ICCJ. Decizia nr. 3928/2009. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3928/2009
Dosar nr. 20431/63/2007
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 117 din 4 martie 2009 a Tribunalului Dolj, inculpatul G.G. (fiul lui I. şi M., născut în com. V., jud. Bihor, domiciliat în Craiova, C.B., jud. Dolj) a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., iar în baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art., 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatului i s-au stabilit următoarele obligaţii:
- să se prezinte la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile D.L. şi D.A. şi a fost obligat inculpatul la câte 3.000 RON către fiecare dintre părţile civile D.L.L. şi D.A., reprezentând despăgubiri civile şi la câte 2.000 RON, către fiecare dintre părţile civile reprezentând daune morale.
S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C.U. Craiova şi obligă inculpatul la plata sumei de 1.362,47 RON despăgubiri civile către această parte civilă, reactualizată până la data plăţii respective a debitului.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.200 RON cheltuieli judiciare statului, din care, 700 RON reprezentând cheltuieli la urmărirea penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în ziua de 11 iulie 2007, aflându-se într-un bar, inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu prietenul său D.Ş., ambii devenind în stare de ebrietate.
În jurul orei 17.00 - 18,00, în local a venit soţia inculpatului care i-a lovit pe amândoi cu băţul unui mop. Victima D.Ş. a insultat-o, împrejurare în care inculpatul a lovit-o cu pumnul în faţă. Victima a căzut pe spate şi s-a lovit cu capul de betonul pardoselei, intrând în comă.
În ziua de 15 iulie 2007, victima D.Ş., în vârstă de 59 de ani, a decedat în spital.
Din raportul de constatare medico-legală din 25 oct. 2007 întocmit de I.M.L. Craiova rezultă că moartea victimei a fost violentă; ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii urmare a hemoragiei şi dilacerării meningo-cerebrale consecinţa unui TCC cu fractură de boltă craniană.
Leziunile s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure (lovire urmată de cădere pe o suprafaţă dură neregulată). Între leziuni şi deces există o legătură de cauzalitate directă necondiţionată.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare a locului faptei, planşe fotografice, acte medico-legale, declaraţiile martorilor B.Ş.D., M.M.F., M.I., G.Ş., declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul G.G.
Parchetul a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.
S-a susţinut că în mod greşit nu s-a dispus deducerea perioadei de arest preventiv a inculpatului de la 25 iulie 2007 la 30 iulie 2007, încălcându-se astfel disp. art. 887 C. pen. şi 350 C. proc. pen.
S-a criticat şi modul de individualizare a pedepsei, dispoziţiile art. 74 şi 76 precum şi art. 861 C. pen. fiind reţinute în mod neoportun, cu consecinţa stabilirii unei pedepse prea blânde în raport cu gravitatea faptei comise.
Inculpatul a criticat greşita individualizare a pedepsei, apreciind-o ca fiind prea aspră, precum şi cuantumul despăgubirilor civile prea mare la care a fost obligat, ca şi cel al daunelor morale care nu se justifică a fi acordate.
Prin Decizia penală nr. 123 din 28 mai 2009, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi a desfiinţat sentinţa atacată în ce priveşte latura penală.
Au fost înlăturate dispoziţiile art. 861 şi urm. C. pen. şi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 C. pen.
Din durata pedepsei aplicate s-a dedus perioada arestării preventive de la 25 iulie 2007 la 30 iulie 2007.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către părţile civile D.L.L. şi D.A., reprezentând onorariul avocatului şi la plata sumei de 230 RON cheltuieli judiciare către stat din care 200 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
În termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul G.G., solicitând menţinerea hotărârii primei instanţe.
S-a arătat că în cauză este justificată aplicarea atât a circumstanţelor atenuante, cât şi a dispoziţiilor art. 861 C. pen., având în vedere caracterizarea inculpatului şi împrejurarea că acesta a încercat să despăgubească părţile civile cu tot ce s-a dispus prin hotărâre judecătorească.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dând o încadrare juridică legală şi temeinică infracţiunii comise de acesta.
Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre netemeinică în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor principale şi accesorii aplicate inculpatului.
Astfel, Curtea de Apel Craiova a apreciat ca inadecvată modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanţa de fond, în raport de gravitatea faptei, modus operandi şi condiţiile concrete în care a fost săvârşită aceasta.
Au mai fost invocate dispoziţiile art. 52 din C. pen., arătându-se că prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
În raport de cele arătate mai sus şi de criteriile generale de individualizare, Curtea de Apel a arătat că este evident că finalitatea dispoziţiilor art. 52 din C. pen. nu poate fi realizată decât prin executarea pedepsei de către inculpat în regim de detenţie.
Înalta Curte constată că motivarea soluţiei adoptate de către instanţa de apel apare ca fiind corectă în termeni teoretici, dar argumentele prezentate nu se pliază pe situaţia de fapt a cauzei, constituindu-se într-o abordare exclusiv doctrinară a modului de individualizare a pedepsei, fără să fie aplicată şi aplicabilă cazului în speţă.
În concret, situaţia de fapt se rezumă la împrejurarea în care cei doi bărbaţi, prieteni vechi, beau împreună şi ajung în stare de ebrietate, moment în care soţia unuia dintre ei apare în local şi îi loveşte pe amândoi cu coada unei mături. Cel care nu este soţul, are reacţia spontană de a riposta, insultând-o pe agresoare. Soţul bătut în public, cu un ultim gest de cavalerism manifestat pe fondul beţiei, îşi loveşte prietenul, apărând demnitatea soţiei. Prietenul cade şi moare.
Inculpatului nu i se poate reţine - ca elemente de agravare a pedepsei - un anume modus operandi sau condiţii concrete deosebite de săvârşire a faptei.
Dimpotrivă, cele petrecute reprezintă doar o întâmplare obişnuită de viaţă, încheiată în mod tragic, în care modul de desfăşurare a faptelor i-a surprins pe cei implicaţi, astfel încât reacţiile lor - alterate de consumul de băuturi alcoolice şi de prezenţa femeii care i-a umilit în public - au fost disproporţionate, depăşind firescul, normalul finalului unui astfel de incident.
Inculpatul regretă fapta comisă, conduita sa procesuală şi post-procesuală dovedind acest lucru.
În societate, inculpatul este perceput ca o persoană serioasă, tată a doi copii, fost cadru militar pensionat.
Executarea pedepsei în regim de detenţie nu este de natură să îi formeze unui astfel de condamnat o atitudine corectă faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, întrucât deja a probat o astfel de conduită.
Dimpotrivă, excluderea din societate pe timp de 3 ani a inculpatului G.G. care are doi copii în întreţinere (unul student, celălalt minor) ar conduce la nerealizarea scopului pedepsei, fiindcă o astfel de măsură ar avea numai un exagerat caracter coercitiv, ignorându-l pe cel preventiv-educativ. Reeducarea inculpatului în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate fiind pe deplin posibilă prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei, Înalta Curte constată că modul de individualizare stabilit de instanţa de fond este legal şi temeinic şi urmează a-l menţine.
Tot astfel, conţinutul pedepsei accesorii a fost corect stabilit de prima instanţă, neexistând temeiuri de interzicere a tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpat şi, casând hotărârea atacată, va menţine sentinţa instanţei de fond.
Din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata arestării preventive de la 25 iulie 2007, la 30 iulie 2007.
Onorariul apărătorului din oficiu, până la prezentarea avocatului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Văzând disp. art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva Deciziei penale nr. 123 din 28 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează decizia penală atacată şi menţine Sentinţa penală nr. 117 din 4 martie 2009 a Tribunalului Dolj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 25 iulie 2007 la 30 iulie 2007.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea avocatului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3927/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2232/2009. Penal → |
|---|
