ICCJ. Decizia nr. 2232/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2232/2009
Dosar nr. 3715/1/2009
Şedinţa publică din 12 iunie 2009
Asupra cererii de contestaţie în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1222 în dosarul penal nr. 6523/3/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul A.G. împotriva deciziei penale nr. 306 din 12 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Curtea a reţinut, în esenţă, că toate inadvertenţele şi încălcări ale legii sesizate de revizuient în calea extraordinară de atac a revizuirii, sunt aspecte de probaţiune, unele fiind şi examinate la judecata în cauză în cadrul căreia revizuientul a fost condamnat, nefiind fapte sau împrejurări necunoscute instanţelor din ciclul judiciar ordinar.
S-a concluzionat că nu subzistă cazurile de revizuire invocate.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul A.G. invocând cazurile prevăzute de art. 386 lit. c) şi e) C. proc. pen. şi susţinând că hotărârea de condamnare a sa este greşită, s-au încălcat dispoziţiile legale, a fost nerespectată obligaţia de a fi audiat inculpatul.
Contestaţia în anulare formulată în cauză este inadmisibilă.
Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de lege, invocarea de motive care se sprijină pe cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, iar examinarea temeiniciei contestaţiei în anulare nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilităţii în principiu.
În cauză, contestatorul a invocat cazul de contestaţie în anulare prevăzut în art. 386 lit. c) C. proc. pen., împrejurarea că instanţa de recurs a omis să constate că a intervenit prescripţia, deşi din actele dosarului rezultă că termenul de prescripţie specială a răspunderii penale s-a împlinit, potrivit art. 124 C. pen.
De asemenea, a fost invocat şi cazul prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen.
Obligativitatea ascultării inculpatului este prevăzută de lege în mod cumulativ în sarcina primei instanţe şi a instanţei de apel, iar în cazul în care ascultarea inculpatului nu s-a efectuat, fie de prima instanţă, fie de instanţa de apel, fie de ambele instanţe, obligaţia ascultării inculpatului îi revine instanţei de recurs, ceea ce rezultă din prevederea art. 38514 alin. (11) C. proc. pen., conform căreia, cu ocazia judecării recursului, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea specială, Titlul II, Capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţele de fond şi apel.
În aplicarea corectă a acestor prevederi, numai cu ocazia soluţionării fondului cauzei, instanţa de recurs are sarcina de a asigura prezenţa inculpatului în faţa instanţei de recurs şi de a asculta inculpatul.
Este de observat că în prezenta cauză contestatorul a formulat contestaţie în anulare împotriva unei decizii pronunţată de instanţa de recurs ca urmare a exercitării de către acestea a unei alte căi extraordinare de atac – cerere de revizuire care se judecă după regulile impuse de art. 393 - 407 C. proc. pen.
În cauză criticile formulate de contestator nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., aşa încât nu este îndeplinită una din cerinţele de a căror îndeplinire cumulativă este condiţionată admiterea în principiu a contestaţiei în anulare.
În consecinţă, contestaţia în anulare este inadmisibilă şi va fi respinsă, ca atare, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul A.G. împotriva deciziei penale nr. 1222 din 1 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 6523/3/2008.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3928/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 2290/2009. Penal → |
|---|
