110000 18310 ROL, cont în valută: 25110000 18310 DOLARI SUA, 25110000 18310 euro, 25110000 18310 DEM.
De la înfiinţarea sa şi până în anul 1999 SC R.I.E. SRL şi-a desfăşurat activitatea numai pe comercializarea contoarelor de gaze.
În anul 1999 şi-a completat obiectul de activitate cu producţia şi comercializarea internă şi externă de produse agricole şi piscicole.
Din actul de control nr. 19 din 20 februarie 2002, al Gărzii Financiare Bucureşti, rezultă că SC R.I.E. SRL, până în anul 2000, nu a avut contracte ferme de vânzare a contoarelor de gaz şi abia în anul 2000, luna mai, urma să participe la o licitaţie organizată de R.
La 17 aprilie 2000, când a încheiat contractul de asociere în participaţiune cu SC I.M.B. SA Brăila, SC R.I.E. SRL, avea în conturi sume modice: 66.256.442 lei la B.I.Ţ. şi 52.611.911 lei la B.C.R. Unirea Bucureşti. Prin urmare, această societate avea un potenţial financiar mai mult decât modest şi nu avea posibilitatea să asigure finanţarea lucrării; agricole ale SC I.M.B. SA, societate cu o suprafaţă agricolă de peste 56.000 ha.
S-a reţinut în actul de sesizare că, din probele administrate rezultă că între inculpatul E.F.A. şi foştii conducători ai SC I.M.B. a existat înţelegerea de a decapitaliza SC I.M.B. în favoarea SC R.I.E. SRL.
Astfel, s-a arătat că, încă din vara anului 1999, când între cele de două societăţi nu exista nici un contract, fostul director al SC I.M.B. SA, B.G., a predat SC R.I.E., spre valorificare, întreaga producţie de 97.253.486.720 lei, neîncasând nici o sumă. în acest fel SC I.M.B. SA a creditat SC R.I.E. cu contravaloarea producţiei şi, totodată, a oferit posibilitatea valorificării produselor agricole la preturi majorate.
Intenţia infracţională a foştilor conducători ai SC I.M.B. SA şi inculpatului E.F.A. rezultă şi din faptul că au fost ignor contractele comerciale ferme încheiate anterior cu alte societăţi comerciale, la preţuri mai mari.
În aceste condiţii, la 11 aprilie 2000, Adunarea Generală a Acţionările: SC R.I.E. SRL, l-a împuternicit pe inculpatul E.F.A. să încheie un contract de asociere în participaţiune cu SC I.M.B. Brăila, iar la data de 17 aprilie 2000, între SC I.M.B. SA şi SC R.I.E. SRL s-a încheiat contractul, semnat de inculpatul E.F.A. şi inculpata M.G.T.
La capitolul părţi contractante, SC I.M.B. SA a fost reprezentată inculpata M.G.T., în calitate de director economic funcţie îndeplinită anterior datei încheierii contractului, iar SC R.I.E. SRL apară ca fiind reprezentată de E.R. în calitatea administrator, deşi contractul este semnat de inculpatul E.F.A.
Ca urmare a încheierii contractului, SC R.I.E. SRL şi-a deschis punct de lucru în Brăila.
Ulterior, E.F.A. a fost împuternicit de Adunarea Generală a Acţionarilor SC R.I.E. SRL să semneze orice act sau contract ce decurge din contractul de asociere cu SC I.M.B. SA.
După încheierea contractului de asociere, inculpaţii E.F.A. şi M.G.T. au semnat încă 10 acte adiţionale prin care au modificat complet clauzele contractului în favoarea exclusivă a SC R.I.E. SRL.
La momentul încheierii contractului, inculpaţii cunoşteau foarte bine situaţia financiară a SC I.M.B. SA, precum şi datoriile pe care SC R.I.E. SRL le avea faţă de SC I.M.B. SA, deoarece în şedinţa Consiliului de Administraţie din 10 aprilie 2000 se analizase acest aspect.
La şedinţa Consiliului de Administraţie au participat inculpaţii M.G.T., T.E.I. şi Ş.D.
În conformitate cu clauzele contractului, evidenţa contabilă a asocierii, pe deconturi de venituri şi cheltuieli, cădea în sarcina SC I.M.B. SA, fapt care nu s-a realizat din vina inculpaţilor M.G.T., C.A. şi E.F.A. Prin neevidenţierea contabilă corectă a raporturilor dintre cele două societăţi s-a creat posibilitatea şi s-a realizat decapitalizarea SC I.M.B. SA, în favoarea SC R.I.E. SRL.
Inculpaţii T.E.I., Ş.D., M.G.T. şi C.A. au mai aprobat şi semnat alte două contracte, anume din17 februarie 2000 încheiat cu SC C.B.I.G. SA Bucureşti pentru suprafaţa de 932 ha teren şi contractul din 22 septembrie 2000 încheiat cu SC S.I. SRL Brăila pentru suprafaţa de 435 ha teren arabil.
Prin aceste contracte s-a realizat transmiterea folosinţei agricole a SC I.M.B. SA către alte societăţi, scopul urmărit de inculpaţi fiind acela ca, cea mai mare parte a patrimoniului aparţinând SC I.M.B. SA, să fie finanţată şi administrată de o societate comercială cu un disponibil total în cont de sub 200.000.000 lei.
Conform notei din 02 octombrie 2001 întocmită de corpul de control al M.A.A. şi a materialului întocmit de Curtea de Conturi, Direcţia de Control Financiar Brăila, ca urmare a raporturilor dintre cele două societăţi, la 31 decembrie 1999, SC I.M.B. SA avea de încasat suma de 23.504 milioane lei, iar la 31 martie 2000, suma de 15.378 milioane lei.
Inculpata M.G.T. a continuat activitatea de decapitalizare a societăţii la propunerea inculpatului E.F.A. şi pentru a da o aparenţă legală raporturilor dintre cele două societăţi, au încheiat contractul de asociere în participaţiune din 17 aprilie 2000, aprobat de Consiliul de Administraţie, la aceiaşi dată, ţinut secret fată de ceilalţi salariaţi ai SC I.M.B. SA.
Inculpaţii M.G.T. şi T.E.I. au ascuns contractul de asociere în participaţiune şi faţă de reprezentanţii SIF Moldova şi inculpatul Ş.D., membru în Consiliul de Administraţie. Raporturile juridice dintre cele două societăţi au făcut obiectul mai multor controale efectuate de autorităţi ale Administraţiei de Stat din domeniul economico-financiar, şi anume: Departamentul de Control şi Anticorupţie al Guvernului (01 martie - 31 decembrie 2000, încheiat cu nota de control nr. din 07 martie 2001), M.F.P. - Direcţia controlului Fiscal Brăila (perioada 09 martie 2001 - 03 iulie 2001 - nota de constatare din 03 iulie 2001); Garda Financiară Centrală nota de constatare din 22 martie 2001, din 28 februarie 2002 şi din 04 martie 2002) Garda Financiară - Secţia Brăila - nota de constatare din 20 februarie 2002 şi din 06 martie 2002, M.A.A.P - A.D.S.; Curtea de Conturi a României - Direcţia de Control Financiar Brăila - proces verbal de constatare nr. 60 din 23 ianuarie 2002; D.G.F.P. - Direcţia de Control Fiscal Bucureşti - proces verbal nr. 15224 din 30 iulie 2001, notele de constatare din 14 august 2001, din 11 februarie 2002 şi din 28 februarie 2002; D.G.F.P. Brăila - notele de constatare din 14 februarie 2001 şi din 03 iulie 2001.
La 11 mai 2001, conducerea SC I.M.B. SA Brăila a formulat plângere penală şi a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de fosta conducere care a încheiat contractul de asociere în participaţiune şi actele adiţionale.
Bilanţul contabil a fost depus pentru anul fiscal 2000, abia la 16 noiembrie 2001, fapt ce a condus la îngreunarea cercetărilor.
Din conţinutul materialelor de control, a rezultat că inculpaţii M.G.T., T.E.I., Ş.D., C.A. şi E.F.A., în raporturile SC I.M.B. SA cu SC R.I.E. SRL, au încălcat dispoziţiile Legii nr. 31/1990, după cum urmează:
- art. 143, în sensul că au luat hotărâri care nu intrau în competenţa directoratului ci a Consiliului de Administraţie sau Adunării Generale a Acţionarilor;
- art. 144 alin. (2), în sensul că nu s-a constituit Comitetul de Direcţie;
- art. 146 alin. (3) şi (5), în sensul că şedinţele Consiliului de Administraţie nu s-au ţinut la sediul SC I.M.B. SA ci la sediul M.A.A.P. şi nu au fost convocaţi cenzorii;
Au fost încălcate dispoziţiile HG nr. 704 din 22 decembrie 1993, prin care s-a aprobat Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991, art. 101, conform căruia „cheltuielile şi veniturile determinate de operaţiunile asociaţilor în participaţie se contabilizează distinct de către unul din asociaţi. conform prevederilor contractului de asociere. La sfârşitul perioadei de raportare, cheltuielile şi veniturile înregistrate, în funcţie de natura lor, se transmit pe baza de decont fiecărui asociat, în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie".
Au fost încălcate dispoziţiile OUG nr. 77/1999 şi HG nr. 481/1997, cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie potrivit cărora „contractul se încheie de către conducerile executive ale părţilor, pe baza mandatului primit de către acestea de la Consiliul de Administraţie al regiilor autonome sau ale societăţilor comerciale care intră sub incidenţa ordonanţei" (compensările au fost aprobate doar de inculpaţii M.G.T. şi C.A., fără aprobarea Consiliului de Administraţie, în sumă totală de 162.729.942.338 lei).
La urmărirea penală a fost efectuată o expertiză contabilă de către experţii C.S. şi A.V., pentru clarificarea raporturilor dintre cele două societăţi. în lămuririle date de experţi, aceştia au clarificat natura relaţiei dintre cele două societăţi ca fiind aceea de client furnizor şi nu de asociere în participaţiune, conform art. 251 C. com., caz în care, evidenţa contabilă trebuia ţinută în cont - decontări de asociaţii, pe deconturi de venituri şi cheltuieli, aceiaşi concluzie rezultând din materialele de control ale D.G.F.P. - Direcţia de Control Fiscal Bucureşti şi declaraţia martorului B.I., director economic la SC R.I.E. SRL, care a adus la cunoştinţa inculpaţilor M.G.T. şi E.F.A. că trecerea la facturare înseamnă abandonarea asocierii în participaţiune.
Pentru punerea în aplicare a rezoluţiei infracţionale, inculpatul E.F.A. a angajat la punctul de lucru din Brăila al SC R.I.E. SRL pe C.G. şi pe numitele P.G. şi P.F., recomandate de inculpata M.G.T., a cărei reputaţie de economist a fost avută în vedere de acestea când au întocmit facturi şi au efectuat compensări.
De asemenea, inculpaţii E.F.A. şi M.G.T. au ţinut secret contractul de asociere în participaţiune faţă de compartimentul contabilitate, pentru ca aceştia să nu observe ilegalitatea unor operaţiuni contabile generate de actele adiţionale la contract, cunoscute doar de cei doi inculpaţi şi parţial de inculpaţii T.E.I. şi Ş.D.
Totodată, prin încheierea contractului de asociere în participaţiune, inculpaţii E.F.A., M.G.T., T.E.I. şi Ş.D. au urmărit atribuirea calităţii de producător agricol SC R.I.E. SRL pentru a invoca asocierea în vederea obţinerii de credite şi a beneficia de subvenţii acordate în baza OUG nr. 30/2001, fapt ce s-a şi realizat, prin obţinerea de credite de la B.C.R. - Sucursala Unirea Bucureşti, R.B. - Sucursala Bucureşti, Banca I.T. - Sucursala Bucureşti şi B.C.R. - Sucursala Brăila precum şi prin depunerea de către SC R.I.E. SRL a documentaţiei, conform OUG nr. 30/2001, la primăriile comunelor Măraşu şi Frecăţei.
Inculpaţii, în derularea relaţiilor comerciale, nu au respectat dispoziţiile legale privind asocierea ci, au urmărit recuperarea de către SC R.I.E. SRL, prin compensare, a cheltuielilor efectuate după 17 aprilie 2000, fapt realizat în perioada 29 mai - 20 octombrie 2000, prin facturarea ca „aport" a sumei de 85.019.694,134 lei - sumă recuperată prin introducerea ei la compensare (facturile din 29 mai 2000 în valoare de 3.198.193.636 lei, din 31 iulie 2000, în valoare de 29.220.430,810 lei, din 31 iulie 2000 în valoare de 30.897,276.876 lei, din 20 august 2000 în valoare de 13.750.285.996 lei şi din 20 octombrie 2000 în valoare de 8.043.511.446 lei şi din 31 august 2000 în valoare de 70.000.361.966 lei, protocolul de compensare din 30 mai 2000 şi din 31 octombrie 2000).
Facturarea şi compensarea unor valori mari a avut drept scop şi ascunderea unor sume refacturate de SC R.I.E. SRL ca „aport", deşi, prin compensare, dispare „aportul", întrucât a fost tratat ca orice creanţă datorie.
Valorificarea producţiei a fost doar în beneficiul SC R.I.E. SRL care, dintr-o producţie vegetală de 172.966.602.291 lei a vândut şi încasat 172.966.702.921 lei, iar SC I.M.B. SA a vândut direct producţie vegetală de 5.253.324.765 lei în anul 2000. La 30 noiembrie 2001, conform adrese; SC I.M.B. SA Brăila, valoarea producţiei vândute de SC R.I.E. SRL a fost de 288.892.954.606 lei în timp ce SC I.M.B. SA a vândut producţie de 26.613.509.521 lei.
În fapt, prin cele două acte simulate - contractul de asociere în participaţiune din 17 aprilie 2000 şi modificat prin 10 acte adiţionale, contractul de închiriere a sectorului nave din 25 aprilie 2000 şi compensarea datoriilor în afara cadrului legal, inculpaţii au urmărit crearea unei aparenţe de legalitate a relaţiilor dintre societăţi, în vederea săvârşirii acestor acte ilegale, pentru a asigura însuşirea de către SC R.I.E. SRL a producţiei vegetale şi de transmitere a bunurilor şi valorilor SC I.M.B. SA prin folosire şi traficare.
Astfel, deşi la 17 aprilie 2000, SC I.M.B. SA investise pentru realizarea producţiei vegetale suma de 53.002.075.233 lei, iar SC R.I.E. SRL nu investise nici o sumă de bani şi avea de restituit către SC I.M.B. SA o datorie de 3.351.474.447 lei, la numai o săptămână, prin actul adiţiona din 24 aprilie 2002, inculpata M.G.T., cu aprobarea inculpaţilor T.E.I. şi Ş.D., la propunerea inculpatului E.F.A. a transferat o parte din aportul SC I.M.B. SA în favoarea SC R.I.E. SRL, prin facturarea cheltuieli efectuate de SC I.M.B. SA pentru înfiinţarea ogoarelor, în sumă de 3 miliarde lei, cu obligaţia SC R.I.E. SRL de a vira în 10 zile această sumă pentru plata salariilor, uitând de datoria de 3.351.474.447 lei.
S-a emis factura din 26 aprilie 2000, semnată de inculpata M.G.T., factură în contul căreia SC R.I.E. SRL a virat cu O.P. 200 din 03 mai 2000 suma de un miliard lei şi cu O.P. nr. 209 din 04 mai 2000, suma de 600 milioane lei.
În realitatea această sumă reprezintă doar o parte din datoria veche de 3.351.474.447 lei şi nu era necesară facturarea producţiei neterminate.
Faptul că inculpaţii au urmărit fraudarea SC I.M.B. SA cu suma menţionată rezultă din manoperele folosite în contabilitate pentru ca operaţiunea în sine să nu fie descoperită.
Astfel, SC R.I.E. SRL a emis factura din 31 iulie 2000, în valoare de 30.807.276.876 lei, către SC I.M.B. SA, pe care a compensat-o cu factura din 26 aprilie 2000, la nivelul sumei de 3 miliarde lei, prin oc. din 31 august 2000 în valoare de 20.000.361.966 lei şi parţial 77.581.5512 lei, prin protocolul de compensare nr. 4907/30.052.000, apoi, tot factura din 26 aprilie 2000, cu factura de motorină a SC R.I.E. SRL din 29 mai 2000 în valoare de 3.198.193.636 lei, rezultând o dublă compensare a sumei de 77.581.551 lei, valoare la care SC R.I.E. SRL a beneficiat de producţia vegetală.
Referitor la paguba creată de SC I.M.B. SA prin aceste operaţiuni contabile, prin lămuririle scrise, experţii reţin doar suma de 139.064.172 lei, Consiliul de Administraţie dobândă neîncasată de SC I.M.B. SA, prin nevirarea sumei de 3 miliarde lei către SC R.I.E. SRL în termen de 10 zile, conform actului adiţional din 24 aprilie 2000.
În realitate, paguba este formată din suma de 77.581.551 lei şi dobânda de 139.064.172 lei, în total 216.645.723 lei.
Tot din raportul de expertiză mai rezultă o pagubă de 5.943.658.297 lei, fiind vorba despre cheltuieli de cazare, mese cantină, telefoane, comision bancar, sfoară, sigilii facturate de SC R.I.E. SRL cu titlu de aport şi care nu încadrează în prevederile art. 7 ale contractului de asociere.
De asemenea, s-a reţinut că la data de 12 mai 2000, inculpata M.G.T., la propunerea inculpatului E.F.A. a transmis ferma zootehnică B. către SC R.I.E. SRL, vânzarea fiind aprobată de Consiliul de Administraţie, la care au participat inculpaţii T.E.I. şi Ş.D.
În şedinţa Consiliului de Administraţie a fost aprobată doar vânzarea ovinelor şi mieilor nu şi a taurinelor - 40 capete.
În realizarea acestei rezoluţii infracţionale, inculpata a dat dispoziţie martorilor G.N. şi l.I. să se ocupe de cântărirea şi predarea animalelor de la SC I.M.B. SA la SC R.I.E. SRL, fapt care s-a realizat (factura din 30 iunie 2000 - în sumă de 2.760.202.620 lei).
Deşi cunoşteau că SC R.I.E. SRL avea la 22 mai 2000, datorii în sumă de 4.609.666.576 lei, inculpaţii M.G.T., C.A. nu au dispus întocmirea facturii în termenul de 5 zile de la emiterea avizelor de expediţie, conform OUG nr. 17/2000, coroborat cu art. 25 din HG nr. 401/2000 şi au lăsat ferma zootehnică în folosinţa SC R.I.E. SRL, care a valorificat produsele rezultate brânză, miei, lână) iar la 30 iunie 2000 au întocmit factura din 30 iunie 2000 pentru suma de 3.209.666.576 lei plus 400.000.000 lei.
Deşi avea posibilitatea să înstrăineze sectorul zootehnic către alte societăţi şi să procure lichidităţi pentru continuarea activităţii, inculpaţi: M.G.T. şi C.A., după alte două luni de la întocmirea facturii, acceptă compensarea creanţei cu contravaloare motorină, anvelope, piese de schimb pe care SC R.I.E. SRL le-ar fi livrat SC I.M.B. SA (ac. din 31 august 2000).
Din Nota de constatare a Gărzii Financiare Brăila, rezultă că păguba cauzată SC I.M.B. SA de inculpaţi este de 574.358.075 lei (293.800.494 lei produse valorificate de care a beneficiat nelegal SC R.I.E. SRL plus 280.557.581 lei, dobânda legală de la data predării sectorului ovine până la data achitării facturii - adresa Gărzii Financiare din 06 martie 2002). Totodată, din declaraţiile martorilor G.N. şi I.I. rezultă că existau toate condiţiile pentru menţinerea fermei zootehnice, însă, au primit dispoziţie de la M.G.T. să se ocupe de pregătirea şi predarea sectorului zootehnic către SC R.I.E. SRL.
Între cele două societăţi s-au realizat compensări nelegale, în sumă de 162.729.942.338 lei cu nerespectarea OUG nr. 77/1999 privind unele măsuri pentru prevenirea incapacităţii de plată, aprobată prin Legea nr. 151/1997, ale HG nr. 481/02 februarie 1997 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 10/1997, acte normative care reglementează compensarea datoriilor nerambursate la scadenţă, numai cu aprobarea Consiliului de Administraţie, pentru facturi cu datorii mai mari de 100 milioane lei (HG nr. 685/1999, emisă în aplicarea OUG nr. 72/1999).
Modul de ţinere a evidenţei contabile în conturi şi stingerea creanţelor reciproce prin compensare la valoarea de 162.729.942.338 lei, denotă că relaţia dintre SC I.M.B. SA şi SC R.I.E. SRL a fost aceea de furnizor client.
Faptul că inculpaţii au urmărit decapitalizarea SC I.M.B. SA sub masca contractului de asociere în participaţiune rezultă mai ales din conţinutul actului adiţional din 18 iulie 2000, aprobat nelegal doar de inculpatul T.E.I.
Prin acest act adiţional s-a hotărât împărţirea rezultatelor asocierii anului agricol 1999-2000, proporţional cu aportul fiecăruia la cheltuielile pentru producţia realizată în anul 1999-2000, dispunându-se ca asociatul 2 să plătească asociatului 1 contravaloarea tuturor facturilor de cereale preluate pentru valorificare, reţinând o sumă reprezentând contravaloarea aportului pentru acoperirea cheltuielilor efectuate, aferente producţiei 1999-2000, precum şi sumele reprezentând cesiunea de creanţă şi alte datorii preluate de asociatul 2 în sarcina asociatului 1.
La art. 2 al aceluiaşi act adiţional, s-a prevăzut că, încasările realizate din asociere vor fi utilizate pentru continuarea procentului de producţie, respectiv înfiinţarea culturilor anului agricol 2000-2001, cu evidenţierea ca aport a acestora în cadrul balanţei asocierii, întocmită pentru noul an agricol, iar asociatul 2 va asigura pregătirea terenului şi însămânţarea acestuia pe 38.000 ha în campania de toamnă a anului 2000-2001, conform programului de culturi aprobat de părţi.
În fine, s-a prevăzut în acest act adiţional că SC I.M.B. SA va pune la dispoziţie terenurile, maşinile agricole în stare de funcţionare şi sediile de ferme iar asociatul 2 va pune la dispoziţia asocierii 10 tractoare C. în valoare de 3.500.000 DM.
La redactarea acestui act, inculpata M.G.T. avut în vedere faptul că SC I.M.B. SA a valorificat din producţia vegetală a anului 1999-2000, cereale în valoare de 5.253.324.765 lei şi a considerat că SC I.M.B. SA nu mai are nimic de primit de la SC R.I.E. SRL, deşi această societate valorificase producţie vegetală în cuantum de 172.966.602.291 lei şi nu exista nici un temei legal pentru o astfel de împărţire a producţiei.
Prin contractul de asociere SC I.M.B. SA trebuia să primească suma de 10 miliarde lei, cel puţin, indiferent de rezultatul asocierii.
Coroborând datele din nota de constatare a D.G.F.P. Brăila din 13 februarie 2001 cu răspunsul la obiectivul 2 din raportul de expertiză, rezultă că, SC I.M.B. SA a investit pentru realizarea producţiei agricole aferente anului 1999-2000 suma de 294.208.084.818 lei şi a valorificat direct suma de 5.253.324.765 lei, iar SC R.I.E. SRL a investit 86.639.354.590 lei şi a valorificat producţie de 172.966.602.291 lei.
Aceste date dovedesc că la 18 iulie 2000 SC I.M.B. SA a considerai definitivată împărţirea rezultatelor asocierii şi a asigurat însuşirea sumei de 38.856.961.755 lei, reprezentând contravaloarea producţiei anului 1999-2000, valorificată doar de SC R.I.E. SRL. Prin acelaşi act adiţional din 18 iulie 2000 s-au transmis către SC R.I.E. SRL, toate încasările rezultate din asociere, pentru că inculpata M.G.T. a considerat că SC I.M.B. SA nu mai avea nimic de primii. situaţie faţă de care, SC R.I.E. SRL a folosit în interes propun contravaloarea producţiei obţinute în anul 1999-2000 şi anume suma de 38.856.961 lei.
Tot la 18 iulie 2000, prin acelaşi act adiţional, la propunerea inculpatului E.F.A., inculpata a dat în folosinţă gratuită a SC R.I.E. SRL, terenurile, maşinile agricole în stare de funcţionare şi sediile de fermă.
Procedându-se în acest mod, SC R.I.E. SRL a beneficiat gratuit de mijloace fixe de 78.661.822.307 lei, în timp ce amortizarea aferentă acestora a rămas în continuare pe conturile SC I.M.B. SA.
În exerciţiul financiar al anului 2000, valoarea amortizării mijloacelor fixe din fermele vegetale şi alte sectoare a fost de 7.772.809.991 lei, din care 4.063.916.563 lei - amortizare calculată pentru perioada 01 iunie - 31 decembrie 2000 în care mijloacele fixe au fost administrate de SC R.I.E. SRL iar suma de 4.063.916.453 lei reprezintă paguba cauzată SC I.M.B. SA sub forma folosinţei.
În sarcina inculpaţilor M.G.T., C.A. şi E.F.A. s-a reţinut şi suma de 7.489.652.914 lei, reprezentând dobânda egală cu rata scontului B.N.R., aferentă anului 2000 în valoare de 21.399.208.325 lei, sumă cu care SC IMB SA şi-a diminuat creanţa de la SC R.I.E. SRL, conform materialului de contre al D.G.F.P. Brăila din 12 februarie 2002.
Prin cedarea producţiei spre valorificare doar de către SC R.I.E. SRL, SC I.M.B. SA a fost păgubită cu suma de 1.808.170.000 lei, ca urmare a livrării grâului către diferite societăţi comerciale sub preţul de 2500 lei/kg, experţii stabilind această sumă prin evaluarea preţului mediu de 2.430/kg.
Inculpatul E.F.A., în calitate de administrator şi director al SC R.I.E. SRL, din proprie iniţiativă, a dispus plata sumei 500.000.000 lei către Cabinetul de Avocatură P.L., prin CUI din 29 octombrie 1999, sumă pe care a compensat-o prin protocolul de compensare din 30 octombrie 1999, cu acordul inculpatei M.G.T., la acea dată director economic la SC I.M.B. SA.
Această sumă nu era datorată de către SC R.I.E. SRL avocatului P.L., iar contractele de asistenţă juridică din 30 septembrie 1999 şi din 01 octombrie 1999 încheiate cu SC I.M.B. SA - semnate de inculpatul T.E.I., existau doar la avocatul P.L.
Cu ocazia audierii sale, inculpatul T.E.I. a relatat că inculpatul E.F.A. s-a oferit din proprie iniţiativă să achite suma de 500.000.000 lei, fapt confirmat şi de avocatul P.L., sumă care a fost compensată la 10 octombrie 1999.
Din verificările efectuate rezultă că, în cele 29 de zile de la încheierea contractului şi nici după data plăţii, avocatul nu a acordat asistenţă juridici SC I.M.B. SA.
De asemenea, avocatul P.L. nu a înregistrat în evidenţa contabilă a biroului suma de 500.000.000 lei şi în consecinţă nu s-a virat la bugetul de stat nici impozitul aferent.
Faţă de probele administrate în cauză, din care rezultă că SC R.I.E. SRL nu avea lichidităţi, iar în realitate contractul de asociere în participaţiune a fost un act simulat, a rezultat din preluarea producţiei şi a serviciilor care au fost compensate. Faptul că SC R.I.E. SRL nu a fost în asociere cu SC I.M.B. SA rezultă şi din bilanţul contabil pe anul 2000 şi actul de control întocmit de Direcţia Generală de Control Fiscal a sectorului 2 Bucureşti.
Inculpaţii T.E.I. şi Ş.D. au recunoscut că au aprobat încheierea contractului şi actele adiţionale de facturare a producţiei neterminate dar nu au cunoscut şi nu au urmărit modul de stingere a obligaţiilor reciproce.
S-a reţinut, această susţinere nu este de natură a-i exonera de răspundere penală atâta vreme cât au făcut parte din Consiliul de Administraţie, organ deliberativ, conform Legii nr. 31/1990 şi au fost în înţelegere cu inculpata M.G.T.
Cu ocazia audierii sale la urmărirea penală, inculpatul C.A. a relatat că inculpata M.G.T. nu i-a adus la cunoştinţă conţinutul contractului de asociere în participaţiune, însă a recunoscut că a semnat ordinele de compensare care cuprindeau facturi emise de cele două societăţi, context în care valori şi bunuri alo SC I.M.B. SA au fost folosite şi transferate în interesul SC R.I.E. SRL.
Astfel, s-a apreciat că, faptele inculpatei M.G.T., care în perioada 18 octombrie - 21 martie 2000, în calitate de director economic la SC I.M.B. SA şi de director general în perioada 22 martie 2000 - 17 aprilie 2001 a aprobat ordine de compensare pentru datorii inexistente ale SC I.M.B. SA către SC R.I.E. SRL, a încheiat contractele de asociere în participaţiune din 17 aprilie 2000 cu SC R.I.E. SRL şi contractul din 22 septembrie 2000 cu SC S.I. SRL Brăila, pentru a da aparenţa legalităţii relaţiilor dintre societăţi, însă, în realitate prin încălcarea dispoziţiilor legale privind evidenţa contabilă şi trecerea la refacturare, pe relaţia furnizor client, a trecut din patrimoniul SC I.M.B. SA în patrimoniul SC R.I.E. SRL bani, valori şi bunuri pe care le-a administrat, în valoare totală de 59.453.193.272 lei întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, delapidare în formă continuată, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzute şi pedepsite de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Faptele inculpaţilor T.E.l. şi Ş.D., de a aproba contractul de asociere în participaţiune şi acte adiţionale de modificare a contractului, prin care valori şi bunuri ale SC I.M.B. SA au fost folosite şi traficate în folosul SC R.I.E. SRL, cauzând un prejudiciu de 50.549.595.304 lei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzute de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Faptele inculpatului C.A. care, în calitate de contabil şef al SC I.M.B. SA, în perioada 10 mai 2000 - 5 martie 2001 a semnat ordine de compensare nelegale şi a dispus traficarea şi folosirea banilor şi bunurilor în interesul SC R.I.E. SRL, cauzând SC I.M.B. SA un prejudiciu de 57.149.595.304 lei întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi delapidare, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzute şi pedepsite de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 2151 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Faptele inculpatului E.F.A., care în calitate de administrator-mandatat şi director general al SC R.I.E. SRL a determinat-o pe inculpata M.G.T. să încheie acte juridice şi contabile prin care valori şi bunuri ale SC I.M.B. SA au fost traficate, folosite şi însuşite de SC R.I.E. SRL, cauzând SC I.M.B. SA o pagubă de 59.453.363.227 lei întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare la delapidare cu consecinţe deosebit de grave şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată., prevăzute de art. 25 raportat la art. 215 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a mai reţinut că în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a decapitaliza SC I.M.B. SA, inculpaţii M.G.T. şi E.F.A. au încheiat actul adiţional din 15 decembrie 2000 prin care SC R.I.E. SRL a preluat datoriile restante faţă de B.C.R. Brăila, conform contractului de credit din 5 martie 2000, astfel că SC R.I.E. SRL devine unic debitor faţă de bancă, ca urmare a substituirii efectuate potrivit art. 1028 C. civ.
În schimbul preluării datoriei, SC I.M.B. SA a facturat producţia neterminată, totalizând cheltuielile de înfiinţare a culturilor de grâu, orz şi rapiţă, precum şi a ogoarelor înfiinţate în campania de toamnă a anului 2000.
În această modalitate, inculpata M.G.T. a dispus trecerea în patrimoniul SC R.I.E. SRL a sumei de 48.347.140.310 lei reprezentând valoarea producţiei neterminate a anului agricol 2000-2001, la solicitarea inculpatului E.F.A., fără aprobarea consiliului de administraţie. Inculpata a dat dispoziţie numitei G.I. şi înregistreze facturile din 19 decembrie 2000, deşi inculpatul C.A. a avertizat că operaţiunea este ilegală şi a refuzat viza de control financiar preventiv.
Audiaţi, G.I. şi C.A. au relatat că operaţiunea a fost dispusă de inculpata M.G.T., care a şi semnat facturile, susţinând că este legal.
În realitate, inculpaţii M.G.T. şi E.F.A. au urmărit crearea posibilităţii pentru SC R.I.E. SRL de a încasa cea mai mare parte a subvenţiilor de 1.000.000 lei/ha, în baza OUG nr. 30/2001, precum şi de a achita creditul cu dobândă subvenţionată în baza Legii nr. 165/1998.
În acest mod, inculpatul a înşelat bugetul de stat cu suma de 38 miliarde lei, subvenţie acordată producătorilor agricoli şi cu suma de 767.103.000 lei, bonificaţie la dobândă, întreaga subvenţie trebuia încasată de SC I.M.B. SA.
Astfel, faptele inculpatului E.F.A. care, prin invocarea contractului de asociere din 17 aprilie 2000 - act simulat şi prin întocmirea şi folosirea unor acte nereale a beneficiat de o bonificaţie la dobândă, de 767.103.000 lei, la achitarea creditului de 20 miliarde lei, conform contractului de credit din 8 noiembrie 2000 cu B.C.R. Brăila şi de suma de 38 miliarde lei, în baza OUG nr. 30/2000 întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi uz de fals, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 291 C. pen.
În fine, s-a prevăzut că inculpatul E.F.A., în calitatea sa de administrator al SC R.I.E. SRL a încasat în cursul anului 2000, drept dividende, suma de 980.000.000 lei din credite contractate de la R.B. Bucureşti, B.C.R. - Sucursala Unirea, deşi creditele au fost acordate de bănci pentru derularea activităţilor curente, respectiv plata salariilor, servicii agricole, motorină, îngrăşăminte chimice, faptă care, în drept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman inculpaţii Ş.D., T.E.I., C.A., M.G., E.F.A. şi partea responsabilă civilmente SC R.I.E. SRL Bucureşti.
Prin Decizia penală nr. 824/ A din 27 octombrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a admis toate apelurile, a casat total sentinţa penală nr. 319 din 15 decembrie 2004 a Tribunalului Teleorman şi a trimis cauza spre rejudecare, întrucât instanţa nu s-a pronunţat cu privire la toate faptele săvârşite de inculpatul E.F.A., între faptele acestuia şi ale celorlalţi inculpaţi existând o legătură indisolubilă.
În fond, după casare, tribunalul a reţinut următoarele.
Astfel, din raportul de expertiză contabilă întocmit de experţii R., I. şi R. a rezultat că, la data încheierii contractului de asociere, SC R.I.E. SRL avea în cont, conform datelor din extrasele de cont, disponibilităţi bancare în lei: R.B. - 964.111.186,0 lei; BC I.T. - 66.256.423,78 lei; B.C.R. - Sucursala Unirea - 52.611.917,19 lei, în total disponibilităţi în lei de 1.082.979.546, 03 lei şi în valută: Banca Ţ.- 3654,69 DEM, BC T. - 54,47 DOLARI SUA şi Banca T. - 100,60 DEM.
De asemenea, a rezultat că din expertiza efectuată în cauză că, până le data de 17 ianuarie 2000, SC R.I.E. SRL avea încheiate contracte de comercializare a contoarelor de gaze şi nume, cu SC R. RA Mediaş - Sucursala de Distribuţie a Gazelor Naturale Bucureşti, precum şi de reparare a contoarelor de gaze, la 31 decembrie 2000, având de încasat creanţe de la partenerul de afaceri de 21.655.672.881 lei din care a încasat 21.571.173.936 lei.
Din declaraţia inculpatului E.F.A., dată la instanţa de judecată, rezultă că a considerat oportună încheierea acestui contract întrucât avea anterior încheiat un contract şi cu O. Râmnicu Vâlcea şi prelua o parte din datoriile acestei societăţi către R., primind în schimb îngrăşăminte, pentru agricultură, astfel încât a dorit să le investească.
În consecinţă, intrarea SC R.I.E. SRL în asociere nu putea fi privită ca fiind lipsită de orice posibilitate de susţinere a cheltuielilor pe care le implica asocierea, cu atât mai mult cu cât această societate avusese încheiat un contract cu SC I.M.B. SA pe vremea cât directorul societăţii era B.G., inculpaţii cunoscându-l deja pe administratorul SC R.I.E. SRL înainte de a încheia contractul în cauză.
Din probele administrate, a rezultat că încheierea contractului a fost absolut necesară, SC I.M.B. SA fiind la sfârşitul anului 1999, începutul anului 2000, într-o situaţie financiară şi contabilă, deosebit de grea.
Astfel, din raportul de expertiză contabilă, întocmit în baza cercetării judecătoreşti, a rezultat că, potrivit bilanţului contabil de la 31 decembrie 1999, SC I.M.B. SA înregistra pierderi din exerciţiul curent în sumă de 174.992.022 mii lei, la care se adăugau pierderi din exerciţiile precedente şi neacoperite, în sumă de 161.134.133 mii lei. Datoriile totale acumulate în sumă de 448.974.699 mii lei, depăşeau valoarea totală a activelor (433.542.459 mii lei) ceea ce a făcut ca SC I.M.B. SA să aibă patrimoniu negativ în sumă de 15.432.235 mii lei.
Datoriile totale ale SC I.M.B. SA erau de 9 ori mai mari decât creanţele de încasat, la momentul respectiv SC I.M.B. SA fiind în incapacitate de plată.
S-au mai arătat în raport că, la 31 decembrie 1999, SC I.M.B. SA avea credite bancare pe termen mediu şi lung nerambursate la scadenţă în sumă de 16.704.055 mii lei, datoriile faţă de furnizori erau de 59.871.543 mii lei faţă de personal şi asigurările sociale erau de 59.037.219 mii lei, faţă de stat şi alte instituţii datoriile erau de28.014.925 mii lei.
Din procesul verbal al şedinţei Consiliului de Administraţie a SC I.M.B. SA, din 21 aprilie 2000, rezultă că salariile la această societate erau neplătite din luna decembrie 1999.
Faptul că SC I.M.B. SA avea datorii mari, în perioada analizată, a rezultat şi din alte probe administrate în cauză.
Şi din raportul de expertiză întocmit de experţii C. şi A. a rezultat că, la 17 aprilie 2000, SC I.M.B. SA avea datorii mari către furnizori, ca de exemplu la Depozitul P. - peste 16 miliarde lei, la C. peste 4 miliarde lei, la Rafinăria Dărmăneşti, peste 8 miliarde lei, la SC E. Brăila peste 5 miliarde lei, etc.
Situaţia economico-financiară deosebit de grea, a rezultat şi din raportul comisiei de cenzori, întocmit la 19 iunie 2000 (vol. l A), în care se arată că, la sfârşitul anului 1999. SC I.M.B. SA a înregistrat pierderi uriaşe, că societatea nu a achitat obligaţiile faţă de furnizori încă din anul 1996, datorită atât lipsei de disponibilităţi băneşti dar şi nerespectării priorităţii în achitarea celor cu vechime mai mare, că datorită vechimii şi degradări: parcului de utilaje şi maşini agricole, a fost necesară prestarea unor servicii de către terţi, care au închiriat SC I.M.B. SA tractoare, combine, etc, cu consumuri şi preţuri foarte ridicate şi că, la sfârşitul anului 1999, societatea a devenit insolvabilă.
S-a mai arătat în acest raport că, în urma comparării datoriilor de 448.974.694 mii lei, cu capitalul social de 289.232.455 mii lei rezultă că societatea era decapitalizată.
Din declaraţiile inculpaţilor M.G.T.. Ş.D. şi T.E.l., cu funcţii de conducere la SC I.M.B. SA, a rezultat, de asemenea că societatea, la momentul încheierii contractului era într-o situaţie deosebit de grea, nu mai avea lichidităţi pentru plata salariilor, muncitorii făceau repetate greve, energia electrică era întreruptă pentru neplată, culturile erau sechestrate de creditori, iar pe rolul instanţelor se aflau cereri pentru deschiderea procedurii falimentului.
Şi martorul T.L., director tehnic la SC I.M.B. SA a confirmat în declaraţia sa că, situaţia economică a SC I.M.B. SA era grea. arătând că din totalul suprafeţei de teren a societăţii, circa 33.000 ha erau nearate şi neînsămânţate, datorită lipsei resurselor necesare.
Inculpaţii M.G.T. şi Ş.D. au arătat că, nu au existat alte oferte de asociere, dat fiind faptul că imaginea SC I.M.B. SA era deja negativă, fiind cunoscută situaţia grea a acesteia.
În consecinţă, faţă de cele prezentate, instanţa a apreciat că inculpaţii au considerat în mod justificat că este necesară o asociere, pentru continuarea activităţii în sectorul vegetal, iar faptul că nu au făcut demersuri sau nu au dovedit că au făcut demersuri pentru a cunoaşte bonitatea SC R.I.E. SRL, nu conduce automat la concluzia că au urmărit fraudarea intereselor SC I.M.B. SA prin această asociere.
De altfel, bonitatea SC R.I.E. SRL a rezultat şi din alte înscrisuri aflate la dosar, în afara celor menţionate, cum ar fi referatul întocmit de B.C.R. - Sucursala Unirea Bucureşti, întocmit cu ocazia verificării bonităţii acestei societăţi, în vederea acordării unor credite, la 27 iulie 2000 (vol. XI) din care rezultă că, de la înfiinţarea sa şi până în momentul analizat în cauză SC R.I.E. SRL a produs şi comercializat către beneficiarii interni peste 250.000 contoare de gaz, către parteneri din Germania, că SC R.I.E. SRL avea contracte de reparaţii cu SC D.S. Bucureşti şi SC D.N. SA Târgu Mureş, că la 04 iulie 2000 a câştigat o licitaţie pentru contractul cu SC D.S. SA, în valoare de 820.000 euro şi la 13 iulie 2000 a încheiat contractul cu SC R.V. pentru derularea la export a unor produse agricole în valoare de 362.400 DOLARI SUA.
O altă faptă materială reţinută în actul de sesizare în sarcina inculpaţilor, din care se presupune că rezultă intenţia de decapitalizare a societăţii de către inculpaţi este aceea că, pe contract, inculpata M.G.T. a semnat în calitate de director economic, nu de director general (ceea ce presupune că intenţia de fraudare era anterioară încheierii contractului) şi că pentru încheierea contractului nu a existat aprobarea Adunării Generale a Acţionarilor, contrar dispoziţiilor art. 143 din Legea nr. 31/1990.
Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpata M.G.T. a fost împuternicită de Consiliul de Administraţie în şedinţa din 17 aprilie 2000, să încheie acest contract, în calitatea sa de director general, iar faptul că în acest contract aceasta apare în calitate de director economic nu are nici o conotaţie penală şi nu poate fi de natură a face dovada unei conspiraţii.
În ceea ce priveşte faptul că acest contract nu a avut aprobarea Adunării Generale a Acţionarilor, instanţa apreciază că o astfel de aprobare nu era necesară, potrivit dispoziţiilor art. 143 din Legea 31/1990.
Potrivit acestui text de lege „administratorii vor putea să încheie acte juridice prin care să dobândească, să înstrăineze, să închirieze, să schimbe sau să constituie în garanţie bunuri aflate în patrimoniul societăţii a căror valoare depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii la data închiderii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale extraordinare a acţionarilor", (textul de lege fiind cel aplicabil în varianta legii din 1998).
Prin contractul de asociere în participaţiune, SC I.M.B. SA nu a înstrăinat, nu a închiriat şi nu a adus în garanţie bunuri din patrimoniu a căror valoare să depăşească jumătate din valoarea contabilă a activelor acestei societăţi.
În cursul derulării contractului, SC I.M.B. SA a înstrăinat către SC R.I.E. SRL animalele (ovine şi taurine) şi în două rânduri producţia cerealieră, însă, în nici un caz, aceste înstrăinări nu au depăşit jumătate din valoarea contabilă a activelor SC I.M.B. SA, aceasta fiind de sute de miliarde.
Tot astfel, SC I.M.B. SA a închiriat către SC R.I.E. SRL prin actul adiţional din 24 aprilie 2000,4 nave şi 4 bacuri pentru realizarea operaţiunilor de traversare a Dunării prin punctele Stanca şi Gropeni, cu obligaţia pentru SC R.I.E. SRL de a prelua prin transfer salariaţii de la acest punct de lucru şi de a plăti o chirie lunară de 30.000.000 lei.
Valoarea acestor bunuri este de asemenea mică în raport cu valoarea tuturor activelor SC I.M.B. SA şi în nici un caz nu reprezintă jumătate din valoarea patrimoniului SC I.M.B. SA, de sute de miliarde lei.
În consecinţă, nu era nevoie de aprobarea Adunării Generale a Acţionarilor pentru încheierea contractului de asociere.
Prin contract, SC I.M.B. SA s-a obligat să aducă ca aport în asociere, şi apoi a şi adus, în vederea înfiinţării, întreţinerii, recoltării şi valorificării producţiei vegetale, terenurile, mijloacele fixe, utilajele de care dispunea, sediile de ferme, însă, în nici un caz acestea nu au fost înstrăinate ci doar folosite în comun cu SC R.I.E. SRL în vederea realizării unor obiective în comun, acestea nu au ieşti niciodată din patrimoniul SC I.M.B. SA ci, la momentul rezilierii contractului au rămas în patrimoniul SC I.M.B. SA.
Amortizarea acestor bunuri, conform rapoartelor de expertiză R. ş.a. şi C. ş.a. a reprezentat aport al SC I.M.B. SA la asociere, fiind inclusă în efortul financiar al SC I.M.B. SA.
În fine, instanţa a mai reţinut că şi în măsura în care ar fi fost necesară o asemenea aprobare şi ea nu a existat, acest fapt nu poate avea conotaţii penale decât în măsura în care, în coroborare cu ale acte sau fapte, conduce la concluzia indubitabilă că inculpaţii nu au cerut aprobarea Adunării Generale a Acţionarilor, cu scopul vădit de a frauda interesele SC I.M.B. SA.
O altă faptă materială reţinută în actul de sesizare ca făcând dovada intenţiei infracţionale de a delapida patrimoniul SC I.M.B. SA în favoarea SC R.I.E. SRL o constituie aceea că, inculpata M.G.T. şi inculpatul T.E.l. au ţinut secret contractul de asociere în participaţiune faţă de salariaţii SC I.M.B. SA.
Din probele administrate în cauză, nu s-a confirmat această acuzaţie, toţi cei implicaţi în executarea contractului cunoscând despre existenţa lui.
Martora G.L., consilier juridic la SC I.M.B. SA a arătat că a fost chemată de inculpata M.G.T. pentru a se pronunţa cu privire la legalitatea contractului de asociere în participaţiune, martora arătând că acest contract îndeplinea condiţiile de fond şi de formă.
Martorul T.L., director tehnic la SC I.M.B. SA a arătat în declaraţiile sale că, deşi nu i s-a prezentat pentru studiu, contractul de asociere în participaţiune, la momentul întocmirii lui, în perioada imediat următoare, a cunoscut despre încheierea contractului şi a urmărit executarea acestuia doar cu privire la atribuţiile sale, de a asigura cantitativ şi calitativ operaţiunile de însămânţare, de tratare a recoltelor din punct de vedere chimic, etc.
Inculpatul C.A., contabil şef la SC I.M.B. SA a arătat şi chiar a încercat să-şi formuleze o serie de apărări pe faptul că nu a văzut contractul de asociere în participatiune, însă, a cunoscut despre existenţa lui, exercitându-şi atribuţiile cu privire la acest contract.
A arătat astfel, că împreună cu contabilul L.D. au fost chemaţi de inculpata M.G.T., în biroul acesteia, ocazie cu care li s-a adus la cunoştinţă că există acest contract de asociere în participaţiune şi că evidenţa contabilă, conform contractului, trebuie să fie ţinută de SC I.M.B. SA, în contul „decontări cu asociaţii", arătând că, anterior, tot inculpata M.G.T., le-a spus că producţia va fi valorificată de asociatul SC R.I.E. SRL, pentru a nu fi sechestrată de creditori, motiv pentru care au trecut la facturarea acestei producţii.
Martora P.G. a declarat constant că, în calitatea sa de şef serviciu contabilitate în cadrul SC I.M.B. SA, a aflat de existenţa contractului la scurt timp după încheierea acestuia, arătând că se afla împreună cu mai multe persoane în biroul inculpatei M.G.T. - director general, când aceasta le-a adus la cunoştinţă despre încheierea contractului şi că urmează că evidenţa contabilă să fie ţinută de SC I.M.B. SA.
Tot astfel, martorii I.V., C.G., C.N. etc, au declarat că au lucrat fie la SC I.M.B. SA, fie la SC R.I.E. SRL şi au avut ca atribuţii gestionarea unor mijloace fixe şi circulante, arătând că aveau cunoştinţă despre existenţa asocierii celor două societăţi.
Susţinerea din rechizitoriu în sensul că acest contract a fost ţinut secret nu este, astfel, întemeiată. Declaraţia martorului C.V., reprezentantul SIF Moldova în Consiliul de Administraţie, în sensul că nu ar fi fost invitat la şedinţele Consiliului de Administraţie (nedovedită în cauză), nu poate face prin ea însăşi proba caracterului secret al contractului, atâta vreme cât, nu se coroborează şi cu alte probe, iar angajaţii SC I.M.B. SA, cu responsabilităţi în derularea contractului - jurişti, şefi de ferme, de servicii, contabili, gestionari, şi-au îndeplinit obligaţiile de serviciu, legate de asociere.
O altă faptă materială reţinută în sarcina inculpaţilor a fost aceea a neevidenţierii contabile corecte a raporturilor comerciale dintre cele două societăţi, arătându-se că prin facturare şi nu prin evidenţierea pe deconturi, a fost posibilă decapitalizarea SC I.M.B. SA în favoarea SC R.I.E. SRL.
S-a mai arătat că de neevidenţierea contabilă corectă se fac răspunzători inculpaţii M.G.T., C.A. şi E.F.A.
Cu privire la evidenţa contabilă a asocierii, instanţa a reţinut următoarele:
Prin contractul de asociere în participaţiune din 17 aprilie 2000, s-a prevăzut ca evidenţa contabilă a asocierii să fie ţinută de SC I.M.B. SA, conform art. 101 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii, nr. 82/1991, aprobat prin HG nr. 704/1992, pe deconturi de venituri şi cheltuieli.
Din toate probele administrate în cauză, rezultă că iniţial evidenţa contabilă a fost ţinută corespunzător, pe baza deconturilor transmise de asociaţi.
Ulterior părţile contractului au procedat fiecare la facturarea către cealaltă a aportului propriu, ulterior obligaţiile de plată reciproce, rezultate din facturi, fiind compensate.
Astfel, din declaraţia inculpatului C.A., contabil şef la SC I.M.B. SA, rezultă că, după instalarea sa în această funcţie şi până prin lunile iulie - august a observat în contabilitate deconturi transmise de SC R.I.E. SRL pentru aport, ulterior, după recoltarea producţiei din vara anului 2000, s-a hotărât de inculpata M.G.T. - director general, ca această producţie să fie valorificată de SC R.I.E. SRL pentru a nu fi sechestrată de creditori.
În consecinţă, s-a emis factură către SC R.I.E. SRL, pentru a se face descărcarea de gestiune.
Inculpatul a arătat că ulterior, părţile au lucrat prin emitere de facturi pentru aporturile lor la asociere.
În declaraţia dată la instanţă inculpatul C.A. a arătat că, s-a procedat la facturarea producţiei către SC R.I.E. SRL pentru a fi valorificată de această societate, întrucât, existau mai multe popriri pe conturile societăţii SC I.M.B. SA şi orice sumă de bani ar fi intrat în aceste conturi, ar fi fost poprită de creditori.
Tot inculpatul C.A. a menţionat că, această modalitate de evidenţiere a raporturilor, prin emitere de facturi, nu a fost de natură să prejudicieze SC I.M.B. SA, întrucât din facturi se puteau vedea clar cheltuielile părţilor şi implicit aporturile acestora.
Această explicaţie a fost oferită şi de către inculpata M.G.T., care a arătat că, după ce evidenţa contabilă s-a ţinut pe deconturi, în momentul în care s-a ajuns la recoltarea şi valorificarea producţiei din vara anului 2000, s-a procedat la facturarea acestei producţii către SC R.I.E. SRL spre a fi valorificată de această societate întrucât toată producţia era gajată la B.C.R. pentru credite iar Finanţele Publice ameninţau cu instituirea sechestrului pentru datorii ale SC I.M.B. SA către bugetul statului.
Inculpata a mai arătat că din banii obţinuţi de SC R.I.E. SRL din vânzarea producţiei, au fost plătite o serie de datorii şu au fost pregătite terenurile pentru înfiinţarea culturilor de toamnă.
Din declaraţiile martorelor G.I. şi P.G., contabile, rezultă că iniţial, evidenta contabilă s-a ţinut în cont „Decontări cu asociaţii", ulterior, după facturarea producţiei din vară, s-a procedat în continuare la emiterea de facturi reciproce, pentru aporturile asociaţilor.
Martora P.G. a arătat că ulterior aceste facturi se compensau, în acest mod fiind stinse datoriile reciproce ale părţilor contractante, compensările fiind legale, întrucât aveau la bază datorii certe şi exigibile, rezultând din facturi întocmite de compartimentele de specialitate.
Martora a mai arătat că datoriile care intrau în compensare erau cele care rezultau din evidenţa contabilă.
Inculpatul E.F.A., în declaraţiile sale, a arătat că prima factură a fost emisă între părţi atunci când s-a valorificat recolta de vară, arătând că a solicitat inculpatei M.G.T. să-şi factureze această producţie pentru că dorea să aibă garanţia că nu face o investiţie de care să beneficieze apoi alţi creditori.
Martorul B.I., director economic la SC R.I.E. SRL a arătat că, modul cum s-au evidenţiat raporturile patrimoniale dintre asociaţi, prin emiterea de facturi, în mod reciproc, între asociaţi, era legal, întrucât prin facturări se puteau urmări cheltuielile reale şi modul de recuperare a TVA, însă relaţia părţilor nu a mai fost una de asociere ci o relaţie de tip furnizor - client.
Din raportul de expertiză contabilă întocmită de experţii R. şi I., în faza cercetării judecătoreşti, rezultă că, într-adevăr, cheltuielile şi veniturile, după natura lor, trebuiau transmise, pe bază de decont, fiecărui asociat, în vederea înregistrării lor în contabilitatea proprie, însă, în fapt, în perioada 17 aprilie 2000 - 31 decembrie 2001, relaţiile dintre SC R.I.E. SRL şi SC I.M.B. SA, includ atât relaţii specifice asocierii i participaţiune cât şi relaţii comerciale de vânzare cumpărare bazate pe facturi.
Aceeaşi expertiză a concluzionat că necontabilizarea operaţiilor în conturi nu a generat nici un prejudiciu.
Totodată, faptul că între cele două societăţi s-au compensat datorii şi creanţe reciproce, că operaţiunile de compensare s-au efectuat prin intermediul agentului de compensare – B.M.G. SA Brăila în baza ordinelor de compensare în care sunt precizate elementele de identificare ale facturilor care fac obiectul compensării.
Din expertiza întocmită de experţii C.S. şi A.V., efectuată în cursul urmăririi penale, rezultă acelaşi lucru, şi anume faptul că, evidenţa contabilă a raporturilor dintre cei doi asociaţi nu a fost ţinută conform art. 101 din Regulamentul de aplicare a legii contabilităţii, privind evidenţierea distinctă a veniturilor şi cheltuielilor, separat de restul înregistrărilor contabile, însă, acest mod de înregistrare contabilă, prin emitere de facturi, nu a adus şi nu putea aduce prejudicii SC I.M.B. SA, deoarece operaţiunile au fost înregistrate, putându-se exercita un control asupra lor.
Din aceiaşi expertiză a rezultat că şi operaţiunile de compensare a datoriilor reciproce au fost legale, deoarece au fost compensate datorii certe şi exigibile.
Cea de a treia expertiză existentă la dosarul cauzei (cronologic, prima efectuată de expertul G.C.) nu a analizat modalitatea de evidenţiere contabilă a raporturilor dintre cele două societăţi.
De altfel, instanţa, fără a acorda o forţă probantă, inferioară acestei expertize, a apreciat-o, cu anumite rezerve, urmând a-i utiliza constatările şi concluziile numai în măsura în care se coroborează cu celelalte probe, cu o valoare ştiinţifică egală. Acest fapt se datorează unei anumite doze de părtinire cu care a fost tratată problema contractului între părţi şi redactată apoi lucrarea, situaţie ce se poate constata cu uşurinţă, din examinarea unor termeni şi expresii din cuprinsul acestei lucrări.
Spre exemplu „împărţirea hilară a rezultatelor asocierii", „act adiţional demagogic", „samavolnicie", „strategii realizate", „gogoriţă", „praf în ochi nevăzători", „mişcare diabolică", „certificat de deces al I.M.B." etc.
Instanţa, fără a ignora probele administrate la urmărirea penală, pe care s-au întemeiat acuzaţiile ulterioare, Ie-a apreciat pe toate într-o manieră care să permită şi respectarea prezumţiei de nevinovăţie.
Tot cu privire la emiterea de facturi de către părţi, din nota de control din 03 iulie 2001, întocmită de D.G.F.P. Brăila, rezultă că, SC I.M.B. SA nu a organizat evidenţa asocierii conform art. 21 din contractul de asociere şi art. 101 din HG nr. 704/1993, potrivit cărora, cheltuielile şi veniturile rezultate din asociere se contabilizează distinct, iar la sfârşitul perioadei de raportare se transmit pe bază de decont fiecărui asociat.
S-a mai arătat că prin emiterea de facturi s-au creat obligaţii de plată ca faţă de orice alt furnizor de produse/servicii.
Însă, în acest raport de control nu s-a menţionat că această modalitate de evidenţă contabilă ar fi fost prin ea însăşi prejudiciabilă pentru SC I.M.B. SA, ci doar că, au existat anumite produse şi servicii care nu au fost facturate, iar altele facturate la preţuri superioare.
Instanţa a apreciat că această este o altă problemă, care priveşte strict măsurarea şi întinderea aportului şi nu procedeul folosit pentru evidenţa acestuia.
Astfel, instanţa a apreciat că modalitatea de evidenţă contabilă a asocierii nu a fost prin ea însăşi prejudiciabilă pentru SC I.M.B. SA, pentru aportul propriu, fiecare parte emiţând factură, părţile creându-şi astfel datorii reciproce de plată care ulterior s-au putut în mare parte compensa.
Faptul că evidenţa contabilă în conturile de furnizori şi clienţi nu este specifică asocierii în participaţiune nu este prin ea însăşi infracţiune şi nici nu condus la comiterea infracţiunii de delapidare, necauzând nici un prejudiciu aşa cum rezultă din rapoartele de expertiză întocmite în cauză.
Atâta vreme cât facturile emise pentru aporturi au fost înregistrate în contabilitate, a rezultat că oricând se puteau verifica aceste aporturi şi se puteau ulterior regulariza, la sfârşitul perioadei de raportare (conform probelor regularizarea între părţi urmând a avea loc în aprilie 2001, fapt ce nu s-a mai realizat, datorită destituirii conducerii SC I.M.B. SA şi începerii controalelor de către diversele organe de control ale statului).
O altă faptă materială reţinută ca fiind cuprinsă în conţinutul constitutiv al infracţiunii de delapidare, constă în aceea că, deşi la momentul încheierii contractului SC R.I.E. SRL avea faţă de SC I.M.B. SA o datorie veche de 3.351.474.447 lei, la numai o săptămână, prin actul adiţional din 24 aprilie 2000, de modificare a contractului din 17 aprilie 2000 inculpata M.G.T., la propunerea inculpatului E.F.A. şi cu aprobarea inculpaţilor T.E.I. şi Ş.D., au transferat o parte din „aportul" SC I.M.B. SA în favoarea SC R.I.E. SRL, prin facturarea cheltuielilor efectuate de SC I.M.B. SA pentru înfiinţarea ogoarelor în sumă de 3 miliarde lei pentru plata salariilor, inculpaţii M.G.T., T.E.I. şi Ş.D. „uitând" de datoria de 3.351.474.447 lei.
Din probele administrate, respectiv rapoartele de expertiza contabilă actele contabile depuse la dosar şi declaraţiile inculpaţilor, a rezultat că nu este vorba despre „o cedare a aportului" SC I.M.B. SA în favoarea SC R.I.E. SRL, ci despre o vânzare a unei părţi din producţia neterminată, ce urma a fi recoltată în vara anului 2000, întrucât SC I.M.B. SA avea nevoie de lichidităţi pentru plata salariilor, neachitate din decembrie 1999, iar SC R.I.E. SRL avea nevoie de certitudinea că nu va plăti această sumă de bani, fără să aibă un avantaj de aceeaşi valoare concretizat într-o factură fiscală, întrucât producţia risca să fie poprită de creditori.
Din raportul de expertiză întocmit de experţii R. rezultă că pentru vânzarea unei părţi din producţia anului 2000 (vara anului 2000), SC I.M.B. SA a emis către SC R.I.E. SRL factura din 26 aprilie 2000, în sumă totală de 3 miliarde lei, reprezentau contravaloarea lucrărilor agricole, conform actului adiţional din 24 aprilie 2000 R.I.E. SRL a achitat cele 3 miliarde către SC I.M.B. SA în intervalul 03 mai - 07 iunie 2000, astfel: O.P. nr. 200 din 03 mai 2000 - 1.000.000.000 lei, O.P. nr. 209 din 04 mai 2000 - 600.000.000 lei, O.P. nr. 273 din 22 mai 2000 - 490.000.000 lei, O.P. nr. 320 din 31 mai 2000 - 210.000.00 lei, O.P. nr. 329 din 31 mai 2000 - 240.000.000 lei, O.P. nr. 344 din 02 iunie 2000 132.418.448 lei, O.P. nr. 257 din 07 iunie 2000 - 250.000.000 lei, protocol de compensare din 29 mai 2000 - 77.581.551 lei.
A rezultat astfel, că nu este vorba despre un transfer al aportului SC I.M.B. SA către SC R.I.E. SRL cu titlu gratuit, aşa cum s-a menţionat în actul de sesizare, ci despre o facturare a unei părţi a cheltuielilor efectuate de SC I.M.B. SA, factură achitată de SC R.I.E. SRL, conform datelor de mai sus.
Scadenţa facturii era în 10 zile, de la emitere, respectiv 6 mai 2000, astfel încât din suma totală de 3 miliarde, suma de 1.400.000.000 lei a fost plătită cu întârziere, însă, în actul adiţional nu au fost prevăzute clauze de penalizare astfel încât instanţa apreciază că suma de 139.064.172 lei reţinută în rechizitoriu, nu poate fi considerată pagubă pentru SC I.M.B. SA.
Având în vedere şi relaţia de asociere şi creditare reciproci existentă între cele două societăţi, neperceperea acestor penalităţi nu poate avea oricum conotaţia unei fapte penale, putând da naştere cel mult unu: litigiu comercial între părţi, ceea ce deja a şi existat ulterior, pe rolul altor instanţe.
Nici menţiunea potrivit căreia inculpaţii „au uitat" de datoria veche de 3.351.474.447 lei, nu este confirmată de probele administrate în cauză.
Această datorie rezultă din derularea relaţiilor comerciale existente între cele două societăţi în anul 1999, anterior încheierii contractului de asociere în participaţiune, când director al SC I.M.B. SA era domnul B.G.
Din raportul de expertiză întocmit de experţii C.S. şi A.V., a rezultat că această-datorie a fost achitată după cum urmează: chitanţa din 19 aprilie 2000 - 3.300.000 lei, O.P. nr. 1961 din 21 aprilie 2000 - 1.720.000, O.P. nr. 197 din 21 aprilie 2000 - 55.146.000 lei, O.P. nr. 198 din 21 aprilie 2000 - 28.050.000 lei, proces verbal de compensare (mai 2000) - 59.298.424 lei, chitanţa din 10 mai 2000 - 30.000.000 lei, chitanţa din 11 mai 2000 24.591.871 lei, O.P. nr. 200 din 03 mai 2000 -1.000.000.000 lei, O.P. nr. 209 din 04 mai 2000 - 600.000.000 lei, O.P. nr. 183 din mai 2000 - 300.000.000 lei, O.P. nr. 373 din 24 mai 2000 - 490.000.000 lei şi proces verbal de compensare - mai 2000 - 309.368.152 lei.
În raportul de control încheiat de D.G.F.P. Brăila s-a arătat că, la data încheierii contractului de asociere între cele două societăţi, SC I.M.B. SA avea de încasat de la SC R.I.E. SRL suma de 5.568.007.600 lei, iar SC R.I.E. SRL avea de încasat de la SC I.M.B. SA suma de 2.304.749.153 lei, rezultând astfel o datorie a SC R.I.E. SRL către SC I.M.B. SA de 3.263.258.447 lei.
Nu a rezultat însă din acest raport dacă această datorie anterioară contractului a fost achitată ori nu, ea fiind tratată global în acest raport cu aporturile ulterioare ale părţilor, după încheierea contractului, fiind inclusă în suma totală a datoriilor SC R.I.E. SRL.
Nici expertul G.C., în expertiza efectuată la urmărirea penală nu face referire cu privire la această sumă.
În consecinţă, instanţa a apreciat că acuzaţia adusă inculpaţilor, că au uitat de această datorie, este nefondată, din raportul de expertiză întocmit de experţii C. şi A., rezultând când şi cum a fost achitată.
S-a mai reţinut în actul de sesizare că o altă manoperă folosită de contabilitate, pentru ca fraudarea SC I.M.B. SA să nu fie descoperită, a fost aceea că SC R.I.E. SRL emite factura din 31 iulie 2000 în valoare de 30.807.276.876 lei către SC I.M.B. SA pe care o compensează cu factura din 26 aprilie 2000 la nivelul sumei de 3 miliarde, prin O.P. nr. 0486168 din 31 august 2000, în valoare de 70.000.361.966 lei şi parţial 77.581.551 lei prin protocolul de compensare din 30 mai 2000, apoi, tot factura din 26 aprilie 2000 cu factura de motorină a SC R.I.E. SRL din 29 mai 2000, în valoare de 3.198.193.636 lei - rezultând o dublă compensare a sumei de 77.581.551 lei, valoare la care SC R.I.E. SRL a beneficiat de producţia vegetală.
Încercând o sinteză a acestui capăt de acuzare, rezultă că se impută inculpaţilor o dublă compensare a sumei de 77.581.551 lei în favoarea SC R.I.E. SRL ceea ce s-ar fi transformat în avantaj pentru această societate, adăugându-se la aportul său.
Din raportul de expertiză întocmit de experţii R. ş.a. rezultă că suma de 77.581.551, 60 lei a făcut obiectul decontării prin compensare, conform protocolului de compensare înregistrat la din 30 mai 2000 de SC I.M.B. SA reprezentând o parte din contravaloarea facturii din 26 aprilie 2000. Conform acestui protocol de compensare, totalul sumei datorate de SC I.M.B. SA către SC R.I.E. SRL este acelaşi cu totalul sumei datorate de SC R.I.E. SRL către SC I.M.B. SA neputându-se vorbi de o dublă compensare a suma de 77.581.551,60 lei, deoarece Ordinul de compensare din 31 august 2000 nu include şi factura din 26 aprilie 2000, suma invocată făcând obiectul unei singure decontări prin protocolul de compensare înregistrat la SC R.I.E. SRL şi la SC I.M.B. SA.
Cu privire la această sumă, nu s-au făcut referiri în rapoartele de expertiză întocmite de C.S. şi G.C., nici în actele de control extrajudiciare şi, în consecinţă, instanţa, pe baza raportului de expertiză R., urmează să constate că acuzaţia dublei compensări - sumei menţionată, este nefondată.
S-a reţinut în actul de sesizare că inculpaţii au delapida: patrimoniul SC I.M.B. SA şi prin aceea că, au acceptat facturarea refacturarea de către SC R.I.E. SRL către SC I.M.B. SA a unor produse, servicii, etc, care nu se încadrează în prevederile art. 7 ale contractului de asociere şi nici pe relaţia furnizor client, în sumă de 5.943.658.297 lei, reprezentând cheltuieli cu cazarea, mese cantină, telefoane, comision bancar, sigilii, etc.
Cu privire la aceste produse şi servicii în sumă de 5.943.658.297 lei, au fost făcute mai multe referiri în cauză, şi anume:
Raportul de expertiză R. ş.a., la obiectivul 8 răspunde în sensul potrivit căruia, contravaloarea produselor şi serviciilor reprezentant verificare metodologică, servicii de radio-telecomunicaţii, cheltuieli cu chiria, mese servite la cantină de personal, cheltuieli de transport, lucrări cu wolla şi ifronul, taxe de analiză, etc, în sumă totală de 5.943.658.297 lei. poate fi considerată ca necesară pentru realizarea obiectului asocierii, deoarece se încadrează în prevederile art. 7 din contract care arată că aportul asociatului 2, adică al SC R.I.E. SRL poate să fie reprezentat şi de alte lucrări sau materiale necesare obiectului asocierii.
Raportul de expertiză C.S., A.V., după ce iniţial în răspunsul la obiectivul 4, a arătat că, SC R.I.E. SRL a refacturat lucrări şi servicii realizate de alte sectoare care nu intră în cadrul, asocierii, în sumă de 5.953.658.297 lei, ulterior, în cuprinsul aceluiaşi raport se arată că experţii contabili nu au avut timpul necesar pentru a verifica fiecare document, pentru a constata dacă operaţiunea pe care o reflectă este sau nu legată de activitatea din asociere, însă şi aceste cheltuieli ar putea fi considerate cheltuieli ale asocierii, dacă au avut la bază operaţiuni economice legate de activitatea din cadrul asocierii.
Martora C.I., şef serviciu contabilitate la SC I.M.B. SA în perioada respectivă, a arătat că respectiva sumă de bani reprezintă cheltuielile indirecte legate de asociere, fiind efectuate în legătură cu desfacerea produselor.
Inculpatul C.A., contabil şef la SC I.M.B. SA, după ce în declaraţia de la urmărirea penală a arătat că nu a semnat pentru facturile conţinând aceste cheltuieli pentru că nu a cunoscut conţinutul contractului de asociere, în declaraţia dată la instanţă a arătat că aceste cheltuieli transmise de SC R.I.E. SRL cu factură, au legătură directă cu asocierea fiind vorba despre cheltuielile cu fadroma utilizată în punctele de livrare, cu încărcarea barjelor, cu telefoanele, cu deplasările, toate aceste cheltuieli având legătură cu asocierea.
În nota explicativă dată la urmărirea penală (vol. II fila 49), inculpatul C.A. a arătat că, pentru valorificarea producţiei, la începutul fiecărei campanii se face verificarea metodologică a tuturor a tuturor instrumentelor de măsură şi de control (cântare, balanţe, umidometre, etc). A mai arătat că în timpul vânzării producţiei agricole, al aceasta participă şi SGS-ul pentru valorificarea mărfii care intră pe barje, măsurarea capacităţilor la mijloacele de transport naval, de asemenea, la punctele de livrare şi în alte locuri, în timpul campaniei, manipularea producţiei se face cu ifronul, cu wolle proprii sau închiriate.
A mai arătat, cu privire la cheltuielile cu telefoane, sigilii, cazare, etc, că orice cheltuieli directe atrag şi cheltuieli indirecte şi generale.
Aceeaşi explicaţie a fost oferită şi de către inculpata M.G.T. aceasta arătând că în afara cheltuielilor directe de la înfiinţarea producţiei şi până la recoltare şi valorificare, există şi cheltuieli indirecte.
Faţă de aceste precizări ale persoanelor implicate în activitatea de conducere a SC I.M.B. SA şi faţă de precizările experţilor, instanţa apreciază că aceste cheltuieli indirecte au legătură cu producţia vegetală şi mai ales cu operaţiunile de valorificare a producţiei (încărcarea, manipularea cu wolla, cu ifronul, verificarea metrologică a cântarelor, aplicarea sigiliilor pe produsele încărcate în barje, etc.).
Faptul că aceste cheltuieli se realizează în mod obişnuit în legătură cu producţia vegetală, rezultă şi din aceea că şi SC I.M.B. SA efectuase astfel de cheltuieli indirecte, înainte de existenţa contractului de asociere cu SC R.I.E. SRL aşa cum rezultă din nota de constatare întocmită de Direcţia de Control Fiscal Brăila (vol.III urmărire penală) în aceasta se arată că SC I.M.B. SA a înregistrat în contabilitate o serie de cheltuieli de protocol, de reclamă, de publicitate şi sponsorizare, pe baza unor documente primare justificative legale (cheltuieli de protocol) având la bază facturi şi chitanţe fiscale, referate de justificare a meselor servite la cantină cu diferite ocazii, cheltuielile de sponsorizare au la bază contractul de sponsorizare, cheltuielile de reclamă şi publicitate au la bază contractele încheiate cu SC I.M.B. SA cu diverse firme de specialitate - Editura L., SC O.P.I. SA, Ziarul Z.
Au fost depuse, astfel, la dosarul cauzei, contractul de publicitate din 12 august 1999, o situaţie a cheltuielilor de protocol pentru anul 1999.
În consecinţă, instanţa a apreciat că dacă înainte de asociere, aceste cheltuieli indirecte au fost considerate legale de organele fiscale, nu există motive pentru a fi considerate ilegale, după încheierea contractului de asociere, suma menţionată în rechizitoriu reprezentând cheltuieli indirecte, efectuate de SC R.I.E. SRL şi facturate de această societate ca aport la asociere.
O altă faptă materială reţinută în actul de sesizare ca alcătuind conţinutul constitutiv al infracţiunii de delapidare, o constituie aceea că, la data de 12 mai 2000, inculpata M.G.T., la propunerea inculpatului E.F.A., a transmis ferma zootehnică B., către SC R.I.E. SRL, vânzarea fiind aprobată de Consiliul de Administraţie la care au participat şi inculpaţii T.E.I. şi Ş.D.
În şedinţa Consiliului de Administraţie s-a aprobat doar vânzarea ovinelor şi a mieilor, nu şi a taurinelor - 40 capete. în realizarea acestei rezoluţii infracţionale, inculpata M.G.T. a dat dispoziţie martorilor G.N. şi I.I. să se ocupe de cântărirea şi predarea animalelor de la SC I.M.B. SA Brăila la SC R.I.E. SRL, fapt care s-a şi realizat.
S-a mai reţinut şi faptul că, deşi cunoşteau că SC R.I.E. SRL avea la 22 mai 2000, datorii în sumă de 4.609.666.576 lei. inculpata M.G.T. nu au dispus întocmirea facturii în termenul de 5 zile de la emiterea avizelor de expediţie conform OUG nr. 17/2000 şi pct. 2.7 HG nr. 401/2000 şi au lăsat ferma zootehnică în folosinţa SC R.I.E. SRL care a valorificat produsele rezultate (brânză, miei, lână), iar la 30 iunie 2000 au întocmit factura din 30 iunie 2000, pentru suma de 3.209.666.576 lei plus 400.000.000 lei.
S-a mai reţinut că deşi avea posibilitatea să înstrăineze sectorul zootehnic către alte societăţi şi să procure lichidităţi pentru continuarea activităţii, inculpata M.G.T. şi inculpatul C.A., după alte două luni de la întocmirea facturii, au acceptat compensarea creanţei în sumă de 2.760.202.620 lei cu contravaloare motorină, anvelope, piese de schimb, pe care SC R.I.E. SRL le-a livrat către SC I.M.B. SA (a.c. din 31 august 2000).
Astfel, s-a reţinut în rechizitoriu că, potrivit notei de constatare a Gărzii Financiare Brăila, rezultă că paguba cauzată SC I.M.B. SA de inculpaţii M.G.T., C.A., T.E.I., Ş.D. şi E.F.A., este de 574.358.075 lei (293.800.494 produse valorificate de care a beneficiat nelegal SC R.I.E. SRL + 280.557.581 lei, dobândă legală, de la data predării sectorului ovine până la emiterea facturii, care rezultă din adresa SC R.I.E. SRL nr. 130 din 04 martie 2002 şi adresa Gărzii Financiare Brăila din 06 martie 2002).
Tot în legătură cu vânzarea ovinelor, s-a mai arătat în actul de sesizare că, din declaraţiile martorilor G.N. şi I.I., rezultă că, existau toate condiţiile pentru întreţinerea fermei zootehnice, însă au primit dispoziţie de la inculpata M.G.T. să se ocupe de pregătirea şi predarea sectorului zootehnic către reprezentanţii SC R.I.E. SRL.
Sintetizând acest capăt de acuzare, s-a reţinut în sarcina inculpaţilor M.G.T. şi C.A. că nu au dispus întocmirea facturii în 5 zile de la emiterea avizelor de expediţie ci au emis-o abia la 30 iunie 2000, peste mai bine de o lună, timp în care SC R.I.E. SRL a beneficiat de produsele acestor animale - lână, miei, brânză, în valoare de 293.800.494, cauzând, totodată şi prejudiciul reprezentat de dobânda legală, de la data predării, până la data achitării sectorului ovine.
Instanţa a reţinut că potrivit pct. 11.7 din HG nr. 401 din 19 mai 2000, factura fiscală trebuie emisă în termen de 3 zile de la data livrării cu aviz de expediţie, însă potrivit alin. (3) şi (4) al aceluiaşi text de lege pentru livrările de bunuri ce se efectuează continuu, facturile fiscale se întocmesc până la finele lunii următoare celei în care s-a făcut livrarea bunurilor.
Din declaraţiile martorilor, rezultă că livrarea s-a făcut în mai multe zile, deci continuu, fiind vorba despre sute de animale care trebuiau cântărite, astfel încât, potrivit reglementării legale menţionate mai sus, în mod corect factura a fost întocmită până la finele lunii iunie 2000.
În plus, emiterea cu întârziere a facturii nu constituie infracţiune, decât în măsura în care, coroborată cu alte date, fapte sau împrejurări, ar rezulta că a fost mijlocul prin care inculpaţii ar fi delapidat SC I.M.B. SA, împrejurări care însă nu s-au conformat în cauză.
De asemenea, instanţa constată şi faptul că emiterea facturilor nu constituie o atribuţie de serviciu a inculpaţilor cărora Ie-a fost imputată această întârziere (M.G.T. - director general şi C.A. - contabil şef), ci a contabililor din Sectorul financiar - contabil, care datorită volumului mare de activitate, emiteau facturi cu întârziere, nu numai în relaţia cu SC R.I.E. SRL, ci şi cu alţi parteneri.
Inculpatul C.A., în calitatea sa de contabil şef. avea doar atribuţia de a viza documentele contabile, din punct de vedere financiar preventiv.
În ceea ce priveşte faptul că, de la predarea animalelor cu aviz de expediţie şi până la data întocmirii facturii, SC R.I.E. SRL ar fi beneficiat ilegal de produsele animalelor, instanţa apreciază că nu constituie prejudiciu pentru SC I.M.B. SA, contravaloarea produselor acestor animale, în sumă de 293.800.494 lei, întrucât, din momentul preluării animalelor, SC R.I.E. SRL a preluat şi toate cheltuielile cu întreţinerea acestora.
Totodată, potrivit art. 1295 alin. (1) C. civ., „vânzarea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător.. îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului, chiar dacă lucrul nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat".
Astfel, la momentul convenţiei de vânzare, potrivit principiilor şi reglementărilor dreptului civil, proprietatea s-a strămutat la cumpărător, ceea ce implică executarea de către acesta din urmă a tuturor prerogativelor dreptului de proprietate (drept de folosinţă, de culegere a fructelor şi de dispoziţie), indiferent de faptul că preţul a fost plătit cu întârziere.
Din raportul de expertiză R./I., rezultă că SC R.I.E. SRL a valorificat produse în sumă de 122.239.077 lei şi nu în sumă de 193.800.494 lei.
Tot aceşti experţi au concluzionat că nu se poate pune problema calculului întârzierii până la emiterea facturii, întrucât între cele două societăţi a funcţionat relaţia reciprocă de credit comercial, până să existe o clauză care să prevadă plata de penalităţi sau plata pe loc a facturii.
Din probele administrate în cauză, şi mai ales raportul comisiei de cenzori (vol. l urmărire penală) rezultă că la sectorul zootehnic se înregistrau cele mai mari pierderi.
De asemenea, situaţia sectorului zootehnic a făcut obiectul analizei în mai multe şedinţe ale Consiliului de Administraţie, rezultând din aceste analize existenţa unor pierderi însemnate, a unei rate mari a mortalităţii şi îmbolnăvirii animalelor şi, din probele dosarului rezultă că nu numai către SC R.I.E. SRL au fost înstrăinate animale că şi către celelalte societăţi, precum SC C.B. SA, prin contractul din 17 februarie 2000 şi către alţi clienţi, în august 2000 (fiind vândute animalele din fermele P. şi T.V.).
Instanţa a constatat că şi în cazul vânzării efectivelor de ovine şi taurine către SC C.B., facturile au fost emise cu întârziere (contractul fiind încheiat în februarie, iar facturile fiind emise în lunile mai, iunie şi septembrie 2000), ceea ce demonstrează că se confirmă apărările inculpatei M.G.T. că întârzierile în emiterea facturilor de către SC I.M.B. SA prin serviciul financiar contabil erau obişnuite datorită volumului mare de livrare.
Din adresa din 05 martie 2002, emisă de SC I.M.B. SA (vol. l A, fila 316) rezultă că, după predarea efectivelor de animale către SC R.I.E. SRL, ferma B., de unde au fost înstrăinate animalele, nu a mai înregistrat pe costuri, consumurile de furaje aferente, hrana animalelor fiind asigurată de SC R.I.E. SRL.
Astfel, instanţa constată că nu s-au confirmat susţinerile din acuzare, în sensul că, SC R.I.E. SRL a beneficiat de produsele animalelor cumpărate, deşi costurile cu livrarea au rămas în continuare la SC I.M.B. SA.
Faptul că factura emisă pentru animale a fost apoi compensată cu datorii ale SC I.M.B. SA către SC R.I.E. SRL, nu este de natură a prejudicia SC I.M.B. SA, întrucât aceasta şi-a compensat o creanţă cu o datorie de aceeaşi valoare.
Instanţa a apreciat, astfel, că această acţiune de vânzare a animalelor către SC R.I.E. SRL, nu se înscrie în conţinutul infracţiunii de delapidare, necauzând nici un prejudiciu SC I.M.B. SA.
Un alt prejudiciu reţinut în actul de sesizare ca fiind cauzat SC I.M.B. SA de inculpaţi, în comiterea infracţiunii de delapidare este reprezentat de suma de 4.063.916.563 lei, fiind amortizarea mijloacelor fixe din fermele vegetale, predate către SC R.I.E. SRL pentru perioada 01 iunie - 31 decembrie 2000, mijloace fixe ce au fost administrate de către SC R.I.E. SRL.
Această pagubă a fost reţinută în rechizitoriu pe baza procesului verbal de constatare din 23 ianuarie 2002 al Curţii de Conturi a României - Direcţia de Control Financiar, arătându-se că SC R.I.E. SRL a - beneficiat gratuit de mijloace fixe în sumă de 78.664.822.307 lei, în timp ce amortizarea aferentă acestora a rămas pe costurile SC I.M.B. SA.
În declaraţiile sale, inculpata M.G.T. s-a apărat în sensul că, nu toate mijloacele au fost folosite gratuit, pentru unele dintre ele SC R.I.E. SRL plătind chirie, iar pentru restul mijloacelor fixe, costurile cu amortizarea au fost incluse în aportul SC I.M.B. SA la asociere, urmând a fi avut în vedere acest aport la regularizarea aporturilor părţilor.
Din raportul de expertiză contabilă R./I./R., cu privire la suma reprezentând amortizarea mijloacelor fixe folosite de SC R.I.E. SRL în cadrul asocierii, rezultă următoarele:
Prin actul adiţional din 18 iulie 2000, SC I.M.B. SA urma să pună la dispoziţia terenurile, maşinile agricole disponibile, în stare de funcţionare şi sediile de fermă, strict necesare obiectului activităţii.
Pentru anul 2000, SC I.M.B. SA a înregistrat în contabilitate cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor aferente contractului de asociere în sumă de 7.772.726.454 lei, sumă reprezentând aport al SC I.M.B. SA la contractul de asociere.
Întrucât SC I.M.B. SA nu a transmis pentru anul 2000, decontul de cheltuieli aferente anului 2000, în contabilitatea SC R.I.E. SRL nu au fost înregistrate cheltuielile cu amortizarea în sumă de 4.063.916.463 lei pentru perioada 01 iunie - 31 decembrie 2000, respectiv pentru contravaloarea chiriei, cum ar fi: factura din 29 decembrie 2000 emisă de SC I.M.B. SA reprezentând contravaloarea chiriei pentru ferma zootehnică B. pentru perioada 13 mai 2000 - 31 decembrie 2000, în sumă totală de 190.322.580 lei, inclusiv TVA; factura din 30 ianuarie 2001, reprezentând contravaloarea chiriei pentru sectorul mecanic, pentru perioada 07 octombrie 2000 - 31 octombrie 2000. lunile noiembrie şi decembrie 2000 şi ianuarie 2001, în sumă totală de 18.709.677 lei, inclusiv TVA; factura din 29 decembrie 2000 reprezentând contravaloarea chiriei pentru spaţiul de birouri, cu o suprafaţă totală de 73,28 mp, pentru luna decembrie 2000, în sumă totală de 11.284,094 lei; factura din 29 decembrie 2000, reprezentând contravaloarea chiriei pentru sectorul seminţe L., pentru lunile octombrie, noiembrie şi decembrie 2000, în - sumă totală de 92.391.600 lei.
Pentru aceste din urmă mijloace fixe, expertiza a concluzionat că nu mai era necesară transmiterea cheltuielilor pe bază de decont, întrucât SC R.I.E. SRL folosea aceste bunuri în calitate de chiriaş, plătind chirie.
Şi expertiza C./A., deşi nu a avut răspuns la acest obiectiv, în anexa nr. l la raport (fila 15, vol. VI dosar urmărire penală), prezintă o situaţie centralizată a aporturilor SC I.M.B. SA la asociere, pentru anul 2000, în contul 6811, figurând cheltuielile cu amortizarea în sumă de 7.772.726.454 lei.
În consecinţă, instanţa a reţinut că SC I.M.B. SA nu a fost prejudiciată prin utilizarea mijloacelor fixe puse la dispoziţie asociatului SC R.I.E. SRL (fiind vorba despre acele mijloace fixe aferente asocierii), întrucât cheltuielile cu amortizarea acestora au fost incluse în aportul SC I.M.B. SA, urmând a fi avute în vedere la regularizarea aporturilor şi împărţirea rezultatelor.
Această sumă ar fi putut constitui prejudiciu pentru SC I.M.B. SA numai dacă, la momentul împărţirii rezultatelor, această sumă nu s-ar fi regăsit în aportul SC I.M.B. SA.
Însă, în cauză, desocotirea între părţi nu a mai avut loc, dată fiind destituirea inculpaţilor din funcţiile pe care le-au avut şi începerii cercetărilor, chiar şi în prezent existând litigii între părţi cu privire la drepturile şi obligaţiile lor (inclusiv dosarul de faliment al SC I.M.B. SA, în care SC R.I.E. SRL s-a înscris la masa credală, pretinzând că SC I.M.B. SA îi datorează o anumită sumă de bani în urma derulării raporturilor dintre ele).
Pentru celelalte mijloace fixe, care nu au servit asocierii, SC R.I.E. SRL a plătit chirie, aşa cum s-a arătat în raportul de expertiză şi conform contractelor de închiriere aflate la dosar.
O altă învinuire adusă inculpaţilor M.G.T., C.A. şi E.F.A. o reprezintă aceea că „în sarcina învinuiţilor .. se mai reţine şi suma de 7.489.652.914 lei, reprezentând dobândă egală cu rata scontului B.N.R., eferentă anului 2000, la valoarea de 21.399.008.32 lei, sumă cu care SC I.M.B. SA şi-a diminuat creanţa de la SC R.I.E. SRL", conform materialului de control al D.C.F.S. Brăila, din 12 februarie 2002.
Instanţa nu a înţeles care este fapta concretă, în materialitatea ei, care se impută inculpaţilor, nerezultând în ce constă aceasta, cum s-a comis şi care este urmarea ei, motiv pentru care a examinat materialul de control invocat de parchet şi anume nota din 12 februarie 2002 a D.G.F.S. Brăila, pentru a determina coordonatele faptei.
în nota de constatare menţionată (vol. II, dosar urmărire penală, fila 6), la punctul 5, se menţionează că „SC I.M.B. SA Brăila, prin acceptare la plata prin compensare a sumei de 21.399.008.325 lei şi-a diminuat creanţa de încasat de la SC R.I.E. SRL, (conform anexei nr. 10, alin. (3) din nota de constatare din 03 iulie 2001)".
Suma totală a facturilor emise de SC R.I.E. SRL către SC I.M.B. SA pe care organele de control le consideră nelegale atât din punct de vedere al respectării clauzelor contractuale stipulate în contractul de asociere din 17 aprilie 2000, cât şi din punct de vedere al relaţiei furnizor client este de 40.468.602.776 lei întrucât SC I.M.B. SA şi-a diminuat creanţa de încasat de la SC R.I.E. SRL, în conformitate cu art. 43 C. com., putea să aplice o dobândă egală cu rata scontului B.N.R., aferentă anului 2000, astfel: 21.399.008.325 x 35% = 7.489.652.914 lei.
La rândul său această notă de control face trimitere la nota de control din 03 iulie 2001.
Instanţa constată că din această din urmă notă de control (vol. II, fila 28 dosar urmărire penală), rezultă că, au fost facturate de către SC R.I.E. SRL, cheltuieli în sumă totală de 40.468.602.766 lei care nu privesc înfiinţarea, întreţinerea şi valorificarea culturilor agricole (amenzi, majorări, publicitate, asistenţă soft, deplasări şi cazări, protocol, sigilii, comision bancar etc.) iar din această sumă, SC I.M.B. SA a plătit prin compensare suma de 21.399.008.325 lei, fiind lipsită de încasarea efectivă a acestei sume.
Instanţa a constatat că în acelaşi rechizitoriu a fost reţinut iniţial suma de 5.943.658.297 lei, drept cheltuieli indirecte, transmise de SC R.I.E. SRL pe bază de factură şi care nu au legătură cu activitatea de asociere.
Practic, din acest capăt de acuzare s-a reţinut existenţa unei a doua sume, respectiv de 40.468.602.776 lei reprezentând cheltuieli fără legături cu asocierea, facturate de SC R.I.E. SRL către SC I.M.B. SA, sumă din care a fost achitată de SC IMB SA, prin compensare, suma de 21.399.008.325 lei, pagubă pentru SC I.M.B. SA, fiind însă reţinută doar dobânda la această sumă, şi anume suma de 7.489.652.914 lei.
Cu privire la această sumă instanţa constată că expertize contabile C./A. şi R./I., nu reţin drept cheltuieli indirecte decât suma de 5.943.658.297 lei, sumă menţionată distinct în rechizitoriu, aşa cum s-a arătat şi mai sus, nereţinând că ar mai exista şi alte sume reprezentând astfel de cheltuieli indirecte.
Expertiza C./A., chiar detaliază în anexa 3 la raport (fila 17 vol. VI dosar urmărire penală) aceste cheltuieli, fiind vorba despre cheltuielile cu verificarea metrologică, servicii radio-telecomunicaţii, lucrător cu wolla, cu ifronul, cu protocolul, etc, ce au fost examinate distinct în prezentele considerente şi pe care instanţa nu le-a reţinut drept pagubă.
Distinct expertiza R./I. a examinat, la obiectivul nr. 15 şi dacă suma de 7.489.625.914 lei, dobândă aferentă sumei de 21.399.008.325 lei poate constitui pagubă pentru SC I.M.B. SA. concluzionând următoarele:
Prejudiciul invocat de 7.489.625.914 lei a fost determinat de organele fiscale prin aplicarea unei rate a dobânzii egală cu rata scontului B.N.R. aferentă anului 2000 la suma de 21.399.008.325 lei sumă care a făcu:
Obiectul plăţii prin compensare între SC I.M.B. SA şi SC R.I.E. SRL.
În opinia experţilor s-a arătat în raport, nu se poate invoca existenţa unui prejudiciu, deoarece plata prin compensare presupune stingerea de creanţe şi datorii în aceiaşi sumă, faţă de un terţ. Prin acceptarea la plată prin compensare a sumei de 21.399.008.325 lei SC I.M.B. SA şi-a diminuat creanţa de încasat de la SC R.I.E. SRL dar şi-a lichidat şi datorii de aceiaşi sumă faţă de SC R.I.E. SRL fără să creeze un prejudiciu.
S-a mai arătat că, în cazul admiterii producerii unui prejudiciu rezultat din neîncasarea unei creanţe pentru care ar trebui calculate dobânzi, acestea ar trebui calculate în funcţie de datele la care creanţele au devenit scadente însă, calculul prejudiciului de 7.489.652.914 lei s-a făcut prin aplicarea ratei dobânzii la valoarea creanţei pe un an calendaristic (21.399.008.325 x 35% = 7.489.652.914 lei.), neluându-se în calcul scadenţa fiecărei creanţe.
În consecinţă, s-a conchis că nu se poate vorbi de existenţa unui prejudiciu de 7.489.652.914 lei calculat ca dobânzi neachitate, prin % neîncasarea unei creanţe folosite pentru plata unei datorii.
Expertiza întocmită de expertul G.C., în faza urmăririi penale nu a examinat această sumă reţinută în rechizitoriu drept prejudiciu.
În consecinţă, instanţa reţine că nota de constatare a D.C.F.S. Brăila, pe care s-a întemeiat acuzaţia din rechizitoriu nu se coroborează cu probele judiciare administrate în cauză, astfel încât instanţa urmează a nu reţine prejudicierea SC I.M.B. SA cu această sumă.
S-a mai reţinut în rechizitoriu că prin încheierea contractului de asociere inculpaţii E.F.A., M.G.T., T.E.l. şi Ş.D. au urmărit atribuirea calităţii de producător agricol SC R.I.E. SRL, pentru a invoca asocierea în obţinerea de credite şi a beneficia de subvenţii acordate de stat în baza OUG nr. 30/2001, fapt care s-a şi realizat prin obţinerea de credite de la B.C.R. - Sucursala Unirea Bucureşti, R.B. - Sucursala Bucureşti şi BC I.T. - Sucursala Bucureşti şi B.C.R. - Sucursala Brăila precum şi prin depunerea de SC R.I.E. SRL a documentaţiei conform OUG nr. 30/2001 la Primăriile comunelor Măraşu şi Frecăţei.
Astfel, s-a arătat că, la 15 decembrie 2000, inculpaţii E.F.A. şi M.G.T., au încheiat actul adiţional, prin care SC R.I.E. SRL a preluat obligaţiile SC I.M.B. SA Brăila în sumă de 23,5 miliarde lei reprezentând datorii restante faţă de B.C.R. Brăila, conform contractului de credit din 05 martie 2000, astfel încât, SC R.I.E. SRL a devenit unic debitor faţă de bancă, ca urmare a substituirii efectuate potrivit art. 1028 C. civ., iar SC I.M.B. SA a facturat producţia neterminată totalizând cheltuieli de înfiinţare a culturilor de grâu, orz şi rapiţă, precum şi ogoare, efectuate în campania de toamnă a anului 2000.
În această modalitate, inculpata M.G.T. a dispus trecerea în patrimoniul SC R.I.E. SRL a sumei de 48.342.140.310 lei, reprezentând valoarea producţiei neterminate a anului agricol 2000-2001, la solicitarea inculpatului E.F.A., fără aprobarea Consiliului de Administraţie.
Pentru a produce efecte juridice în contabilitate, a dat dispoziţie inculpatei G.I., să înregistreze facturile din 19 decembrie 2000, deşi inculpatul C.A., contabil şef la SC I.M.B. SA, a avertizat-o că operaţiunea este ilegală şi a refuzat de control financiar-preventiv.
Inculpaţii G.I. şi C.A. au relatat că operaţiunea a fost dispusă de inculpata M.G.T. care a semnat aceste facturi, susţinând că este un act legal.
În realitate, s-a arătat în rechizitoriu, inculpaţii M.G.T. şi E.F.A. au urmărit ca în contul preluării creanţei de la B.C.R. Brăila în sumă de 23,5 miliarde lei, la care, prin novaţie s-a adăugat şi creditul de 20 milioane lei, contactat de SC I.M.B. SA, prin actul adiţional din 08 ianuarie 2001, să transmită către SC R.I.E. SRL producţia neterminată de 48.547.140.310 lei şi crearea posibilităţii pentru SC R.I.E. SRL de a încasa cea mai mare parte a subvenţiei de 1.000.000 lei/ha în baza OUG nr. 301/2001, precum şi de a achita creditul în condiţiile legii nr. 165/1998, cu dobândă subvenţionată.
S-a mai arătat că, inculpatul E.F.A., după ce a intrat fără drept în posesia facturilor de producţie neterminată din 19 decembrie 2000, a luat hotărârea infracţională de a folosi aceste acte şi de a se prezenta în faţa autorităţilor ca producător agricol, pentru a obţine subvenţii de 1 milion lei/ha, în baza OUG nr. 30/2001 şi apoi de a se subroga în locul SC I.M.B. SA în contractele de credit cu B.C.R. Brăila, pentru a beneficia de dobândă subvenţionată în baza Legii nr. 165/1998.
În acest mod, inculpatul a înşelat bugetul de stat cu suma de 38 miliarde lei, subvenţie acordată producătorilor agricoli şi cu suma de 767.103.000, bonificaţie la dobândă de 1.095.862.000 lei.
Cu privire la vânzarea producţiei neterminate, în luna decembrie 2000, către SC R.I.E. SRL, cu facturile din 19 decembrie 2000, din 19 decembrie 2000, din 19 decembrie 2000 şi din 19 decembrie 2000, s-au exprimat puncte de vedere, după cum urmează:
Expertiza întocmită de expertul G.C., la urmărirea penală, a arătat că, emiterea acestor facturi de către SC I.M.B. SA către SC R.I.E. SRL, în valoare totală de 40.627.849.000 lei reprezentând producţia neterminată, la care se adaugă şi TVA-ul de 7.719.291.310 lei, a cauzat prejudicii SC I.M.B. SA. Prin neactualizarea cu indicele inflaţiei a sumei investite de SC I.M.B. SA, până la 31 decembrie 2000, a fost cauzat un prejudiciu de 8,290 miliarde lei, la care se adaugă şi cota de profit cuvenită SC I.M.B. SA, ca urmare a eforturilor depuse la înfiinţarea culturilor vegetale din toamna anului 2000.
Din nota M.A.A. din 02 octombrie 2001 (vol. II, fila 371) rezultă că, prin actul adiţional din 15 decembrie 2000 s-a facturat producţia neterminată, totalizând cheltuieli de înfiinţare a culturilor de grâu, orz, rapiţă de către SC R.I.E. SRL, valoarea acestei producţii fiind de 48.347.140.310 lei.
La baza acestei facturi, a stat contractul de novaţie încheiat între B.C.R. Brăila, în calitate de creditor şi SC I.M.B. SA - debitor iniţial, precum şi SC R.I.E. SRL - noul debitor, acesta din urmă preluând datoria de 23,5 miliarde lei, din contractul din 05 martie 1997, însă, garanţiile au rămas în patrimoniul SC I.M.B. SA.
Până la data controlului, creditul nu a fost achitat de SC R.I.E. SRL, existând premisa executării silite asupra bunurilor din patrimoniul SC I.M.B. SA.
S-a mai arătat că datorită cumpărării producţiei neterminate, SC R.I.E. SRL a beneficiat de subvenţia de 1 milion lei/ha, acordată în conformitate cu prevederile OUG nr. 30/2001, de Primăriile Măraşu şi Frecăţei, SC R.I.E. SRL prezentând facturile de cumpărare a producţiei, la 29 martie 2001, deşi la 07 martie 2001, aceste facturi fuseseră stornate în integralitatea lor. Rezultă că temeiul legal al acordării subvenţiei nu mai există fiind astfel cauzat un prejudiciu SC I.M.B. SA de 38.808.000.000 lei.
Din procesul verbal de constatare din 23 ianuarie 2002, încheiat de Curtea de Conturi - Direcţia de Control Financiar Brăila (vol. VI, fila 69), a rezultat următoarele:
Prin actul adiţional din 15 decembrie 2000, SC I.M.B. SA a facturat producţia neterminată a anului 2000, către SC R.I.E. SRL, fără ca această societate să se oblige să efectueze plata ci, s-a obligat printr-un contract de novaţiune să preia obligaţiile restante în sumă de 23,5 miliarde lei, ale SC I.M.B. SA către B.C.R. - Sucursala Brăila, conform contractului de credit din 05 martie 2000.
Preluarea efectivă a fost operată în contabilitatea băncii prin notele contabile din 11 ianuarie 2001, în sumă totală de 43.683.867.794 lei (nota contabilă în sumă de 19.933.835.056 lei, reprezentând sold dobândă restantă, aferentă contractului din 05 martie 1997; nota contabilă în sumă de 2.706.393.285 lei, reprezentând sold credit restant la contractul din 05 martie 1997).
S-a mai arătat că, separat, în baza actului adiţional din 08 ianuarie 2001, la contractul de credit din 08 noiembrie 2000, au mai fost preluate şi alte obligaţii ale SC I.M.B. SA, faţă de B.C.R. Brăila, după cum urmează: nota contabilă 230 în sumă de 20.000.000.000 lei, reprezentând sold credit la contractul din 08 noiembrie 2000, nota contabilă în sumă de 1.043.639.453 lei, reprezentând dobânzi aferente creditului din contractul din 08 noiembrie 2000.
S-a mai menţionat şi faptul că în realitate nu s-au preluat obligaţiile societăţii din contractul 24/2000, încheiat între SC I.M.B. SA şi B.C.R. Brăila, întrucât acest contract nu există, în realitate fiind vorba despre contractul nr. 24/1997.
Emiterea de către SC I.M.B. SA a facturilor de vânzare a producţiei în curs de execuţie, a avut efecte negative asupra situaţiei financiare a unităţii, întrucât facturile nu au fost urmate de încasarea de lichidităţi ci, au fost compensate prin preluarea unor obligaţii ale SC I.M.B. SA faţă de terţi, respectiv B.C.R. Brăila.
În aceeaşi notă de constatare s-a reţinut că, la 09 martie 2001, revizorii contabili din cadrul SC I.M.B. SA au întocmit un raport din care a rezultat o pierdere pentru SC I.M.B. SA de 39.232.311 mii lei, ca urmare a facturării producţiei în curs de execuţie.
Această operaţiune a prejudiciat şi bugetul de stat cu suma de 7.719.291.310 lei, în sensul că, din lipsă de lichidităţi SC I.M.B. SA nu şi-a putut achita TVA colectată, înscrisă pe facturi.
Din aceeaşi notă de constatare rezultă că SC R.I.E. SRL a încasat din prevederile bugetare ale M.A.A.P., pe anul 2001, suma de 38.868.000 mii lei, în baza OUG nr. 30/2001, iar suma transmisă către SC I.M.B. SA de către SC R.I.E. SRL, prin decontul aferent asocierii, a fost de numai 24.863.000 mii lei (vol. VI, fila 65).
Tot acelaşi organ de control fiscal, în cuprinsul acestei note (f. 71) a arătat că, în baza OUG nr. 30/2001, privind acordarea, în anul 2001, a unui sprijin direct de 1 milion lei producătorilor agricoli, pentru fiecare hectar de teren cultivat, cu finanţare de la bugetul de stat, a fost încasată suma de 56.603.000 mii lei din prevederile bugetare ale M.A.A.P., din care, suma de 38.868.000.000 lei a fost încasată de SC R.I.E. SRL iar suma de 13.895.000.000 lei a fost încasată de către SC I.M.B. SA.
Expertiza R./l., la obiectivul nr. 6, referitor la subvenţia încasată de SC R.I.E. SRL a arătat că OUG nr. 30/2001, publicată în M. Of. nr. 106 din 01 martie 2001 priveşte acordarea în anul 2001 a unui sprijin direct de 1 milion lei, producătorilor agricoli, pentru fiecare hectar de teren cultivat, cu finanţare de la bugetul de stat.
Din contabilitatea SC R.I.E. SRL rezultă că această societate avea de încasat, conform OUG nr. 30/2001, ca urmare a existenţei contractului de asociere în participaţiune suma de 24.860.000.000 lei, încasată conform extrasului de cont, la 12 aprilie 2001 de la C.E.C. Brăila.
În consecinţă, experţii au arătat că, nu se poate afirma că E.F.A. a obţinut credite de la bănci conform OUG nr. 30/2001, această ordonanţă referindu-se la subvenţiile acordate producătorilor agricoli.
De asemenea, s-a arătat că SC R.I.E. SRI a înregistrat corect în contabilitate sumele acordate cu titlu de subvenţie.
Din raportul de expertiză C.S./A.V., cu privim la vânzarea producţiei neterminate şi încasarea subvenţiei, conform OUG nr. 30/2001, rezultă următoarele:
Prin facturarea producţiei neterminate cu facturile din 19 decembrie 2000, a fost transferat dreptul de proprietate asupra producţiei neterminate de la SC I.M.B. SA la SC R.I.E. SRL.
Veniturile înregistrate ca urmare a facturării sunt venituri ale „asocierii în participaţiune".
În fapt, facturarea producţiei neterminate a avut caracterul unei vânzări de semifabricate.
Plata facturilor s-a făcut de SC R.I.E. SRL prin preluarea creditului în valoare de 22.640.228.341 lei şi dobânzi restante de 1.043.639.453 lei (credit contractat anterior şi nerambursat) şi contractarea unui nou credit în sumă de 20 miliarde lei cu dobânda bonificată.
Prin această operaţiune SC R.I.E. SRL a preluat întreaga cheltuială cu producţia neterminată, realizată în anul 2000, pentru recolta anului 2001 şi a redus-o în cadrul asocierii în participaţiune ca aport propriu ce a fost transmis pe bază de decont de cheltuieli către SC I.M.B. SA.
Această operaţiune a fost dictată de situaţia economico-financiară a SC I.M.B. SA, care, nu mai putea contracta un alt credit, având şi credite restante şi înregistrând pierderi, a avut drept scop îmbunătăţirea relaţiilor cu banca şi contractarea unui nou credit cu dobândă bonificată, necesar continuării activităţii.
S-a mai arătat că, vânzarea producţiei neterminate este un act de comerţ reglementat de Codul comercial şi, în consecinţă, este legală atâta vreme cât s-a făcut cu titlu oneros.
În acest context, SC I.M.B. SA nu a fost păgubită.
În răspunsurile acestor experţi la precizările ce li s-au solicitat de organele de urmărire penală (fila 26 vol. VI dosar urmărire penală), aceştia au arătat că, la 31 decembrie 2000, SC R.I.E. SRL avea o datorie către SC I.M.B. SA de 38.856.961.755 lei, din anul agricol 1999-2000, însă, la data efectuării expertizei, această sumă a fost achitată prin preluarea creditului contractat anterior de SC I.M.B. SA şi rambursarea lui.
Faţă de aceste puncte de vedere exprimate, instanţa a constatat că au fost formulate precizări diferite de organele fiscale şi experţii contabili, în ceea ce priveşte prejudicierea SC I.M.B. SA ca urmare a vânzării producţiei neterminate a anului 2000.
Puncte de vedere diferite au fost exprimate şi cu privire la persoana prejudiciată, în nota de constatare a M.A.A.P., reţinându-se că a fost prejudiciată SC I.M.B. SA cu subvenţia pe care nu a încasat-o, iar din nota întocmită de Direcţia de Control Fiscal Brăila rezultă că, a fost prejudiciat statul, prin încasarea subvenţiei conform OUG nr. 30/2001 şi a bonificaţiei la dobândă, conform Legii nr. 165/1998.
Instanţa a analizat fapta, prin prisma dispoziţiilor art. 317 C. proc. pen., potrivit cărora, judecata se mărgineşte la fapta şi persoana arătate în actul de sesizare al instanţei şi se va avea în vedere conţinutul faptei, aşa cum este descris în rechizitoriu.
Astfel, aşa cum s-a mai arătat şi mai sus, s-a reţinut în rechizitoriu faptul că, s-a vândut producţia neterminată a anului 2000 către SC R.I.E. SRL, pentru a se crea posibilitatea pentru inculpatul E.F.A., ca pe baza acestor facturi să încaseze subvenţia de 1 milion lei/ha, în temeiul OUG nr. 30/2001 şi să achite creditul către B.C.R., cu dobânda subvenţionată, înşelând în acest fel bugetul de stat cu suma de 38 miliarde lei, subvenţia încasată în temeiul OUG nr. 30/2001 şi cu suma de 767.103.000 lei, bonificaţie la dobânda de 1.095.862.000 lei.
Faţă de faptul că în rechizitoriu s-a menţionat faptul că, prin fapta descrisă mai sus, a fost înşelat Statul Român, instanţa apreciază că întâi de orice examinare a faptei, se impune precizarea că, prin toate adresele formulate şi trimise la dosarul cauzei, atât la urmărirea penală cât şi la instanţă, Statul nu s-a constituit parte civilă în cauză cu nici o sumă de bani, arătând în mod expres că nu a fost prejudiciat întrucât în urma derulării raporturilor comerciale dintre cele două societăţi nu s-au stabilit impozite şi taxe suplimentare către bugetul de stat.
În consecinţă, această faptă nu poate constitui elementul material al infracţiunii de înşelăciune având în vedere că de esenţa infracţiunii de înşelăciune este cauzarea unui prejudiciu.
Cu privire la fapta materială în sine, din probele sus enunţate rezultă că într-adevăr, la 19 decembrie 2000, au fost întocmite facturile, prin care a fost înstrăinată producţia neterminată către SC R.I.E. SRL în valoare de 40.627.849.000 lei.
Inculpatul C.A. şi şefa serviciului contabil, martora G.I., au arătat că nu au semnat aceste facturi, considerând că nu este un act legal, motiv pentru care aceste facturi au fost semnate de inculpata M.G.T. şi apoi, din dispoziţia acesteia, au fost înregistrate în contabilitate.
În ceea ce priveşte legalitatea acestor facturi, instanţa apreciază, ca şi expertiza C./A., că această vânzare a unei producţii neterminate este legală, fiind expres prevăzută de dispoziţiile legale, şi anume de dispoziţiile art. 965 alin. (1) C. civ. conform căruia „lucrurile viitoare pot face obiectul convenţiei", singura excepţie pe care legea o prevede în materia tranzacţionării unor bunuri viitoare, fiind aceea a moştenirilor nedeschise.
Mai mult, toată literatura şi practica de specialitate admit legalitatea vânzării de bunuri viitoare, vânzarea unei recolte viitoare fiind chiar menţionată ca posibilă în literatură şi jurisprudenţă, cu singura menţiune că, transferul asupra bunurilor vândute, se va realiza în momentul în care va fi produsă recolta, riscul fiind asumat de către cumpărător, în speţă SC R.I.E. SRL.
Această vânzare nu a însemnat nici trecerea recoltei neterminate în patrimoniul SC I.M.B. SA, aşa cum s-a reţinut, întrucât, în schimbul producţiei neterminate SC R.I.E. SRL a preluat două împrumuturi contractate de SC I.M.B. SA de la B.C.R. Brăila, care, au fost şi achitate, aşa cum rezultă din expertiza C.
Susţinerea că, s-a urmărit prin facturarea producţiei neterminate, încasarea de către inculpatul E.F.A. a subvenţiei de 1 milion lei/ha, acordată producătorilor agricoli, este nefondată.
În primul rând, facturarea a intervenit de la 19 decembrie 2000 (când deja împotriva SC I.M.B. SA se deschisese procedura falimentului, sub imboldul temerii că producţia va ajunge probabil la alţi creditori, aşa cum au susţinut inculpaţii), iar actul normativ care prevedea acordarea acestei subvenţii producătorilor agricoli, respectiv OUG nr. 3072001, a intrat în vigoare la 1 martie 2001, facturarea fiind deci anterioară intrării în vigoare a acestui act normativ, de unde se poate concluziona cu certitudine că, nu a putut exista această intenţie la momentul facturării, neputându-se cunoaşte despre un act normativ adoptat după circa 3 luni.
Mai mult, aşa cum au declarat inculpaţii, această formă de ajutorare a producătorilor agricoli nu mai existase până atunci, fiind o măsură nouă, adoptată de Guvernul nou instalat, în iarna anului 2000.
În al doilea rând, conform OUG nr. 30/2001, (art. 1 alin. (2)) beneficiarii sprijinului direct de 1 milion lei pentru fiecare hectar de teren cultivat sunt producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, cu capital privat ori mixt, instituţiile de învăţământ şi cercetare din agricultură care cultivă şi exploatează terenuri.
Conform statului SC R.I.E. SRL, acesta era producător agricol din anul 1999, lucru menţionat şi în rechizitoriu, unde s-a arătat că şi-a completat obiectul de activitate în anul 1999, cu activităţi de producţie şi recoltare a produselor agricole, această situaţie rezultând de altfel, şi din copia statutului SC R.I.E. SRL, depusă la dosar.
Conform art. 7 din OUG nr. 30/2001, documentaţia întocmită a fost supusă verificării Consiliului Local al comunelor, la care s-a depus, şi apoi acordarea subvenţiei a fost aprobată, conform aceluiaşi text de lege, de directorii direcţiei agricole judeţene, ulterior, documentaţia fiind înaintată M.A.A.P.
Astfel, instanţa a apreciat că dacă toate aceste organe ale administraţiei publice locale şi centrale, constatau că nu ar fi fost întrunite condiţiile pentru plata subvenţiei, nu ar fi dispus plata către SC R.I.E. SRL a acestei subvenţii.
Edificatoare în acest sens este adresa Curţii de Conturi a României, din 24 iulie 2001 (fila 339, vol. II, urmărire penală), din care rezultă că, în anul 2001, din totalul suprafeţei deţinută în administrare de SC I.M.B. SA, s-au înfiinţat culturi care corespund prevederilor art. 2 alin. (1) din OUG nr. 30/2001, pe o suprafaţă de 53,650 ha din care, pe suprafaţa de 887,8 ha de către SC I.M.B. SA împreună cu SC C.B. (în baza contractului de asociere din 17 februarie 2000) şi pe o suprafaţă de 52,763 ha, de către SC I.M.B. SA împreună cu SC R.I.E. SRL, în baza contractului de asociere din 17 aprilie 2000.
S-a arătat în continuare în adresă că, potrivit prevederilor OUG nr. 30/2001 şi documentaţiei depuse la primăriile Frecăţei şi Mărăşu, pentru suprafaţa menţionată, sunt întrunite condiţiile pentru acordarea unui sprijin direct, de 1 milion lei, producătorilor agricoli, Direcţia Generală pentru Agricultură a judeţului Brăila, a plătit prin C.E.C. Brăila, întreaga sumă aferentă suprafeţei de 52,763 ha, ce face obiectul asocierii între SC I.M.B. SA şi SC R.I.E. SRL, în două tranşe: către SC I.M.B. SA suma de 13.894.000.000 lei şi către SC R.I.E. SRL suma de 38.868.000.000 lei.
Deblocarea de la C.E.C. a sumei de 38.868.000.000 lei, s-a făcut după semnarea contractului din 24 mai 2001, prin care ADS a încredinţat managementul patrimoniului SC I.M.B. SA, firmei SC R.I.E. SRL.
În fine, s-a mai reţinut şi faptul că, facturile prin care fusese vândută producţia neterminată a anului 2000, fuseseră stornate în individualitatea lor, astfel încât, la data când au fost prezentate de inculpatul E.F.A., la Primăriile Măraşu şi Freacăţei nu mai exista bază legală pentru plata subvenţiei.
Şi această susţinere este nefondată, pentru următoarele considerente:
Instanţa, cu ocazia rejudecării a dispus lămurirea acestui aspect de către lichidatorul judiciar al SC I.M.B. SA, iar cu adresa trimisă la 27 februarie 2007 (f. 400, dosar instanţă), lichidatorul judiciar al SC I.M.B. SA a comunicat instanţei faptul că, aceste facturi de vânzare a producţiei neterminate au fost iniţial stornate prin facturile din 07 martie 2001, din 07 martie 2001, din 07 martie 2001 şi din 07 martie 2001, însă, aceste din urmă facturi au fost refuzate de SC R.I.E. SRL, astfel încât au fost anulate de către SC I.M.B. SA. în consecinţă, facturile iniţiale de vânzare a producţiei neterminate au produs depline efecte juridice, cu privire la vânzarea acestei producţii.
Susţinerile lichidatorului judiciar din adresă se coroborează cu declaraţia inculpatului E.F.A., care a arătat acelaşi lucru şi anume faptul că, aceste facturi au fost stornate de noua conducere a SC I.M.B. SA însă, ulterior stornarea a fost anulată, producând efecte primele facturi.
Cu privire la această faptă, descrisă în rechizitoriu, şi anume aceea că, inculpatul E.F.A. a beneficiat, în baza aceloraşi facturi de o bonificaţie la dobândă de 767.103.000 lei, sumă cu care, de asemenea, a înşelat bugetul statului, instanţa reţine că nici această faptă de înşelăciune nu a existat.
Din probele de la dosar, rezultă că, în baza contractului de credit din 08 noiembrie 2000 – B.C.R. Sucursala Brăila, a acordat SC I.M.B. SA, în calitate de împrumutat (SC R.I.E. SRL fiind în calitate de codebitor girant) un credit de 20 miliarde lei, potrivit art. 9 alin. (3) din contract, împrumutatul urmând a beneficia de bonificaţie la dobândă, conform Legii nr. 165/1998, adică în condiţiile respectării termenelor de rambursare a ratelor de credit.
La data de 08 ianuarie 2001 s-a încheiat între B.C.R. - Sucursala Brăila, SC I.M.B. SA şi SC R.I.E. SRL, actul adiţional din 08 ianuarie 2001, prin care a fost modificat contractul din 08 noiembrie 2000 şi prin care SC R.I.E. SRL s-a obligat să achite băncii împrumutul datorat de SC I.M.B. SA, împreună cu dobânda aferentă, conform graficului stabilit prin contractul iniţial.
În consecinţă, SC R.I.E. SRL a preluat calitatea de debitor în acest contract, în locul SC I.M.B. SA, asumându-şi toate obligaţiile ce au decurs din calitatea de împrumutat, prin acelaşi act adiţional prevăzându-se descărcarea SC I.M.B. SA de toate obligaţiile anterioare.
B.C.R. - Sucursala Brăila, cea care avea obligaţia urmăririi derulării creditului, conform contractului încheiat şi art. 9 din Legea nr. 165/1998, avea posibilitatea să retragă creditul dacă ar fi constatat că nu au fost respectate dispoziţiile legale.
SC I.M.B. SA nu avea cum fie păgubită prin această novaţie de debitor, întrucât aceasta nu a restituit B.C.R. - Sucursala Brăila nici creditul nici dobânda aferentă, acestea fiind restituite de SC R.I.E. SRL.
Dacă s-ar aprecia că această novaţie a fost una nelegală şi că în mod necuvenit SC R.I.E. SRL a beneficiat de o bonificaţie la restituirea dobânzii, singurul păgubit ar fi putut fi Statul Român, din bugetul căruia au fost creditaţi producătorii agricoli (prin M.A.A.P.), însă, Statul Român, aşa cum s-a mai arătat, a precizat în mod expres că nu se constituie parte civilă în cauză, întrucât din relaţia comercială a celor două societăţi nu au rezultat impozite şi taxe suplimentare.
În consecinţă, în lipsa prejudiciului, nu poate exista infracţiunea de înşelăciune, astfel cum a fost încadrat faptul beneficierii de dobânda bonificată de 767.103.000 lei, producerea unei pagube fiind urmarea imediată prevăzută de textul incriminator al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Totodată, nu rezultă, şi nici nu s-a invocat, ce faptă mincinoasă a fost prezentată drept adevărată, pentru a exista elementul material al infracţiunii de înşelăciune.
Alte două fapte reţinute în sarcina inculpaţilor, ca fiind componente ale infracţiunii unice de delapidare în formă continuată sunt acelea că, SC R.I.E. SRL a valorificat producţia de grâu sub preţul de 2500 lei/kg, respectiv la un preţ mediu de 2430 lei/kg, cauzând un prejudiciu SC I.M.B. SA de 1.808.170.000 lei şi că inculpatul E.F.A., a dispus plata sumei de 500.000.000 lei, către Cabinetul de avocatură L.P., prin O.P. nr. 667 din 29 octombrie 1999, sumă pe care apoi a compensat-o printr-un protocol de compensare din 30 octombrie 1999, cu acordul inculpata M.G.T.
S-a reţinut că această sumă nu era datorată de SC R.I.E. SRL, iar contractele de asistenţă juridică, încheiate de SC I.M.B. SA, semnate de inculpatul T.E.l., existau doar la avocatul P.L.
S-a mai reţinut şi faptul că, din declaraţiile martorilor G.L. şi G.I., consilieri juridici la SC I.M.B. SA, a rezultat că, avocatul L.P., nu a acordat asistenţă juridică SC I.M.B. SA.
Cu privire la prima faptă menţionată, aceea că SC R.I.E. SRL a vândut grâul sub preţul de 2500 lei/kg, au fost exprimate în cauză următoarele opinii:
În nota din 02 octombrie 2001 a M.A. (fila 370) rezultă că, potrivit actului adiţional din 21 iulie 2000, la contractul de asociere din 17 aprilie 2000, producţia de grâu a anului 2000 trebuia vândută de SC R.I.E. SRL la un preţ minim de 2500 lei/kg, însă, s-a valorificat o cantitate de peste 23.000 tone grâu, la preţuri mai mici decât cel prestabilit, rezultând o diferenţă în minus de 3.151.000.000 lei (fără TVA).
În expertiza C.S./A.V., la obiectivul nr. 4 s-a arătat că afirmaţia organului de control al M.A.A.P., era eronată de două ori, întrucât, în actul adiţional din 21 iulie 2000, se stipulează că, „preţul mediu prestabilit" va fi de 2500 lei/kg (organele de control în calculul prejudiciului având în vedere toate livrările sub 2500 lei/kg şi necalculând preţul mediu care a fost de 2430 lei/kg, de unde ar rezulta un prejudiciu, nu cât au reţinut organele de control, ci de 1.808.170.000 lei însă, în actul adiţional la contract, menţionat mai sus, s-a prevăzut că SC I.M.B. SA va emite facturi către SC R.I.E. SRL pentru descărcarea producţiei obţinute, la un preţ mediu prestabilit, de 2500 lei/kg + TVA, care se va regulariza la valorificarea finală, în funcţie de preţul contractat de SC R.I.E. SRL.
În consecinţă, experţii au concluzionat că, indiferent la ce preţ s-ar fi întocmit facturile iniţial, preţul final şi regularizarea s-ar fi stabilit după valorificarea totală, în funcţie de preţurile obţinute de SC R.I.E. SRL.
În continuare, experţii au arătat că, fiind o clauză contractuală negociată de părţi, nu se poate reţine existenţa unui prejudiciu.
Expertiza R./l., cu privire la vânzarea grâului sub 2500 lei/kg, a arătat următoarele:
În actul adiţional la contractul de asociere din 17 aprilie 2000, înregistrat la SC I.M.B. SA din 21 iulie 2000, s-a menţionat că, SC I.M.B. SA va emite facturi către SC R.I.E. SRL pentru descărcarea producţiei obţinute, la un preţ mediu prestabilit de 2500 lei/kg + TVA, preţ care se va regulariza la valoarea finală, în funcţie de preţul contractat de SC R.I.E. SRL.
Experţii au arătat astfel, că în consecinţă, SC R.I.E. SRL avea dreptul să valorifice producţia de grâu la preţul pieţei, iar ca preţ de decontare între cele două părţi ale contractului de asociere, în vederea descărcării gestiunii, să se utilizeze un preţ mediu, prestabilit, de 2500 lei/kg + TVA. Ulterior, în funcţie de preţul obţinut de SC R.I.E. SRL, prin vânzarea grâului, trebuiau făcute regularizări. Drept urmare, conform clauzei contractuale mai sus menţionate, SC R.I.E. SRL nu era obligată la vânzarea grâului la un preţ minim de 2500 lei /kg+TVA.
Au arătat în continuare experţii că, noţiunile de „preţ minim" şi „preţ prestabilit" nu sunt echivalente deoarece preţul minim este un prag minim, sub care nu poate fi practicat preţul unei tranzacţii, iar preţul prestabilit este un preţ antecalculat.
În clauza actului adiţional respectiv, s-a invocat ca preţ de decontare între cele două părţi, „preţul mediu prestabilit" şi nu preţul minim.
În continuare, experţii au arătat că în contabilitate este reglementată practica evaluării stocurilor la preţuri prestabilite, conform art. 69 al Regulamentului privind aplicarea Legii contabilităţii nr. 82/1991, aprobat prin HG nr. 704/1993, în vigoare la data întocmirii actului adiţional „Evaluarea şi înregistrarea în contabilitate a materiilor prime, mărfurilor şi altor bunuri de natura stocurilor, se poate face şi la preţuri standard (prestabilite), pe baza preţurilor medii ale bunurilor respective, denumite preţuri de înregistrare, cu condiţia evidenţierii distincte a diferenţelor de preţ faţă de costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz".
S-a mai arătat că, potrivit art. 11 din contractul de asociere nr. 3465 din 17 aprilie 2000, valorificarea producţiei trebuia realizată de SC R.I.E. SRL la cele mai bune preţuri, oferite de piaţa internă sau ce externă, la momentul respectiv. În fapt, SC R.I.E. SRL a preluat producţia de grâu a anului 2000, pe bază de facturi, de la SC I.M.B. SA, pe care a vândut-o terţilor, la preţul de preluare, fără să practice adaos comercial, vânzarea fiind făcută la preţul pieţei, în interesul contractului de asociere în participaţiune, fiecare parte urmând să participe la împărţirea rezultatului asocierii.
De aceea, experţii au concluzionat că, prin modul de valorificare a producţiei de grâu din anul agricol 1999-2000, nu există un prejudiciu adus SC I.M.B. SA de SC R.I.E. SRL.
Instanţa, faţă de precizările experţilor contabili, din care rezultă că nu a fost prejudiciată SC I.M.B. SA, prin valorificarea producţiei de grâu a anului 2000, la un preţ sub 2500 lei/kg, reţine în plus şi un alt argument, pentru care această vânzare nu poate constitui elementul material al infracţiunii de delapidare.
Potrivit art. 2151, constituie infracţiunea de delapidare, însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar, în interesul său sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează.
Astfel, o cerinţă esenţială pentru existenţa delapidării este ca vânzarea invocată să fi fost „în interesul" SC R.I.E. SRL, respectiv acesta să fi dobândit un folos material injust de pe urma vânzării producţiei de grâu.
Ori, din absolut toate probele administrate (rapoarte de expertiză, declaraţiile inculpaţilor şi chiar notele de constatare ale organelor fiscale) rezultă că SC R.I.E. SRL a vândut producţia de grâu (şi nu numai, toate celelalte producţii fiind vândute tot de SC R.I.E. SRL) la acelaşi preţ, la care au fost facturate de SC I.M.B. SA, fără ca SC R.I.E. SRL să mai practice vreun adaos comercial la aceste vânzări.
În consecinţă, neînsuşindu-şi nimic de pe urma acestor tranzacţii, nedobândind vreun folos material, nu poate exista infracţiunea de delapidare.
În ceea ce priveşte plata către avocatul P.L. a sumei de 500.000.000 lei, o parte din onorariu, conform contractelor de asistenţă juridică încheiate cu SC I.M.B. SA şi semnate de inculpatul T.E.I. în calitate de director general la vremea respectivă, instanţa reţine următoarele:
Inculpatul T.E.I. a arătat în declaraţiile sale că, la data de 22 decembrie 1999 s-a aprobat în şedinţa Consiliului de Administraţie încheierea contractului de asistenţă juridică cu Cabinetul de avocatură P.L., solicitându-se un comision de 5% din valoarea sumelor în litigiu, necesitatea încheierii contractului datorându-se volumului mare de litigii în care era implicată SC I.M.B. SA şi de imposibilitatea celor doi jurişti ai SC I.M.B. SA de a pregăti şi susţine acţiunile SC I.M.B. în instanţă.
A mai arătat că valoarea litigiilor era de zeci de miliarde şi că după ce a semnat contractul cu acest avocat, nu mai cunoaşte dacă i s-a plătit vreo sumă de bani acestuia.
Martora G.L., consilier juridic la SC I.M.B. SA a declarat că prin luna septembrie a anului 1999, l-a întâlnit pe avocatul P.L. în biroul fostului director B.G. şi, la solicitarea directorului, martora i-a prezentat avocatului stadiul acţiunilor de scoatere a terenului I.M.B. din capitalul social, în conformitate cu OUG nr. 198/1999.
Martora a arătat că nu a cunoscut despre existenţa celor două contracte de asistenţă juridică încheiate de SC I.M.B. SA cu avocatul P.L., acestea nefiind înregistrate nici la oficiul juridic al SC I.M.B. SA.
Martora a arătat şi faptul că nu a întocmit nici o acţiune în comun cu avocatul P.L., însă a purtat anumite discuţii cu acesta, referitor la acţiuni aflate pe rolul instanţelor, în derulare (vol. l B, fila 375).
De asemenea, a arătat că volumul de muncă la oficiul juridic era mare, iar celălalt consilier, G.I. a fost o perioadă îndelungată de timp în concedii medicale.
Dintre cauzele în care SC I.M.B. SA a fost implicată, martora a menţionat că a purtat discuţii cu acel avocat, în vederea formulării întâmpinării, în dosarul privind pe SC S. SA Brăila, însă, întâmpinarea în cauza respectivă a fost întocmită şi semnată de martoră.
Martorul G.I., consilier juridic la SC I.M.B. SA, a arătat că, a văzut contractul încheiat de avocatul P.L. în toamna anului 1999 sau începutul anului 2000, că pe acest avocat l-a văzut de mai multe ori la SC I.M.B. SA, fiindu-i prezentat de martora G.L., consilier juridic la SC I.M.B. SA, ocazie cu care avocatul P.L. i-a cerut documentele SC I.M.B. SA în legătură cu capitalul social.
Martorul a mai arătat că nu a participat împreună cu avocatul P.L., la nici o activitate în legătură cu dosare aflate în derulare.
Martorul P.L., în declaraţia dată la urmărirea penală (vol. l B, fila 626) a arătat că a încheiat cu inculpatul T.E.I., director general la vremea respectivă, contractele de asistenţă juridică din 30 septembrie 1999 şi din 01 octombrie 1999, având împuternicire generală de a reprezenta SC I.M.B. SA nu numai în procesele aflate pe rolul instanţelor dar şi în relaţiile cu partenerii de afaceri.
Martorul a arătat că, a purta discuţii cu juriştii SC I.M.B. SA în legătură cu activitatea societăţii şi în special cu doamna G.L. şi, deşi nu au reprezentat împreună SC I.M.B. SA în procese, s-au sfătuit la formularea acţiunilor.
A arătat că a purtat discuţii cu SC P. SA Bucureşti, pentru achitarea debitului şi a formulat acţiunea, pentru instanţă, fără să o introducă personal, aceasta fiind introdusă de consilierii SC I.M.B. SA, de asemenea, a conceput întâmpinarea împreună cu martora G.L. în dosarul avut de SC I.M.B. SA cu SC S.
Martorul a arătat că efectua deplasări frecvente la SC I.M.B. SA rămânând uneori şi peste noapte acolo, şi că o lungă perioadă de timp nu a fost plătit de SC I.M.B. SA, nici măcar pentru deplasările pe care le făcea. La insistenţele sale, şi cu ajutorul unei cunoştinţe din M.A., a fost plătit de SC R.I.E. SRL, cu o parte din onorariul stabilit prin contract, respectiv 500.000.000 lei, această sumă fiind apoi compensată cu SC I.M.B. SA.
De asemenea, martorul a arătat că a acordat consultanţă juridică SC I.M.B. SA, în raporturile juridice pe care le avea cu terţii, că a asistat la toate discuţiile cu furnizorii SC I.M.B. SA, la întâlnirile cu sindicatul, a reprezentat societatea în litigii aflate la instanţe şi Curtea de Conturi, a întocmit proiecte de hotărâri ale Adunării Generale a Acţionarilor, acte ale Consiliului de Administraţie.
În fine, şi inculpata M.G.T. a arătat că atunci când s-a angajat la SC I.M.B. SA, avocatul P.L. presta deja diferite activităţi juridice pentru SC I.M.B. SA, încă de pe vreme fostului director B.G. şi că, ştie că acest avocat a acordat asistenţă juridică SC I.M.B. SA în litigii cu valori foarte mari, cum ar fi cele cu firmele P. şi B., ocupându-se, de asemenea, şi de întocmirea documentaţiei pentru diminuarea capitalului social cu contravaloarea terenurilor.
A mai arătat că cei doi jurişti ai SC I.M.B. SA nu făceau faţă volumului mare de activitate.
Instanţa, faţă de toate probele enunţate mai sus, apreciază că există cel puţin un dubiu serios cu privire la prestarea sau nu a activităţilor juridice de către avocatul P.L., pentru SC I.M.B. SA, neputând reţine susţinerea din rechizitoriu că acesta nu ar fi prestat nici un fel de activităţi pentru SC I.M.B. SA şi că plata efectuată de SC R.I.E. SRL acestuia, compensată ulterior cu SC I.M.B. SA, ar fi fost una nefondată, de natură a delapida SC I.M.B. SA, cu suma de bani reprezentând onorariul plătit acestui avocat.
Prezumţia de nevinovăţie, instituită de art. 52 C. proc. pen. nu a fost răsturnată cu probe certe de vinovăţie, din care să rezulte fără dubiu că inculpaţii au plătit din fondurile SC I.M.B. SA (prin compensare) această sumă, în interesul avocatului P.L., fără ca această sumă să fi fost datorată.
Susţinerile martorului-avocat P.L., în legătură cu activitatea desfăşurată la SC I.M.B. SA, nu au fost verificate sub nici o formă de organele de urmărire penală şi nici chiar martorii G.I. şi G.L. - consilieri juridici la SC I.M.B. SA, pe declaraţiile cărora s-a întemeiat acuzaţia, nu au fost fermi în a susţine că acest avocat nu a prestat nici un fel de activităţi pentru SC I.M.B. SA, declaraţiile lor fiind prezentate mai sus.
Faptul că cele două contracte de asistenţă nu au fost înregistrate la oficiul juridic, nu denotă neapărat intenţia frauduloasă a inculpaţilor, atâta vreme cât unul dintre consilieri, G.I., a arătat că a văzut aceste contracte în toamna anului 1999 sau la începutul anului 2000.
În consecinţă, plata acestei sume de bani către avocatul P.L., nu constituie, în aprecierea instanţei, infracţiunea de delapidare.
După prezentarea faptelor, aşa cum au fost descrise în rechizitoriu şi după examinarea acestora, punctual, de către instanţă, instanţa urmează a proceda la examinarea acestora din punct de vedere al încadrării juridice şi al circumscrierii acestora conţinutului infracţiunilor reţinute în rechizitoriu.
În ceea ce o priveşte pe inculpata M.G.T., s-a reţinut că „faptele acesteia, care în perioada 18 octombrie - 22 martie 2000, în calitate de director economic şi de director general în perioada 22 martie 2000 - 17 aprilie 2001, a aprobat ordine de compensare pentru datorii inexistente ale SC I.M.B. SA către SC R.I.E. SRL, a încheiat contractele de asociere în participaţiune din 17 aprilie 2000 cu SC R.I.E. SRL şi din 22 septembrie 2000 cu SC S.I. SRL Brăila, pentru a da aparenţă legalităţii relaţiilor dintre societăţi, însă, în realitate, prin încălcarea dispoziţiilor legale privind evidenţa contabilă în cazul asocierii şi trecerea la facturare-refacturare, pe relaţia furnizor client, a trecut din patrimoniul SC I.M.B. SA în cel al SC R.I.E. SRL, bani, valori şi bunuri pe care Ie-a administrat, în valoare totală de 59.453.193.227 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi delapidare cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată şi delapidare cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 2151 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.".
În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290, din fapta descrisă în rechizitoriu, rezultă că aceasta a constat în aceea că inculpata a aprobat ordine de compensare nelegale şi a încheiat contractele de asociere cu SC R.I.E. SRL şi SC S.
Faţă de incertitudinea faptelor care se circumscriu infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la termenul de judecată din 6 februarie 2007, apărătorul inculpatului E.F.A. a solicitat ca M.P. să precizeze în ce constă această infracţiune de fals.
Faţă de această solicitare, reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, în şedinţa de judecată din 6 februarie 2007, a arătat că, falsul se rezumă la caracterul simulat al contractului de asociere, la actele care au stat la baza obţinerii creditului cu dobândă bonificată (în ceea ce-l priveşte pe inculpatul E.F.A., la cele 6 facturi de vânzare a producţiei neterminate şi la protocoalele de compensare).
Faţă de fapta prezentată în rechizitoriu şi precizările din şedinţa din 6 februarie 2007, instanţa reţine că infracţiunea de fals, prevăzută de art. 290 C. pen., reţinută în sarcina inculpatei M.G.T., nu există.
Potrivit art. 290 alin. (1) C. pen. constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, falsificarea unui înscris sub semnătură privată în vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen. (potrivit art. 288 C. pen. aceste modalităţi sunt contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea înscrisului în orice mod), dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii de consecinţe juridice.
Potrivit literaturii de specialitate, contrafacerea scrierii, presupune plăsmuirea, adică, confecţionarea prin imitare a unui înscris identic cu cel original. Plăsmuirea se poate realiza prin diferite procedee, cum ar fi, copierea, reproducerea, decuparea, etc.
Contrafacerea subscrierii presupune plăsmuirea semnăturii pe un înscris, fiind imitată semnătura celui care trebuia să semneze înscrisul sau aplicându-se o semnătură care dă aparenţa că este a celui îndrituit să o semneze.
Alterarea în orice alt mod, presupune modificarea, denaturarea, transformarea, schimbarea conţinutului înscrisului, prin adăugiri sau ştersături aplicate pe acesta.
Nu s-a invocat şi nici nu s-a dovedit în cauză, că au fost efectuate de către inculpată acţiuni de contrafacere a scrisului, a semnăturilor sau de alterare în orice alt mod a actelor menţionate mai sus, contractul de asociere în participaţiune cu SC R.I.E. SRL, ordinele de compensare şi toate celelalte înscrisuri, se află la dosarul cauzei, nesuferind nici un fel de alterări a conţinutului acestora de altfel, aşa cum s-a arătat, nici măcar nu s-a invocat vreo alterare sau modificare a conţinutului acestora.
Legat de această infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în rechizitoriu s-a menţionat, la un moment dat, despre „caracterul simulat al contractului de asociere în participaţiune din 17 aprilie 2000 şi contractul de închiriere a sectorului nave, din 25 aprilie 2000."
Este de menţionat, în primul rând că, simulaţia, reprezintă o excepţie de la principiul de drept civil, al relativităţii efectelor contractului şi este acea operaţiune prin care părţile încheie două contracte, unul public, aparent, numit act simulat, prin care se creează o aparenţă juridică care nu corespunde realităţii şi altul secret, denumit contraînscris, care corespunde voinţei reale a părţilor.
În cauză, singurul context este cel aflat la dosarul cauzei, neinvocându-se şi nedovedindu-se existenţa „contraînscrisului, care să conţină voinţa reală, frauduloasă a inculpaţilor.
În al doilea rând, actul simulat nu este un act fals, în înţelesul art. 290 C. pen., persoanele vătămate prin simulaţie având posibilitatea de a apela la acţiunea în simulaţie pentru dovedirea contractului simulat şi aplicarea celui care corespunde voinţei reale a părţilor.
Sancţiunea specifică simulaţiei este aceea a inopozabilităţii contractului secret fată de terţi.
În cauză singurul contract existent, care a produs efecte şi faţă de părţi şi între terţi, a fost contractul nr. 3465/2000, aflat la dosarul cauzei.
Deşi s-a invocat la un moment dat caracterul simulat şi al contractului de închiriere a sectorului nave din 25 aprilie 2000, în legătură cu acest contract nu s-a imputat nici o faptă în materialitatea ei, inculpatei M.G.T., nici în partea expozitivă, nici în partea dispozitivă, neinvocându-se nici un moment, în cuprinsul rechizitoriului, cauzarea unui prejudiciu prin acest contract de închiriere.
De asemenea, deşi atunci când sunt descrise faptele inculpatei M.G.T. (fila 383 din rechizitoriu), se arată şi despre faptul că a încheiat şi contractul din 22 septembrie 2000, cu SC S.I. SRL, instanţa constată că nici în legătură cu acest contract nu s-a imputat inculpatei vreo faptă în materialitatea sa sau comiterea vreunei infracţiuni fiind doar o menţiune fără relevanţă juridică.
Instanţa a apreciat că nici aprobarea ordinelor de compensare nu constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât nici aceste ordine de compensare nu au fost alterate, modificate, în vreun fel prin contrafacerea scrierii sau semnăturii de pe acestea.
Toate compensările efectuate au fost legale aşa cum au conchis experţii contabili, care au arătat că, prin raportare la dispoziţiile art. 1091 C. civ. şi art. 1144 C. civ. toate compensările efectuate între SC I.M.B. SA şi SC R.I.E. SRL au suport legal, deoarece au fost compensate datorii certe şi exigibile.
În rechizitoriu s-a invocat nelegalitatea compensărilor în sumă de 162.729.942.338 lei, prin prisma încălcării HG nr. 481/1997 şi OUG nr. 10/1997, însă, textele de lege invocate se referă la compensările efectuate de regiile autonome şi societăţile comerciale înfiinţate în baza Legii nr. 15/1990, ori SC I.M.B. SA nu se încadrează în nici o categorie.
Referitor la aceste compensări, expertiza R./I. a arătat că operaţiunile de compensare, de creanţe şi datorii reciproce între cele două societăţi s-au făcut utilizând procedura adecvată acestei modalităţi de decontare, operaţiunile de compensare efectuându-se prin intermediul unui agent de compensare, B.M.G. SA Brăila, în baza ordinelor de compensare care precizează elementele de identificare a facturilor care fac obiectul compensării.
S-a mai arătat că prin efectuarea acestor compensări nu se poate vorbi de cauzarea unui prejudiciu, deoarece fiecare dintre cele două societăţi aveau datorii şi creanţe, una faţă de cealaltă, iar prin mecanismul decontării prin compensare, o societate comercială stinge datorii şi creanţe, de aceeaşi sumă, faţă de altă societate comercială, în consecinţă, experţii au conchis că, decontarea prin compensare anulează creanţe şi datorii pentru ambele societăţi comerciale şi pentru aceleaşi sume, fără a prejudicia una din părţi.
În fine, nici întocmirea facturilor pentru producţia neterminată din 15 decembrie 2000, nu sunt false, în înţelesul art. 290 C. pen., nefiind alterate prin contrafacerea scrierii, a subscrierii sau în orice alt mod (conform art. 288 C. pen.).
În ceea ce priveşte legalitatea facturilor, acest aspect a fost deja examinat, cu ocazia analizării faptelor în materialitatea lor, considerându-se că această facturare a fost o operaţiune legală.
Pentru aceste considerente, instanţa va constata că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu există, urmând a o achita pe inculpată pentru această faptă.
În ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare, s-a reţinut că a comis această infracţiune prin încălcarea dispoziţiilor legale şi trecerea la facturare-refacturare şi compensare, pe relaţia furnizor-client, trecând din patrimoniul SC I.M.B. SA în cel al SC R.I.E. SRL bani, valori şi alte bunuri pe care Ie-a administrat, în valoare totală de 59.453.193.277 lei.
Din ansamblul probelor ce au fost administrate în cauză, instanţa a apreciat că această infracţiune nu există, instanţa procedând anterior la examinarea tuturor faptelor reţinute ca fiind componente ale infracţiunii unice de delapidare, cu ocazia examinării acestora, constatând că faptele nu există.
Potrivit art. 2151 C. pen., constituie infracţiunea de delapidare, însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează.
Nu rezultă comiterea infracţiunii în nici una din modalităţile alternative de comitere, prevăzute de textul de lege.
Nu s-a dovedit în cauză, că inculpata M.G.T. şi-ar fi însuşit bunuri din patrimoniul SC I.M.B. SA folosul său propriu sau al SC R.I.E. SRL. Singurele ieşiri de bunuri, respectiv producţia agricolă şi efectivele de animale vândute au fost titlu oneros nu gratuit, pentru producţia agricolă, SC I.M.B. SA, pentru o parte a acesteia, încasând bani, cu titlu de preţ, pentru cealaltă parte, SC R.I.E. SRL preluându-i datoriile din bănci, datoriile reciproce stingându-se astfel prin compensare. Pentru efectivele de animale vândute, aşa cum s-a mai arătat, s-a încasat o parte din preţ în numerar, cealaltă parte a datoriei SC R.I.E. SRL stingându-se prin compensare cu datorii ale SC I.M.B. SA către SC R.I.E. SRL.
Nu este vorba nici într-un caz nici în celălalt de o însuşire cu titlu gratuit.
Nu rezultă în cauză nici folosirea bunurilor, în varianta la caro se referă art. 2151 C. pen., ceea ce ar fi presupus scoaterea temporară a unor bunuri din patrimoniul SC I.M.B. SA, folosirea lor în mod fraudulos de SC R.I.E. SRL şi apoi, revenirea acestor bunuri în patrimoniul SC I.M.B. SA. Nici un bun nu a fost scos din patrimoniul SC I.M.B. SA pentru a fi folosit de SC R.I.E. SRL. Aşa cum s-a mai arătat deja, o serie din mijloace fixe şi clădiri au fost închiriate de SC R.I.E. SRL, această societate plătind chirie către SC I.M.B. SA, pentru acele bunuri care nu aveau legătură cu activitatea desfăşurată în asociere, iar pentru mijloacele fixe şi sediile de fermă ce aveau legătură cu producţia vegetală, respectiv cu asocierea, SC I.M.B. SA a calculat amortismente, contravaloarea acestora fiind inclusă în aportul SC I.M.B. SA la asociere, urmând ca această sumă să-i profite SC I.M.B. SA la regularizarea veniturilor şi cheltuielilor, între părţi.
Experţii contabili, aşa cum s-a mai arătat, au precizat că amortizarea mijloacelor fixe a fost inclusă între aporturile SC I.M.B. SA la asociere.
În ceea ce priveşte traficarea, nici această variantă alternativă de comitere a infracţiunii nu a fost dovedită în cauză, ea constând în scoaterea unui bun din patrimoniu şi apoi supunerea bunului unei operaţii speculative, în vederea obţinerii unui profit.
Nu s-a invocat şi nici nu s-a dovedit că de pe urma folosirii unor bunuri din patrimoniul SC I.M.B. SA, SC R.I.E. SRL ar fi obţinut vreun profit.
În cauză, a fost vorba despre o asociere în vederea continuării lucrărilor agricole în sectorul vegetal, lucrări pe care SC I.M.B. SA nu le mai putea susţine din punct de vedere material, financiar, fiind în incapacitate de plată.
Că părţile contractuale au încheiat contractul cu anumite imperfecţiuni, că ulterior contractul a fost modificat, datorită nereglementării tuturor situaţiilor de la început, prin contractul iniţial, dar şi intervenirii de noi situaţii, că acest contract a fost sau nu cunoscut de toţi angajaţii SC I.M.B. SA, toate acestea sunt aspecte care nu presupun neapărat intenţia inculpaţilor de a frauda SC I.M.B. SA atâta vreme cât nu există alte aspecte din care să rezulte indubitabil intenţia frauduloasă a inculpaţilor şi cu care să se coroboreze.
Tot astfel, evidenţierea iniţială a raporturilor dintre părţi, în cont şi apoi prin emiterea de facturi, nu a adus prejudicii SC I.M.B. SA, aşa cum au concluzionat două dintre cele trei expertize contabile efectuate în cauză, întrucât toate operaţiunile patrimoniale au fost înregistrate, putându-se exercita oricând un control asupra lor. Prin acest mod de evidenţiere a raporturilor dintre părţi, nu s-a produs o denaturare a veniturilor şi cheltuielilor.
Faptul că o parte a contractului a avut un aport mai mare decât cealaltă, era un aspect ce urma să fie regularizat ulterior, la desocotirea părţilor, lucru ce nu s-a mai întâmplat. Această regularizare urma să aibă loc în luna aprilie a anului următor, respectiv 2001, însă, datorită controalelor repetate şi prelungite, toate documentele contabile au fost ridicate, iar conducerea SC I.M.B. SA destituită.
Din chiar adresele emise ulterior de noua conducere a SC I.M.B. SA, rezultă că această regularizare nu a mai avut loc, între părţi purtându-se ulterior mai multe litigii comerciale, în vederea desocierii.
Mai mult de atât, prin sentinţa comercială nr. 199/S din 25 noiembrie 2004, a Tribunalului Brăila, s-a dispus înscrierea SC R.I.E. SRL în tabelul preliminar al creditorilor SC I.M.B. SA, cu suma de 14.876.895.998 lei, reţinându-se astfel, că dimpotrivă, SC I.M.B. SA ar datora SC R.I.E. SRL această sumă de bani. Sentinţa a rămas irevocabilă, aşa cum rezultă din copia acesteia, depusă la Dosarul nr. 1974/2005 al Curţii de Apel Bucureşti şi ataşat la dosarul cauzei.
Instanţa a reţinut totuşi că inculpata M.G.T., prin activitatea desfăşurată, în calitate de director general, fiind şi cea căreia Consiliul de Administraţie îi încredinţase urmărirea şi executarea contractului de asociere, a cauzat totuşi un prejudiciu SC I.M.B. SA, prin aceea că, prin îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor sale a acceptat compensarea unor sume de bani care nu aveau legătură cu raporturile de asociere.
Este vorba în cauză despre acceptarea la compensare a unei părţi din datoria veche, pe SC R.I.E. SRL o avea faţă de SC I.M.B. SA, înainte de încheierea contractului de asociere, datorie contractată de pe vremea directorului B.G.
Aşa cum rezultă din expertiza C.S./A.V., înainte de asociere, SC R.I.E. SRL datora SC I.M.B. SA suma de 3.351.474.447 lei, din derularea unor raporturi anterioare.
Din expertiză rezultă că, această sumă a fost achitată în numerar, cu mai multe ordine de plată, însă, o parte a acestea şi prin compensare (proces verbal de compensare din mai 2000 pentru suma de 59.298.424 lei şi proces verbal de compensare, tot din luna mai, pentru suma de 309.368.152 lei).
Instanţa a reţinut că în mod greşit aceste sume au fost acceptate la compensare, întrucât nu priveau raporturile de asociere, SC I.M.B. SA fiind lipsită de încasarea efectivă a acestei sume.
În consecinţă, constatând că prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor sale de serviciu, inculpata M.G.T. a cauza SC I.M.B. SA, cu certitudine această pagubă, reprezentând cele două sume menţionate mai sus.
Pentru aceste considerente, instanţa de judecată, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a pus în discuţia părţilor, schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatei în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., apreciind că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, pentru care instanţa, va angaja răspunderea penală a inculpatei.
La stabilirea pedepsei pentru această infracţiune, instanţa va avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al infracţiunii, care este comisă din culpă, faptul că inculpata nu are antecedente penale, urmând a-i aplica o pedeapsă orientată deasupra minimului special.
Totodată, instanţa, faţă de lipsa unei condamnări anterioare şi apreciind că scopul pedepsei va fi atins şi fără privare de libertate, va dispune suspendarea condiţionată a acestei pedepse.
În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii T.E.I. şi Ş.D., s-a reţinut în rechizitoriu că faptele acestora de a aproba contractul de asociere în participaţiune şi actele adiţionale, prin care valori şi bunuri la SC I.M.B. SA au fost folosite şi traficate în folosul SC R.I.E. SRL, cauzând un prejudiciu de 50.549.595.304 (38.8566,961.755/ contravaloarea producţiei transmisă spre însuşire SC R.I.E. SRL + 7.489.652.914 lei, dobândă rată scont pentru diminuarea creanţei SC I.M.B. SA + 4.063.916,463, amortismente ca urmare a transmiterii mijloacelor fixe în folosinţa gratuită a SC R.I.E. SRL + 139.064.172 lei - dobândă la suma de 3 miliarde lei, producţie neterminată) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 2151 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Instanţa a apreciat că nu se impune reluarea discuţiilor cu privire la fiecare faptă reţinută ca o componentă a infracţiunii de delapidare, acestea fiind examinate separat, concluzia fiind de asemenea, aceeaşi, că faptele arătate (vânzarea producţiei neterminate, vânzarea ovinelor, darea în folosinţă gratuită a mijloacelor fixe, etc.), nu există.
Cei doi inculpaţi au fost membrii în Consiliul de Administraţie al SC I.M.B. SA, reţinându-se că împreună cu alţi inculpaţi s-au înţeles să decapitalizeze SC I.M.B. SA în favoarea SC R.I.E. SRL.
Prima acuzaţie a acestora a fost aceea că au ignorat, alături de ceilalţi inculpaţi, contracte comerciale ferme, la preţuri mai mari.
Această acuzaţie a fost deja examinată, din nici o probă administrată nu rezultă existenţa unei alte oferte de asociere, iar încheierea contractului a fost impusă de situaţia economică dezastruoasă a SC I.M.B. SA (salarii neplătite de mai multe luni, greve ale salariaţilor, conturi poprite de creditori, imposibilitatea continuării activităţii din lipsa carburantului, a pieselor de schimb, seminţelor, etc).
Au fost deja examinate de către instanţă susţinerile din rechizitoriu privind lipsa de bonitate a SC R.I.E. SRL, din expertiza R. rezultând că această societate avea la data încheierii contractului disponibilităţi în lei şi valută, în conturi, precum şi contracte de comercializare şi reparaţii ale contoarelor de gaz.
Simpla aprobare a unui contract de asociere şi a actelor adiţionale la cest contract nu poate fi prin ea însăşi de natură infracţională, atâta vreme cât nu se coroborează cu alte date şi împrejurări din care să rezulte că, în mod intenţionat, inculpaţii au cauzat prejudicii SC I.M.B. SA, în favoarea SC R.I.E. SRL.
Cu excepţia unora dintre faptele reţinute în sarcina acestora (cum ar fi vânzarea ovinelor) care au fost discutate în Consiliul de Administraţie, pentru celelalte fapte materiale imputate (cum ar fi ţinerea evidenţei contabile, darea în folosinţă a sediilor de fermă, etc.), inculpaţii nici nu ar putea fi răspunzători, întrucât atribuţiile lor, ca şi membrii ai Consiliului de Administraţie - organ deliberativ, se limitează la cele prevăzute de art. 73 din Legea nr. 31/1990 (în varianta republicată în 1998, în vigoare la acea dată) precum şi la cele reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat, ori, nu inculpaţii au avut atribuţii de urmărire şi de executare a contractului, acestea fiind încredinţate inculpatei M.G.T., în calitatea sa de factor executiv - director general.
Trecând peste acest aspect, toate faptele imputate au fost examinate de instanţă, separat, pe baza probelor administrate, concluzionându-se că inculpaţii T.E.I. şi Ş.D., în calitate de membrii ai Consiliului de Administraţie al SC I.M.B. SA, nu şi-au însuşit, nu au folosit sau nu au traficat bani, bunuri sau alte valori, în interesul lor propriu sau al SC R.I.E. SRL, motiv pentru care, instanţa apreciază că nu există infracţiunea de delapidare, imputată inculpaţilor, urmând ca în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. să dispună achitarea inculpaţilor, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.A., contabil şef al SC I.M.B. SA, s-a reţinut în rechizitoriu că acesta, în perioada 10 mai 2000 - 05 martie 2001, a semnat ordine de compensare nelegale şi a dispus traficarea şi folosirea valorilor şi bunurilor în interesul SC R.I.E. SRL, cauzând SC I.M.B. SA un prejudiciu de 57.149.595.304 lei, faptele sale întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi delapidare cu consecinţe deosebit de grave, prevăzute de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 2151 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (suma compunându-se din suma reţinută ca prejudiciu pentru inculpata M.G.T., mai puţin suma de 500.000.000 lei - onorariul plătit avocatului P.L. şi 1.808.170.000 lei - ca urmare a livrării grâului sub preţul mediu).
În ceea ce priveşte infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, constând în aceea că inculpatul a semnat ordine de compensare nelegale, instanţa apreciază că această faptă nu există.
Potrivit art. 290 C. pen. această infracţiune constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, adică prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin orice alt mod, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori în încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii de consecinţe juridice.
Nu s-a invocat şi nici nu s-a dovedit în cauză că inculpatul a contrafăcut scrierea de pe ordinele de compensare, a modificat sau a alterat în vreun fel semnătura de pe aceste ordine de compensare, în vreo altă modalitate.
Totodată, dacă s-a avut în vedere o altă nelegalitate a acestor ordine de compensare, respectiv efectuarea compensărilor cu încălcarea anumitor dispoziţii legale, instanţa a examinat deja acest aspect, din expertizele contabile efectuate (C. şi R.), rezultând că au fost efectuate compensări legale între părţi deoarece au fost compensate datorii certe şi exigibile, cu indicarea facturilor ce au intrat în compensare, experţii concluzionând că prin aceste compensări nu s-au adus nici un fel de prejudicii SC I.M.B. SA.
Atâta vreme cât inculpatul nu a comis nici unul din actele materiale incriminate de textul art. 290 C. pen., ca fiind variante alternative de săvârşire a infracţiunii de delapidare, instanţa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru această infracţiune, deoarece fapta nu există.
În ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare în formă continuată, reţinută în sarcina inculpatului, s-a reţinut că acesta a dispus traficarea, însuşirea şi folosirea banilor, bunurilor şi valorilor în interesul SC R.I.E. SRL.
Deşi nu s-a arătat cum anume a dispus inculpatul folosirea, traficarea şi însuşirea acestor bunuri, bani şi valori, instanţa apreciază ca fiind vorba despre funcţia inculpatului, aceea de contabil şef, organele de urmărire penală au avut în vedere că aceste fapte s-au realizat prin semnarea actelor contabile de către inculpat, care exercita viza de control financiar preventiv.
Aceste aspecte au fost deja examinate, arătându-se deja că prin modul cum a fost ţinută evidenţa contabilă nu s-au produs prejudicii SC I.M.B. SA, operaţiunile patrimoniale fiind înregistrate şi putându-se efectua oricând un control asupra lor, neproducându-se o denaturare a veniturilor şi cheltuielilor celor două părţi.
Despre ordinele de compensare s-a arătat deja că au fost apreciate de experţii contabili ca fiind legale întrucât s-au compensat datorii certe şi exigibile, prin compensare stingându-se între părţi datorii şi creanţe de aceiaşi valoare.
Mai mult, unele dintre operaţiunile patrimoniale înregistrate în contabilitate nici nu ar putea fi imputate inculpatului C.A. întrucât acesta a refuzat semnarea lor, aşa cum rezultă din probele administrate (fiind vorba despre compensarea sumei de 5.943.658.297 lei, reţinută de organele de urmărire penală că nu a avut legătură cu asocierea şi de facturile privind vânzarea producţiei neterminate, întocmite în decembrie 2000, în sumă de 38.856.961.755 lei, facturi pe care inculpatul nu Ie-a semnat, apreciind că operaţiunea de vânzare a producţiei neterminate este nelegală).
Acestui inculpat nu i se poate imputa nici suma reţinută ca pagubă în sarcina inculpatei M.G.T., întrucât inculpatul a fost angajat la SC I.M.B. SA ulterior, neavând nici o contribuţie la compensarea sumei respective, provenind din datoria SC R.I.E. SRL către SC I.M.B. SA, anterioară încheierii contractului de asociere, în aprilie 2000.
Inculpatului nu i se poate imputa nici semnarea contractului şi a actelor adiţionale, întrucât nu a semnat aceste acte, nefiind participant la deciziile luate de conducerea societăţii privind asocierea. în consecinţă, nedovedindu-se că inculpatul C.A. şi-a însuşit, a folosit, a traficat în folosul său sau al SC R.I.E. SRL bani, bunuri sau valori din patrimoniul SC I.M.B. SA, instanţa, conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de delapidare, prevăzută şi pedepsită de art. 2151 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen.
În fine, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul E.F.A., s-a reţinut pe de o parte faptul că, în calitate de administrator-mandatar şi director general al SC R.I.E. SRL, a determinat-o pe inculpata M.G.T. să încheie acte juridice şi contabile prin care valori şi bunuri ale SC I.M.B. SA au fost traficate, însuşite şi folosite de SC R.I.E. SRL, cauzând SC I.M.B. SA un prejudiciu de 59.453.363.227 lei, faptele sale întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare la delapidare şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată, prevăzute şi pedepsite de art. 25 raportat la art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În al doilea rând, s-a reţinut că faptele inculpatului E.F.A., care, prin încheierea contractului de asociere nr. 3465/2000, care a fost act simulat şi folosirea unor acte nereale, a beneficiat de o bonificaţie la dobândă de 767.103.000 lei, la achitarea creditului de 20 miliarde lei, conform contractului de credit nr. 203/2000 şi de suma de 38 miliarde lei, în baza OUG nr. 30/2001, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată şi uz de fals, prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 291 C. pen.
În fine, în sarcina inculpatului E.F.A. s-a mai reţinut că, în calitate de fondator şi administrator al SC R.I.E. SRL a încasat, în mod repetat, suma de 980.000.000 lei cu titlu de dividende din credite cu destinaţie specială, pe care a însuşit-o, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 2151 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Referitor la prima infracţiune, aceea de instigare la delapidare, cu consecinţe deosebit de grave, instanţa apreciază că fapta nu există.
Este de menţionat, în primul rând, faptul că infracţiunea de delapidare la care s-a reţinut că a instigat-o inculpatul E.F.A., nu a fost reţinută în sarcina inculpatei M.G.T., fiind schimbată încadrarea juridică a acestei fapte în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, astfel încât, neexistând infracţiunea de delapidare, nu poate exista nici instigarea la delapidare aferentă.
În actul de sesizare nu s-a precizat în ce au constat determinările din partea inculpatului E.F.A., prin ce mijloace a constrâns-o pe inculpata M.G.T. să încheie actele juridice şi contabile la care se face referire.
Faptul că a existat o ofertă de asociere în participaţiune nu înseamnă că a existat o instigare la comiterea vreunei infracţiuni, întrucât oferta şi acceptarea ofertei constituie mecanismul prin care se încheie orice convenţie civilă.
Atâta vreme cât nu a rezultat intenţia frauduloasă a inculpatului la efectuarea acestei oferte şi nici existenţa faptei penale, în vederea comiterii căreia se presupune că a fost făcută această instigare, instanţa apreciază că nu a existat o instigare din partea inculpatului E.F.A., în sensul dispoziţiilor art. 25 C. pen.
În ceea ce priveşte cea de a doua infracţiune reţinută în sarcina inculpatului, aceea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanţa apreciază că nici această faptă, în materialitatea ei, nu există.
S-a reţinut această faptă în sarcina inculpatului ca urmare a semnării contractului de asociere în participaţiune, a actelor adiţionale şi a ordinelor de compensare, apreciindu-se că prin semnarea acestor acte juridice şi contabile, inculpatul a comis infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Această infracţiune a fost examinată, cu acelaşi conţinut, şi pentru inculpata M.G.T., astfel încât, instanţa nu va relua considerentele deja expuse, concluzionând doar că nu a existat o contrafacere a scrierii, a subscrierii ori alterare în orice alt mod a conţinutului actelor juridice şi contabile semnate de acest inculpat, aşa cum prevede imperativ textul incriminator al art. 290 C. pen. prin raportare la art. 288 C. pen.
Cu privire la a doua categorie de infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului E.F.A., acelea de înşelăciune în formă continuată, fals şi uz de fals, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42, art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 291 C. pen., instanţa reţine, de asemenea, că faptele nu există.
În esenţă, s-a reţinut că aceste fapte au constat în aceea că inculpatul, după ce a intrat fără drept în posesia facturilor de producţie neterminată din 19 decembrie 2000, a luat hotărârea infracţională de a se prezenta în faţa autorităţilor ca producător agricol şi a obţine subvenţii de 1 milion lei/ha, conform OUG nr. 30/2001, apoi subrogându-se şi în locul SC I.M.B. SA în contractul de credite din 8 ianuarie 2001, pentru a beneficia de dobândă subvenţionată, conform Legii nr. 165/1998, în acest mod înşelând bugetul de stat cu sumele de 38 miliarde lei - subvenţie acordată producătorilor agricoli şi 767.103.000 lei bonificaţie la dobânda de 1.095.862.000 lei.
S-a reţinut că la comiterea acestei infracţiuni s-a folosit de acte nereale, respectiv contractul de asociere care a fost un act simulat şi facturile de producţie neterminată.
Instanţa a procedat deja la examinarea în amănunt a acestor fapte, cu ocazia examinării tuturor faptelor în materialitatea lor.
S-a arătat deja că deşi s-a reţinut că a fost prejudiciat statul român, acesta nu s-a constituit parte civilă în cauză arătând că nu a fost prejudiciat (adresele din 21 mai 2002, din 04 aprilie 2003 şi din 12 iulie 2006 ale M.F.P. – D.G.F.P. Brăila), întrucât, din procesul de derulare a contractului de asociere, nu au fost stabilite impozite şi taxe suplimentare.
Ori, în lipsa prejudiciului nu poate exista infracţiunea de înşelăciune aşa cum este definită de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), textul de lege arătând că există înşelăciune „dacă s-a pricinuit o pagubă".
În cauză nu a rezultat că inculpatul a prezentat ca adevărată o faptă mincinoasă, sau invers, în scopul inducerii în eroare a autorităţilor locale, ale comunelor Măraşu şi Frecăţei, acolo unde a depus documentaţia în vederea obţinerii subvenţiei de 1 milion lei/ha.
Aşa cum s-a arăta deja, de instanţă, calitatea de producător agricol i-a fost conferită SC R.I.E. SRL de obiectul de activitate, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional la statutul SC R.I.E. SRL încheiat în anul 1999, iar facturile de vânzare a producţiei neterminate au fost apreciate ca fiind legale de către experţii contabili, vânzarea producţiei neterminate a anului 2000 fiind cu titlu oneros, SC R.I.E. SRL preluând datoriile SC I.M.B. SA către bănci.
Prin urmare SC R.I.E. SRL, atunci când s-a prezentat ca producător agricol, nu a indus în eroare autorităţile locale, abilitate de lege să-i verifice documentaţia şi care aveau totodată posibilitatea să-i refuze acordarea subvenţiei dacă apreciau că nu sunt întrunite condiţiile legale pentru a beneficia de ea.
Asupra caracterului simulat al contractului de asociere în participaţiune, instanţa s-a mai pronunţat deja, arătându-se că nu poate fi vorba despre o simulaţie, atâta vreme cât nu s-a dovedit existenţa unui contraînscris care să ateste o altă voinţă a părţilor, decât cea materializată în contractul de asociere.
Nici faptul beneficierii la bonificaţie la dobândă în sumă de 767.103.000 lei, la achitarea creditului de 20 miliarde lei către B.C.R. nu constituie infracţiunea de înşelăciune.
În primul rând este de menţionat acelaşi lucru ca şi pentru situaţia anterioară, şi anume faptul că, deşi s-a reţinut că şi această sumă reprezintă prejudiciu pentru bugetul statului, statul nu s-a constituit parte civilă, neconsiderându-se prejudiciat, astfel că, în lipsa prejudiciului nu poate exista înşelăciune, în al doilea rând nu s-a prezentat ca adevărată o faptă mincinoasă, ci un fapt real, constând în contractul de novaţie încheiat cu B.C.R. în temeiul art. 1131 C. civ., ce a avut ca efect schimbarea debitorului raportului juridic obligaţional, respectiv SC I.M.B. SA ci SC R.I.E. SRL, acesta din urmă angajându-se să plătească faţă de creditoarea B.C.R., datoria SC I.M.B. SA.
B.C.R., cea care avea obligaţia urmăririi derulării contractului de credit a acceptat această novaţie şi nu a retras creditul deşi avea posibilitatea să o facă.
Instanţa a apreciat, astfel că infracţiunile de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, nu există, instanţa urmând să dispună achitarea pentru aceste infracţiuni în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Neexistând infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, nu poate exista nici infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., întrucât aceasta din urmă este condiţionată de existenţa infracţiunii de fals şi a faptului cunoaşterii de către făptuitor a caracterului fals al înscrisurilor.
În consecinţă, instanţa va dispune achitarea şi pentru această infracţiune în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Ultima infracţiune reţinută în sarcina inculpatului E.F.A. a fost aceea a delapidării în formă continuată, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că a încasat ilegal şi repetat suma de 980.000.000 lei, cu titlu de dividende la credite cu destinaţie specială.
S-a reţinut în actul de sesizare că în anul 2000, inculpatul avea de încasat, conform datelor din bilanţul contabil, pe anul 1999, depus la Administraţia Financiară a Sectorului 2 Bucureşti, suma de 1.998.898.000 lei, dividende (brut) împreună cu asociatul E.R.
Din notele de constatare din 28 februarie 2002 şi din 05 martie 2002 ale Gărzii Financiare Centrale Bucureşti, rezultă că inculpatul E.F.A. a ridicat drept dividende, suma de 1.869.911.573 lei, din care suma de 980.000.000 lei, din credite contractate de la R.B. - Sucursala Bucureşti (contract din 29 octombrie 2000, din 16 noiembrie 2000) şi din 03 octombrie 2000 cu B.C.R. - Sucursala Unirea.
Creditele au fost acordate SC R.I.E. SRL pentru a fi utilizate în exclusivitate pentru derularea activităţii curente, respectiv plată salarii, motorină, prestări servicii agricole, îngrăşăminte chimice şi alte materiale destinate culturilor.
Sumele de bani aferente creditului au fost ridicate de la bancă de către martorii T.L.C. şi P.E. care au depus banii la casieria societăţii de unde inculpatul i-a ridicat cu titlul de dividende, cu dispoziţiile de încasare din 19 octombrie 2000, din 27 octombrie 2000, din 01 noiembrie 2000, din 14 noiembrie 2000.
Faţă de această acuzaţie, inculpatul în declaraţia dată la urmărirea penală s-a apărat în sensul că i s-a adus la cunoştinţă că are dreptul să încaseze dividende, de către serviciul contabilitate dar nu a apreciat că este necesar să întrebe de unde provin banii din contul de unde urma să se facă plata şi de altfel, a precizat că nu contează dacă aceste sume provin dintr-un credit luat de la bancă (vol. l B, fila 664).
A mai arătat că îşi însuşeşte concluziile notelor de control ale Gărzii Financiare.
În declaraţia dată la instanţă, inculpatul a arătat că sumele respective i se cuveneau, întrucât nu avea salariu la societate şi în plus, într-unul dintre contracte s-a precizat că împrumutul este pentru salarii, iar alt contract este fără destinaţie.
Instanţa, verificând contractele existente la dosar şi susţinerile inculpatului, constată că toate contractele de credit (cu excepţia celui încheiat cu R.B., din 16 noiembrie 2000 - care nu a avut destinaţia precizată), au fost cu destinaţie specială, respectiv pentru activităţi curente, achiziţionarea de motorină, etc., astfel încât, în mod evident, inculpatul nu putea beneficia de dividende din aceste credite, drepturile salariale, neconfundându-se cu dividendele (unele dintre credite fiind acordate şi pentru plata salariilor).
Însă, SC R.I.E. SRL prin lichidator judiciar SC R.I.C. SRL a comunicat instanţei că SC R.I.E. SRL a achitat băncilor integral împrumuturile contractate, că inculpatul avea dreptul la aceste dividente şi, în consecinţă, SC R.I.E. SRL nu a fost prejudiciată în nici un fel ca urmare a acestui fapt, motiv pentru care nu se constituie parte civilă în cauză (adresa aflată la fila 148, dosar instanţă - rejudecare).
În consecinţă, dat fiind faptul că SC R.I.E. SRL a arătat că nu a fost prejudiciată, în lipsa prejudiciului nu poate exista infracţiunea de delapidare, de esenţa acesteia fiind cauzarea unei pagube.
Astfel, apreciază ca fiind întemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpat, prin apărător, în infracţiunea prevăzută de art. 266 din Legea nr. 31/1990 (şi nu 272 din Legea nr. 31/1990), întrucât textul incriminator în varianta Legii nr. 31/1990 - republicată în 1998, în vigoare la data comiterii faptei, era cuprins în art. 266, ulterior fiind reluate dispoziţiile în art. 272 din Legea 31/1990 (şi nici nu sunt mai favorabile dispoziţiile art. 272 din Legea 31/1990).
Astfel instanţa a pus în discuţie această încadrare şi a schimbat-o în art. 266 din Legea nr. 31 /1990.
În ceea ce priveşte aplicarea pedepsei pentru această infracţiune, instanţa, faţă de faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o poziţie relativ sinceră faţă de comiterea acestei fapte, i-a aplicat inculpatului o pedeapsă la minimul special, cu suspendarea condiţionată a executării acesteia.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, SC I.M.B. SA s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 59.453.363.227 lei, împotriva inculpaţilor.
Faţă de dispoziţiile art. 346 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul în care achitarea s-a pronunţat pentru că fapta imputată nu există, instanţa constată că pentru inculpaţii T.E.I., Ş.D., C.A. şi E.F.A., faţă de care s-a dispus achitarea pentru infracţiunea de delapidare, nu se poate pune problema obligării la despăgubiri, aceştia, conform art. 346 alin. (3) C. proc. pen., neputând fi obligaţi la aceste despăgubiri.
În ceea ce o priveşte pe inculpata M.G., faţă de care s-a dispus tragerea la răspundere penală, pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, aceasta urmează să fie obligată la plata sumei de 36.866.66 lei (RON) către I.M.B. (detalierea acestei sume fiind făcută cu ocazia examinării faptelor inculpatei), cu titlu de despăgubiri civile.
Prin acceptarea la compensare a unor sume care erau datorate de SC R.I.E. SRL înainte de existenţa contractului de asociere, SC I.M.B. SA a fost lipsită de încasarea efectivă a acestei sume.
Instanţa a luat totodată act că Statul Român şi SC R.I.E. SRL nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, inculpatul E.F.A., inculpata M.P.G.T. şi partea civilă SC I.M.B., reprezentată de lichidator judiciar SC S.Q. SRL Bacău.
Parchetul a criticat soluţia ca netemeinică şi nelegală întrucât în mod greşit instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei de delapidare cu consecinţe deosebit de grave în infracţiunea de neglijenţăîn serviciu, deoarece inculpaţii au încheiat contractul de asociere în participaţiune cu SC R.I.E. SRL Bucureşti, numai pentru a da aparenţa de legalitate relaţiilor comerciale şi pentru a-i atribui inculpatului E.F.A. calitatea de producător agricol.
De asemenea în mod greşit a fost achitat inculpatul E.F.A. pentru infracţiunea de înşelăciune prev.de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deoarece această infracţiune subzistă şi constă în aceea că prin actul adiţional prin care s-a transferat producţia neterminată s-a creat posibilitatea pentru SC R.I.E. SRL de a încasa cea mai mare parte din subvenţii de un milion lei/ha, în baza OUG nr. 30/2001 precum şi de a achita creditul în condiţiile Legii nr. 165/1998 cu dobânda subvenţionată.
În mod greşit instanţa a dispus achitarea pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals prev.de art. 290 şi art. 291 C. pen., întrucât rezultă clar, cel puţin în cazul inculpatului E.F. că acesta a folosit acte nereale.
În mod greşit instanţa a reţinut că paguba se reduce la suma de 38.866,66 lei şi nu de peste 59 miliarde.
În mod greşit a fost achitat inculpatul E.F. pentru infracţiunea de instigare la infracţiunea de delapidare, deoarece rezultă intenţia inculpatului de a determina pe ceilalţi inculpaţi să încheie actele.
Activitatea celorlalţi inculpaţi a fost săvârşită cu intenţie clară şi nu din culpă cum a reţinut instanţa pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu.
Partea civilă SC I.M.B. SA a criticat hotărârea ca nelegală şi netemeinică, şi a solicitat desfiinţarea hotărârii, rejudecarea şi condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunile reţinute în actul de sesizare şi obligarea la plata sumei de 5.300.000 RON, actualizată cu rata inflaţiei.
Inculpata P.G.T. a criticat soluţia ca netemeinică şi nelegală întrucât instanţa a reţinut crearea unei pagube în patrimoniul SC I.M.B. SA deşi conform expertizelor întocmite în cauză nu se poate vorbi de vreun prejudiciu, motiv pentru care a solicitat achitarea pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar a solicitat înlăturarea răspunderii penale ca urmare a intervenirii prescripţiei.
Inculpatul E.F.A. a criticat hotărârea ca nelegală şi netemeinică şi a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev.de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 lipsind vinovăţia sub forma intenţiei directe cerute de text, iar în subsidiar în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. încetarea procesului pentru îndeplinirea termenului prescripţiei răspunderii penale.
Curtea, analizând sentinţa formulată prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform, dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen. constată următoarele:
Prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt, dând relevanţă probatoriului administrat în cauză.
Prima instanţă a analizat în mod judicios toate faptele reţinute în actul de sesizare, le-a analizat şi interpretat prin prisma probelor administrate în faza de urmărire penală şi în cea de cercetare judecătorească.
În mod întemeiat a reţinut instanţa că cele mai multe din faptele expuse în rechizitoriu nu reprezintă fapte penale şi nu vom relua argumentările făcute, ele fiind pertinente.
Cu privire la fapta constând în aceea că SC R.I.E. SRL a încheiat un contract de novaţie prin care se obliga să achite debitele din contractul din 8 noiembrie 2000 încheiat de SC I.M.B. SA cu B.C.R. - Sucursala Brăila a beneficiat de bonificaţie la dobândă, conform Legii nr. 165/1998, tribunalul a motivat că dacă s-ar aprecia că această novaţie a fost una nelegală şi că în mod necuvenit SC R.I.E. SRL a beneficiat de o bonificaţie la restituirea dobânzii, singurul păgubit ar fi Statul Român, din bugetul căruia au fost creditaţi producătorii agricoli, însă cum Statul Român nu s-a constituit parte civilă, nu poate exista infracţiunea de înşelăciune, Curtea apreciază că motivarea este incorectă.
Dacă s-a creat un prejudiciu, poate exista infracţiune, independent de situaţia dacă Statul Român s-a constituit sau nu parte civilă în cauză. Neconstituirea ca parte civilă nu poate împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale şi constatarea existenţei unei infracţiuni de înşelăciune în situaţia în care s-a produs un prejudiciu şi sunt îndeplinite celelalte elemente constitutive.
Pe de altă parte din adresa comunicată organelor judiciare, statul precizează că nu se constituie parte civilă în cauză, întrucât din relaţia comercială a celor două societăţi nu au rezultat impozite şi taxe suplimentare. Ca atare, adresa viza un prejudiciu creat prin neplata unor impozite şi taxe, deci o eventuală infracţiune de evaziune fiscală, or în cauză nu s-a pus problema unei astfel de infracţiuni, ci a celei de înşelăciune
Curtea constată însă că prin contractul de novaţie a obligaţiilor decurgând din contractul de împrumut din 5 martie 1997 încheiat între B.C.R. SA - Sucursala judeţeană Brăila în calitate de creditor şi SC I.M.B. în calitate de debitor cât şi prin contractul de novaţie a obligaţiilor rezultate din contractul nr. din 8 noiembrie 2000 încheiat între B.C.R.- Sucursala Brăila şi SC I.M.B. SA a operat o novaţie de debitor, SC R.I.E. SRL obligându-se să plătească sumele datorate băncii de către I.M.B.
Ca atare nu se poate susţine că SC R.I.E. SRL a utilizat numele SC I.M.B. SA pentru a încheia un contract de împrumut bancar prin simulaţie, în sensul că ea ar fi fost adevăratul beneficiar al creditului, profitând de bonificaţia la dobândă de care beneficia SC I.M.B. SA, întrucât în cazul novaţiei pentru contractul de credit încheiat în anul 1997 nu poate plana o astfel de suspiciune, la acea dată, între cele două firme neexistând relaţii comerciale.
În ceea ce priveşte actul adiţional la contractul de credite nr. din 8 noiembrie 2000 încheiat la 8 ianuarie 2001 prin care R.I.E. SRL prelua calitatea de debitor în locul lui SC I.M.B. SA, nu s-a făcut dovada că SC R.I.E. SRL a beneficiat în realitate de creditul contractat în anul 2000 astfel încât, utilizând numele SC I.M.B. SA să fi beneficiat şi de o bonificaţie la dobândă. SC I.M.B. SA avea o bonificaţie la dobândă în calitatea sa de producător agricol însă neplata la termen a ratelor conducea la pierderea acestui avantaj. Prin preluarea datoriei de către SC R.I.E. SRL s-a încercat tocmai evitarea situaţiei în care SC I.M.B. SA nu ar fi avut lichidităţi suficiente, ar fi fost în imposibilitate să achite ratele creditului la termen şi ar fi pierdut bonificaţia.
Ca urmare a preluării obligaţiei de achitare a celor două credite de către SC R.I.E. SRL au operat nişte compensări şi aici s-ar fi pus problema dacă nu cumva Statul, acţionar principal la SC I.M.B. SA a suferit un prejudiciu prin faptul că aceste compensări au favorizat SC R.I.E. SRL.
Din cele două expertize întocmite în cauză rezultă însă că nu se poate stabili în urma compensărilor efectuate între cele două firme vreun prejudiciu în paguba SC I.M.B. SA.
De asemenea Curtea constată că în mod greşit a dispus instanţa schimbarea de încadrare juridică pentru inculpata M.G. din infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave în cea de neglijenţă în serviciu, prev.de art. 249 alin. (1) C. pen. reţinând că prin activitatea desfăşurată în calitate de director general, a acceptat compensarea unor sume de bani care nu aveau legătură cu raporturile de asociere şi anume compensarea sumei de 3.351.474.447 lei rezultată din derularea unor raporturi anterioare.
Compensarea nu este o activitate nelegală şi o asemenea faptă nu poate reprezenta infracţiunea de neglijenţă în serviciu.
Din punct de vedere obiectiv compensarea unor sume de bani între două societăţi comerciale ce au avut relaţii economice nu poate reprezenta o încălcare a unei îndatoriri de serviciu prin neîndeplinirea ei sau prin îndeplinirea ei defectuoasă atâta timp cât această compensare nu prejudiciază material SC I.M.B. SA (expertizele confirmă faptul că nu a existat un prejudiciu).
Prima instanţă a reţinut că în mod greşit au fost acceptate la compensare aceste sume întrucât ele nu priveau raporturile de asociere, însă raportul de asociere între cele două firme a fost unul formal, întreaga colaborare desfăşurându-se pe baza unor compensări, motiv pentru care şi contabilitatea a fost ţinută pe principiile unei relaţii furnizor-client. Dacă instanţa a considerat că activitatea desfăşurată după încheierea contractului de asociere în participaţiune nu intră sub incidenţa legii penale deşi repartizarea beneficiilor şi cheltuielilor nu corespunde naturii contractului de asociere, înseamnă că nicio compensare pentru datorii anterioare acestui contract nu poate intra în zona ilicitului penal.
Nici din punct de vedere subiectiv nu se justifică reţinerea infracţiunii de neglijenţă în serviciu deoarece forma de vinovăţie necesară pentru existenţa acestei infracţiuni este culpa iar în cauză nu se poate susţine că inculpata M. a acceptat acea compensare din neglijenţă.
De aceea Curtea consideră că atâta vreme cât din probele administrate în cauză nu rezultă un prejudiciu cert suferit de SC I.M.B. SA în urma asocierii cu SC R.I.E. SRL, activitatea desfăşurată de inculpata M.G. în calitate de director economic nu intra în sfera ilicitului penal, niciuna din faptele descrise în rechizitoriu nefiind infracţiune.
Cum nici fapta reţinută de instanţă în urma schimbării încadrării juridice nu reprezintă faptă penală, Curtea va dispune achitarea inculpatei pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Întrucât în sarcina inculpatei M. s-a reţinut prin rechizitoriu autorat la infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave iar în sarcina inculpatului E. instigare la aceeaşi infracţiuni şi am argumentat că faptele reţinute în sarcina inculpatei M. nu reprezintă fapte penale, rezultă că şi pentru inculpatul E. se va dispune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru art. 25 raportat la art. 2151 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), nefiind corect temeiul reţinut de prima instanţă - art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele descrise în actul de sesizare au existat dar ele nu reprezintă infracţiuni.
Cum faptele descrise în Rechizitoriu privind administrarea SC I.M.B. SA reţinute în sarcina inculpatei M. nu reprezintă fapte penale, rezultă că şi în cazul inculpaţilor T.I., Ş.D., C.A., care au participat la o parte din faptele reţinute în sarcina inculpatei M. se vor aplica dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., argumentul privind schimbarea temeiului de achitare fiind cel prezentat anterior.
Infracţiunile de fals reţinute în actul de sesizare al instanţei nu au nici un suport probator iar Parchetul nu a indicat faptele ce fac obiectul acestor infracţiuni, din situaţia de fapt reţinută nerezultând care sunt înscrisurile ce au fost falsificate de inculpaţi.
De aceea, în mod corect prima instanţă i-a achitat pe inculpaţi pentru aceste infracţiuni constatând că faptele nu există.
Pentru inculpatul E.F.A., în mod corect a dispus instanţa schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de delapidare în cea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpatul a încasat dividende în sumă de 980.000.000 lei de la SC R.I.E. SRL însă banii proveneau din credite acordate societăţii cu anumite destinaţii (derulare de activităţi curente, plata motorină, salarii, prestări servicii agricole, etc), faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (actualmente art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990) care prevede că se sancţionează cu închisoare de la 1 la 3 ani administratorul care foloseşte cu rea-credinţă, în interes propriu creditul de care se bucură societatea.
Susţinerile inculpatului conform cărora nu a cunoscut că banii plătiţi ca dividende provin din împrumuturile luate de la bănci nu pot fi reţinute, atâta timp cât acesta eraacţionarul principal şi era cel care se ocupa de activitatea firmei.
Aspectele că inculpatul a recuperat prejudiciul nu are relevanţă asupra încadrării juridice dar a fost avut în vedere la individualizarea pedepsei.
În ceea ce priveşte această infracţiune, Curtea constată însă că a intervenit prescripţia răspunderii penale deoarece faptele au fost săvârşite în perioada octombrie - noiembrie 2000 iar conform prevederilor art. 122 lit. d) şi art. 124 C. pen. termenul de prescripţie este de 7 ani şi 6 luni.
De aceea, Curtea, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. va înceta procesul penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Având în vedere că inculpaţii au fost achitaţi pentru infracţiunea de delapidare (respectiv instigare la delapidare) săvârşită în dauna SC I.M.B. în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., instanţa va lăsa nesoluţionată latura civilă a cauzei, urmând ca aceasta să fie eventual soluţionată în cadrul unui litigiu civil sau comercial.
În consecinţă, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, inculpatul E.F.A., inculpata M. (P.) G.T. şi partea civilă SC I.M.B. şi a fost desfiinţată în parte sentinţa penală nr. 57 din 15 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, şi pe fond rejudecând:
A înlăturat dispoziţiile privind schimbarea încadrării juridice pentru inculpata M.G.T.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpata M.G.T. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul T.E.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2151 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul Ş.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2151 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pentru inculpatul E.F.A. pentru intervenirea prescripţiei răspunderii penale cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul E.F.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul E.F.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform art. 346 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de SC I.M.B. SA prin lichidator judiciar SC S.Q. SRL Bacău.
A înlăturat dispoziţia privind obligarea inculpatei M.G.T. la cheltuieli judiciare statului.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului rămân în sarcina statului.
Împotriva deciziei, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, inculpatul E.F.A. şi partea civilă SC I.M.B.
1. Parchetul a criticat Decizia invocând ca motive de casare dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. întrucât achitarea inculpatului este rezultatul unei grave erori de fapt, cât şi greşita schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu privire la inculpatul E.F.A.
Se susţine în motivul scris că faptele săvârşite de inculpatul E.F.A. (SC R.I.E. SRL) şi M.G.T. (SC I.M.B. Brăila) – constituie infracţiunea de complicitate la delapidare şi respectiv delapidare, prin folosirea şi traficarea bunurilor SC I.M.B. Brăila în favoarea SC R.I.E. cu un prejudiciu de aproximativ 100 miliarde lei.
Instanţele au apreciat greşit că S.C. I.M.B. S.A. Brăila nu a angajat în contractul de asociere întocmit de cei doi inculpaţi bunuri a căror valoare să depăşească jumătate din valoarea contabilă a achitării sale, deşi, prin art. 4 din contract, se precizează că „aportul asociatului 1 (SC I.M.B. Brăila) constă în punerea la dispoziţie a suprafeţei de 55.052 ha teren agricol".
Nefiind introdusă valoarea acestei suprafeţe ca aport, deşi şi prin faptul că a fost menţionată suprafaţa respectivă ca aport, au fost încălcate dispoziţiile legale, deoarece aportul reprezintă o constituire de garanţie, la care instanţele nu au făcut nici o referire.
S-a motivat că prin operaţiunea respectivă, aceste terenuri nu au fost înstrăinate şi reţinând că, în aceste condiţii, nu era necesară aprobarea Adunării Generale a Acţionarilor, toate acestea fiind în fapt încălcări ale legii.
Constituirea infracţiunii de delapidare decurge din nerespectarea unei clauze în contractul de asociere, conform căreia „evidenţa contabilă va fi ţinută conform prevederilor art. 101 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991 de către asociatul 1", adică SC I.M.B. SA Brăila.
Din probele administrate rezultă că, iniţial, această prevedere a fost respectată, ţinându-se separat evidenţa asocierii, pe baza deconturilor între asociaţi, însă după recoltarea producţiei anului 2000, inculpata M.G.T. a hotărât ca această producţie să fie valorificată de SC R.I.E. SRL Bucureşti pentru a nu fi urmărită de creditori, facturând această producţie către SC R.I.E. SRL Bucureşti, astfel încât aceasta a valorificat-o ca proprietar.
Ulterior, au procedat la soluţii, astfel că raporturile dintre ei nu mai erau de asociere în participaţiune, ci după regulile furnizor-client.
Practic, inculpaţii au procedat la încheierea contractului de asociere în participaţiune pentru ca SC I.M.B. Brăila SA să se sustragă de la plata datoriilor către creditori, dar, în acelaşi timp, să-şi valorifice bunurile în favoarea SC R.I.E. SRL Bucureşti.
De asemenea, nu a fost respectat contractul de asociere şi în legătură cu vânzarea fermei zootehnice şi închirierea utilajelor, pentru fiecare din ele emiţându-se de SC I.M.B. SA Brăila facturi) care nu au fost achitate de SC R.I.E. SRL, ci compensate cu diferite sume sau lucrări ipotetice care nu pot fi verificate.
În anul agricol 1999-2000 – SC I.M.B. Brăila a investit suma de 294.208.084.818 lei şi a valorificat prin vânzare cereale în valoare de 5.250.324.765 lei, iar SC R.I.E. SRL a investit 86.639.354.590 lei şi a valorificat producţie în valoare de 172.966.602.291 lei, considerându-se că între cele două societăţi nu mai este nici un fel de datorie, iar prin acest procedeu S.C. I.M.B. Brăila a înregistrat un prejudiciu de 38.856.961.755 lei.
S.C. I.M.B. Brăila va pune la dispoziţie şi folosinţa gratuită de mijloace fixe, ferme vegetale şi alte sectoare pentru SC R.I.E. SRL, deşi amortizarea era înregistrată numai în contul primei societăţi, prejudiciul pentru această operaţiune fiind de 7.772.809.991 lei reprezentând folosirea gratuită acestora.
Instanţele au apreciat greşit probele administrate în cauză şi au înlăturat nejustificat documentele de control întocmite de organele fiscale, ceea ce a determinat aprecierea că inculpaţii nu au comis faptele pentru care sunt trimişi în judecată.
S-au avut în vedere concluziile din expertizele care au îngreunat relaţiile între părţi de asociere în participaţiune – analizând toată activitatea desfăşurată de inculpaţi în afara acestor raporturi.
Aceasta a permis interpretarea că, în derularea relaţiilor contractuale, inculpaţii E.F.A., M.G.T., T.E.I., Ş.D. şi C.A. nu ar fi desfăşurat operaţiuni legale, deşi, între părţi erau aparente relaţii de legalitate, în fapt numindu-se devalizarea SC I.M.B. Brăila SA.
Parchetul critică şi greşita achitare a inculpatului E.F.A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, după livrarea în patrimoniul SC R.I.E. SRL Bucureşti a sumei de 38000000000 lei reprezentând contravaloarea producţiei neterminate, inculpatul a folosit aceste documente pentru a obţine de la stat în forma SC R.I.E. SRL subvenţii pentru producătorii agricoli şi apoi s-a subrogat în locul SC I.M.B. Brăila SA în contractele de credit cu B.C.R. pentru a beneficia de dobânda subvenţionată.
Legal, întreaga subvenţie trebuia încasată în fapt de SC I.M.B. Brăila SA – care avea obligaţia ţinerii evidenţei contabile, în sumă de 38 miliarde a fost însuşită ilegal de E.F.A.
Hotărârile sunt criticate de parchet şi prin greşita reţinere în sarcina inculpatului E.F.A. a infracţiunii prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, fapta inculpatului fiind în realitate infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Cât priveşte ceilalţi inculpaţi prin modalitatea prin care au acţionat, au comis, alături de M.G. şi E.F.A. infracţiunea de delapidare în formă deosebit de gravă prevăzută de art. 2151 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Recursul declarat de parchet este fondat.
Analizând probele cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
1. La data de 17 aprilie 2000, s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune înregistrat din 17 aprilie 2000 între:
Asociatul 1 – SC I.M.B. SA - cu sediul în Brăila, înmatriculată la registrul comerţului sub nr. J/09/115 din 6 aprilie 1999, reprezentată de M.G.T. – director economic;
Asociatul 2 – SC R.I.E. SRL - cu sediul în Bucureşti, înmatriculată sub nr. J/40/4865/1992, reprezentată de E.F.
Obiectul asocierii îl constituie, conform art. 1:
- realizarea şi valorificarea producţiei de grâu, orz şi rapiţă a anului agricol 1999-2000, cheltuieli pentru finalizarea cărora Asociatul 1 nu mai dispune de resurse de finanţare;
- înfiinţarea, întreţinerea şi valorificarea cheltuielilor din campania de primăvară a anului 2000 – pentru care Asociatul 1 nu mai dispune de resurse de finanţare;
- efectuarea lucrărilor agricole necesare anului agricol 2000-2001, conform unui program de producţie ce se va stabili ulterior, de comun acord.
Principiile asocierii – art. 2:
- independenţa comercială şi juridică pentru ambele părţi;
- echilibrul financiar al asocierii;
- asistenţa tehnică, comercială şi juridică acordată reciproc.
Aportul asociaţilor pentru anul agricol 1999/2000 privind primul an al asocierii:
- Asociatul 1 (art. 4) – teren agricol în suprafaţă totală de 55052 ha din care:
- 23447 ha deja însămânţate (grâu – 14761 ha; orz - 1868 ha; rapiţă – 6818 ha);
- 10000 ha deja arate;
- 21605 ha – ce urmează să fie însămânţate, după data încheierii asocierii, respectiv 17 aprilie 2000.
Asociatul 2 (art. 7) – aprovizionarea cu materiale şi executarea lucrărilor agricole specifice şi necesare cheltuielilor pentru obţinerea recoltei (anexa 2) – având în vedere: îngrăşămintele chimice, lucrări agricole mecanice şi manuale necesare aplicării acestor substanţe, lucrări de recoltare a producţiei cu combine performante, serviciu de pază a culturilor, aport în numerar.
Valorificarea producţiei de către Asociatul 2 „la cele mai bune preţuri oferite de piaţa internă sau cea externă".
Prin prevederile art. 13, contribuţia Asociatului 1 în afara celor 55052 ha cuprinde şi:
- utilaje agricole;
- mijloace şi dotări de inventar pentru organizarea şi conducerea asociaţiei;
- un spaţiu optim pentru sediul asociaţiei;
- asigurarea culturilor pentru obţinerea de despăgubiri în caz de calamităţi naturale.
- protecţia muncii P.S.I., prevenirea şi combaterea sustragerilor.
Organizarea şi conducerea asocierii – se asigură de Asociatul 2 – la valoare de calitate şi eficienţă (eliminarea pierderilor, risipei, sustragerii)
Condiţii şi modalităţi de împărţire a rezultatelor asocierii (art. 15):
- Asociatul 1 – 20%, dar nu mai puţin de 10 miliarde lei;
- Asociatul 2 – 80%.
Evidenţa contabilă a asocierii – se va ţine de Asociatul 1, în condiţiile Legii Contabilităţii nr. 82/1991.
Contractul de asociere în participaţiune din 17 aprilie 2000 a fost aprobat de Preşedintele Consiliului de Administraţie al SC I.M.B. SA – respectiv inculpatul I.E.T.
Din examinarea contractului, rezultă că asociaţii au stabilit modalitatea de împărţire a rezultatului asocierii în mod arbitrar şi abuziv – deoarece în mod intenţionat au „lăsat" confuzii dintre două categorii economice distincte:
- aportul în asociere;
- deconturile din operaţii în participaţiune.
Mai exact, Asociatul 1 (SC I.M.B.) îşi defineşte aportul cu suprafaţa de 55052 ha teren agricol, dar nu evoluează prin omisiune.
Ori, din nota de control a M.A.A.P. din 2 octombrie 2001 privind analiza economico-financiară a activităţii SC I.M.B. SA şi relaţiile acesteia cu SC R.I.E. SRL arată: „părţile ignoră cu bună ştiinţă că pământul este mijlocul principal de producţie în agricultură, reprezentând un capitol a cărui valoare este dată de renta financiară/venitul rezultat pe care îl poate obţine un proprietar în situaţia dreptului său de proprietate asupra unui teren prin cedarea, contra plată, a dreptului de folosinţă a acestuia".
Pe cale de consecinţă, valoarea celor 55052 ha. teren arabil adus ca aport – se stabilea - potrivit Hotărârii Consiliului de Administraţie al Agenţiei Domeniului Statului, în raport cu cel puţin nivelul redevenţei medii pe judeţ:
- 500kg. grâu/ha. x 55052 ha = 28.000 tone grâu x 80 DOLARI SUA/tonă = 2.240.000 DOLARI SUA/an.
Având în vedere prevederile din Contractul de asociere în participaţiune respectiv art. 2, 4 şi 15 aportul asociaţiilor la data de 17 aprilie 2000 ar fi trebuit să fie:
Asociatul 1-2: 240000 DOLARI SUA pentru un aport de 20%.
Asociatul 2 - 8.960.000 DOLARI SUA pentru un aport de 80%.
Potrivit prevederilor legale, decontările, operaţiunile din cadrul asocierii însemnând: cheltuieli aport în urma veniturilor şi rezultate (profit sau pierdere) se calculau, se evidenţiau şi decontau între asociaţi în strictă proporţionalitate a aporturilor menţionate mai sus.
Această regulă fundamentală a asocierii în participaţiune, în acest caz, nu a fost luată în seamă în nicio expertiză financiară – sau alt material aflat la dosar.
Făcând aceeaşi confuzie sau omisiune, experţii au avut în vedere diferite consideraţii privind exclusiv operaţiunile de deconturi între asociaţi.
Întărind suspiciunea asupra omisiunii cu intenţia a celor doi asociaţi, Actul Adiţional la contract înregistrat sub nr. 9475 din 16 octombrie 2000 – prevede modificarea art. 15 astfel: „repartizarea beneficiilor sau pierderilor din achiziţiile comune desfăşurate în cadrul asocierii, se va efectua anual, nu mai târziu de 30 aprilie, proporţional cu participarea efectivă a fiecărui asociat".
Această modificare are, în fapt, următoarele consecinţe:
a) excluderea în continuare a valorii celor 55052 ha teren arabil ca aport al Asociatului 1 în avantajul Asociatului 2;
b) atribuirea decontărilor din operaţiunile de asociere ca fiind operaţiuni şi nu mijloace de realizare a obiectivului asocierii în raport de aport.
- Având în vedere prevederile Contractului de asociere în participaţiune, prevederile Legii nr. 15/1990 şi ale Legii nr. 82/1991 derularea financiară ar fi trebuit să ţină seama şi să nu se abată de la următoarele:
a) determinarea aportului la 17 aprilie 2000 pentru:
Asociatul 1 = renta funciară a terenului de 55052 ha. adus ca aport (44210880000 lei reprezentând contravaloarea a 2.240.000 DOLARI SUA x 19737 – curs DOLARI SUA la 17 aprilie 2000) = contravaloarea lucrărilor de însămânţare la 17 aprilie 2000 pentru 23447 ha. (neevaluată) = contravaloarea lucrărilor de arat până la data de 17 aprilie 2004 pentru 10.000 ha. (neevaluată).
Asociatul 2 = SC R.I.E. în natură sau numerar conform art. 2 din contract, la 17 aprilie 2000 – enumerat doar generic, neevaluat, deci aport 0/zero.
b) stabilirea aportului anual apărut 1999-2000 pentru fiecare asociat:
APORT
Investiţie2000
TOTA.
%
17 aprilie 2000
Asociat1 44.210.880.000
294.208.084.818
338.418.964.818
79,62%
Asociat 2 _______
86.639.354.590
86.639.354.590
20,38%
TOTAL:44210.880.000
380.847.439.408
425.058.319.408
100%
- Dar,la Asociatul 1 – la aport la data de 17 aprilie 2000 - nu este cuprinsă valoarea de 23.447 ha. însămânţată pe 10.000 ha. arate de acesta până la data de 17 aprilie 2000.
Investiţiile Asociatului 2, de 86.639.354.590 lei conform documentaţiei depuse în dosarul cauzei, nu sunt justificate în sumă de 65.269.384.402 lei, rămânând un aport direct doar de 21.185.084.340 lei.
c) Valorificarea producţiei agricole care face obiectul contractului de asociere:
TOTAL Producţie agricolă 178.219.927.056 lei valorificată din anul 1999-2000 din care pentru:
- Asociatul 1 pentru o investiţie directă în procent de 79,62% - 141.898.626.301 lei, iar pentru Asociatul 2 pentru investiţie directă în procent de 20,38% - 36.321.200.755 lei.
Ori, distribuţia de fapt a valorificării a fost:
- Asociatul 1 – 5.253.324.7652,94%
- Asociatul 2 – 1.729.66.602.291 97,06%.
Aceste distribuţii a valorificării producţiei agricole a rămas definitivă fără nicio altă regularizare, aşa cum părţile, în mod nejustificat au stabilit în actul adiţional – art. 2 înregistrat la nr. 7241 din 18 martie 2000.
Se constată astfel, din analiza acestor date, că prejudiciul minim aferent derulării în condiţiile nelegale a contractului de asociere pe anul agricol 1999-2000 a fost de 136.645.301.530 lei, reprezintă diferenţa dintre 141.848.626.300 lei – şi 5.253.324.765 lei.
Înalta Curte constată astfel că ambele instanţe nu au examinat cu suficientă atenţie modul de încheiere şi derulare a contractului de asociere, cât şi activitate desfăşurată în concret de inculpaţi, cu privire la care există suficiente indicii că în cauză s-au comis fapte penale ce au determinat prejudicierea SC I.M.B. SA Brăila.
Pentru stabilirea corectă şi finală a prejudiciului creat SC I.M.B. SA Brăila ca urmare a încheierii şi derulării contractului de asociere în participaţiune din 17 aprilie 2000 cu SC R.I.E. SRL este necesară efectuarea unei noi expertize financiar contabile care să aibă următoarele obiective:
1.Determinarea aportului SC I.M.B. SA la data de 17 aprilie 2000 prin metode şi potrivit prevederilor legale privind:
- terenul agricol în suprafaţă de 55052 ha potrivit hotărârii Consiliului de Administraţie a Agenţiei Domeniului Statului.
- valoarea lucrărilor de însămânţare până la data de 17 aprilie 2000 cu menţiunile.
- grâu – 14761ha;
- orz - 1.868 ha;
- rapiţă – 6818 ha.
- valoarea lucrărilor de arat pe suprafaţa de 10.000 ha, realizate până la 17 aprilie 2000.
2. Determinarea aportului SC R.I.E. SRL legal constituit în relaţie nemijlocită cu obiectivul contractului de asociere în participaţiune.
3. Expertizarea evidenţei decontărilor din operaţiuni în participaţiune decontării cheltuielilor şi veniturilor realizate din operaţiei în participaţiune precum şi a sumelor virate între asociaţi, prin contul 458 decontării din participaţiune privind:
- cheltuielile primite prin transfer de operaţii în participaţie;
- sumele primite de la asociat;
- veniturile realizate din operaţii în participaţiune, transferate asociatului conform contractului de asociere;
- veniturile primite din transfer din operaţiuni în participaţiune;
- amortizarea calculată de proprietarul imobilizării ce se transmite asociatului care ţine evidenţa operaţiunilor în participaţiune;
- sumele achitate asociatului sau virate ca rezultat al operaţiei în participaţie.
4. Stabilirea rezultatului din operaţiuni în participaţiune pentru anii agricoli 1999-2000 şi 2000-2001, precum şi sumele datorate de asociaţi pentru acoperirea evidenţelor periodice.
5. Stabilirea prejudiciului SC I.M.B. SA.
Înalta Curte constată că în cauză expertizele au pornit de la interpretarea greşită a condiţiilor şi modalităţii de desfăşurare a contractului de asociere în participaţiune iar instanţele şi-au însuşit acest punct de vedere, considerând că faptele nu au caracter penal, ignorând probele ce atestă intenţia ce poate fi considerată frauduloasă a inculpaţilor.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost administrate toate probele necesare stabilirea adevărului şi mijlocit al vinovăţiei inculpaţilor, situaţie în care, admiţând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de inculpatul E.F.A. şi SC I.M.B. SA motivele invocate de părţile civile fiind identice cu cele invocate de parchet şi ca atare, nu se vor mai analiza separat, va casa ambele hotărâri şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond – Tribunalul Teleorman - conform disp. art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere şi celelalte motive invocate de parchet în recursul său, de inculpatul E.F.A. şi de partea civilă şi SC I.M.B. SA, urmând a se administra orice altă probă necesară justei soluţionări a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de inculpatul E.F.A. şi de partea civilă SC I.M.B. SA împotriva Deciziei penale nr. 166/ A din 1 iulie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 57 din 15 mai 2007 a Tribunalului Teleorman, secţia penală şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Teleorman.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat T.E.I. în sumă de 400 lei şi onorariul parţial în sumă de 100 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată M. (P.) G.T., până la prezentarea apărătorului ales se vor plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 2 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3966/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4064/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
