ICCJ. Decizia nr. 3925/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3925/2009
Dosar nr. 3454/104/2007
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 38 din 31 martie 2008 Tribunalul Olt l-a condamnat pe inculpatul R.I. în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (2) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., la 7 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 57 C. pen.
A aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
A dedus reţinerea şi arestul preventiv de la 26 septembrie 2007 la 3 octombrie 2007.
A confiscat de la inculpat ciomagul - corp delict.
A obligat inculpatul la 2.355,98 RON cheltuieli spitalizare către Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova şi la 10.000 RON despăgubiri civile reprezentând daune morale şi câte 100 RON/lunar prestaţie începând cu 18 mai 2007 către partea civilă V.Al.
Inculpatul a fost obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în seara de 18 mai 2007, în jurul orelor 20,00 - 20,30, partea vătămată V.A. împreună cu fiul său minor se deplasa cu atelajul particular pe drumul din comuna Izvoarele, cătunul Furculeşti, judeţul Olt, spre locuinţa cumnaţilor săi B.F. şi B.C., cu care urma să asigure paza unor culturi agricole.
Pe traseu partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul R.I., în apropierea locuinţei surorii acestuia, I.M. cu care a avut un incident legat de modul de deplasare a atelajului pe drum, în cadrul căruia şi-au adresat insulte reciproce.
Partea vătămată şi-a continuat drumul spre locuinţa inculpaţilor, pregătindu-se pentru serviciul de pază şi în jurul orelor 22,30 toţi trei - partea vătămată şi cumnaţii B.F. şi B.C. - au plecat cu atelajul spre terenurile asociaţiei agricole, trecând prin dreptul locuinţei inculpatului.
În momentul în care au ajuns în faţa imobilului inculpatului R.I., acesta a ieşit din curte, având asupra sa un ciomag, cu care i-a aplicat părţii vătămate V.A. o lovitură în zona capului, în urma căreia aceasta a căzut, pierzându-şi cunoştinţa iar cumnaţii, de teamă, au fugit întrucât la locul faptei se adunaseră mai multe rude ale inculpatului.
Partea vătămată a fost transportată şi internată în Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova, fiind supusă unei intervenţii chirurgicale.
Din certificatul medico-legal eliberat de Unitatea Sanitară Medicină Legală Olt rezultă că partea vătămată a prezentat traumatism cranio-cerebral, fractură cu înfundare parietal stâng, produsă prin lovire cu un corp dur sau cădere, necesită 50 zile îngrijiri medicale, iar leziunile i-au pus în primejdie viaţa.
Împrejurările sus-menţionate ale săvârşirii faptei au fost reţinute de instanţă în baza declaraţiilor martorilor B.F. şi B.C., a constatărilor medico-legale, precum şi a declaraţiilor părţii vătămate.
Instanţa a înlăturat apărarea inculpatului, în sensul că a aplicat lovitura cu ciomagul în timp ce partea vătămată pătrunsese în curtea sa circa 1 metru, constatând că aceasta este de circumstanţă, necorespunzătoare realităţii, în raport de celelalte probe - deşi confirmată de sora inculpatului, I.M. - şi în orice caz survenită după alte declaraţii anterioare, prin care a prezentat alte variante asupra împrejurărilor faptei, între care în prima declaraţie nu a localizat fapta în curtea sa, ci în faţa porţii.
Hotărârea sus-menţionată a fost atacată cu apel de către inculpatul R.I. care a solicitat, în principal, achitarea prin reţinerea săvârşirii faptei în condiţiile legitimei apărări, prevăzută de art. 44 alin. (2) şi (3) C. pen., iar, în subsidiar, reţinerea circumstanţelor atenuante ale depăşirii limitelor legitimei apărări şi provocării, cu reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 109 din 19 mai 2009 Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică.
Instanţa de control judiciar, continuând cercetarea judecătorească prin ascultarea martorilor I.M. şi I.D., sora şi, respectiv, cumnatul inculpatului, a reţinut că probele administrate confirmă săvârşirea faptei de către inculpat în drum, în faţa porţii locuinţei sale, fără să existe dovezi ale unor acte de provocare din partea victimei, iar pedeapsa a fost corect individualizată.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat care a criticat-o pentru greşita condamnare, consecinţă a neexaminării şi a probelor constând în afirmaţiile unor martori - R.S., I.M., I.D. - potrivit cărora fapta a fost comisă în curtea locuinţei inculpatului, pentru neexaminarea cererilor sale de reţinere a legitimei apărări şi a stării de provocare şi neobservarea inadvertenţelor între declaraţiile martorilor B.F. şi B.C. relative la ora şi locul săvârşirii faptei.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului, susţinut în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 10 şi 18 C. proc. pen. este fondat, însă pentru cazul de casare de sub pct. 14 din acelaşi text de lege, luat în considerare din oficiu.
În cauză au fost administrate probele necesare stabilirii împrejurărilor săvârşirii faptei, inclusiv a celor propuse de părţi şi care au fost apreciate ca fiind concludente şi utile.
Partea vătămată V.A. a susţinut constant, inclusiv prin plângerea iniţială, că a fost lovită de inculpat în stradă, iar declaraţiile acestuia se coroborează cu procesul-verbal din 18 mai 2007 al şefului Postului de Poliţie al Comunei Izvoarele, din care rezultă că la orele 22,10 a fost sesizat telefonic de o persoană care nu şi-a declinat identitatea, cu faptul că în cătunul Furculeşti mai multe persoane se bat în drum.
Martorii B.F. şi B.C., cumnaţii părţii vătămate, au descris constant aceleaşi împrejurări ale săvârşirii faptei, respectiv că au fost atacaţi în timp ce treceau pe drum, de către inculpat, fiind neesenţiale contrazicerile referitoare la ora comiterii faptei.
Prezenţa acestor martori în timpul şi la locul conflictului nu este contestată.
Actul medico-legal constată leziunile suferite de partea vătămată, respectiv traumatism cranio-cerebral prin agresiune fizică, cu fractură cu înfundare parietal. În opoziţie, susţinerile inculpatului R.I., potrivit cărora a aplicat lovitura cu stacheta după ce partea vătămată a intrat în curtea sa circa 1 metru, sunt confirmate de sora acestuia, I.M. şi soţia, R.S.
Curtea reţine că justificat instanţele în precedent au înlăturat apărarea inculpatului, necoroborându-se cu ansamblul probelor administrate.
De altfel, prin chiar prima declaraţia dată în cauză la 18 mai 2007, inculpatul R.I. a susţinut că partea vătămată şi fraţii B. au apărut la poarta sa, înjurând şi ameninţând, că a venit la poartă să vorbească cu ei, luând un stachete iar când a ieşit a fost luat la bătaie şi în aceste împrejurări s-a apărat şi când s-a rupt stacheta a reuşit să ia un ciomag de-al lor, cu care a lovit, inclusiv pe partea vătămată.
Din împrejurările săvârşirii faptei, astfel cum au fost reţinute din materialul probator, nu rezultă elemente care să susţină apărările inculpatului, nici cele referitoare la comiterea acesteia prin depăşirea limitelor legitimei apărări, nici în condiţiile provocării.
Conflictul precedent, în cursul căruia s-au adresat reciproc injurii, a avut loc cu peste două ore în urmă şi nu poate fi invocat în susţinerea circumstanţei atenuante a provocării, după cum nu se regăsesc în cauză nici condiţiile cerute de art. 73 lit. a) C. pen. referitoare la depăşirea limitelor legitimei apărări.
Inculpatul, deşi susţine că a aplicat lovituri părţii vătămate în apărare, după ce el a fost lovit cu ciomagul, nu a prezentat vreo leziune, aspect relevat şi de martorul D.V., care a arătat prin declaraţia din faţa instanţei că R.I. deşi afirma că a fost lovit, nu prezenta urme.
În referire la celelalte critici din recursul inculpatului, Curtea constată că instanţa de apel a motivat înlăturarea declaraţiilor martorei I.M., comentând şi valoarea probantă a declaraţiilor martorului I.D. şi reţinând că acesta nu a susţinut apărarea inculpatului, întrucât a ajuns la locul faptei când conflictul se terminase.
Asemenea, aceeaşi instanţă a înlăturat ca nefondate şi criticile privind menţinerea, de către instanţa de fond, a legitimei apărări şi, respectiv, a stării de provocare, făcând o analiză a probelor în baza cărora a concluzionat asupra vinovăţiei inculpatului.
Recursul inculpatului este, însă, fondat pentru greşita individualizare a pedepsei.
Curtea apreciază că, în raport de împrejurările săvârşirii faptei, pe fondul unor relaţii conflictuale generate şi de conduita anterioară a părţii vătămate, de persoana inculpatului, tânăr, căsătorit, 2 copii minori şi atitudinea acestuia în cursul procesului, prezentându-se în faţa autorităţii şi comportându-se relativ sincer, se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen.
Asemenea, va fi restrâns conţinutul pedepsei complementare şi determinat cel al pedepsei accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., fiind excesivă şi nejustificată interzicerea dreptului de a alege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva Deciziei penale nr. 109 din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Casează decizie penală atacată şi Sentinţa penală nr. 38 din 31 martie 2008 a Tribunalului Olt numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Face aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen., de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 4 ani închisoare.
Restrânge conţinutul pedepsei complementare la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe timp de 3 ani.
Face aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2173/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2196/2009. Penal. Cerere de contopire a... → |
|---|
