ICCJ. Decizia nr. 3927/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3927/2009
Dosar nr. 8373/3/2007
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1333 din 18 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 8373/3/2007, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului M.K.H. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpatul M.K.H. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) cu aplicarea art. 41alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.K.H. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la infracţiunea de folosire de instrumente oficiale false, prevăzută de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), intervenind prescripţia specială.
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.K.H. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), intervenind prescripţia specială.
În baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 şi 999 C. civ., a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă SC R. SA şi, în consecinţă, a obligat inculpatul către aceasta la plata sumei de 19.637.937,28 RON, sumă ce a fost reactualizată cu indicele de inflaţie potrivit I.N.S. de la 1 mai 1999 şi până la achitarea debitului.
În baza art. 348 şi 445 C. proc. pen. s-a constatat că la filele paşaportului emis de Statul Pakistan cuprind menţiuni false aplicate prin ştampile, semnare.
S-a constatat că paşaportul în litigiu este proprietatea Statului Pakistan, căruia i se va trimite, prin intermediul Ambasadei Pakistanului aflată la Bucureşti, copia de pe prezenta hotărâre.
S-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărârea D.G.E.I.P. - Serviciul de Paşapoarte pentru efectuarea de evidenţe.
În baza art. 348 raportat la art. 145 C. proc. pen. s-a dispus distrugerea cartelelor telefonice false şi ridicate.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-au confiscat obiectele folosite la săvârşirea infracţiunii: plăci cu circuite integrate, pistol lipit, cleşte, pensetă.
În baza art. 357 lit. e) şi f) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpat a certificatului de căsătorie, depus în original.
S-a respins cererea expertului de suplimentare a onorariului.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata a 2.500 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că inculpatul M.K.H. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 282 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 26 raportat la art. 287 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se, în esenţă, că a falsificat un număr de 19 cartele telefonice aparţinând SC R. SA, dintre care cinci au fost folosite pentru efectuarea de convorbiri telefonice, creând astfel un prejudiciu de 306.964,142 RON. Totodată, s-a reţinut că inculpatul, împreună cu o altă persoană neidentificată, au aplicat pe paşaportul celui dintâi două ştampile (vize falsificate) cu stema ţării aparţinând Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei - Serviciul pentru Străini, Probleme de Migrări.
De la data trimiterii în judecată a inculpatului, cauza a parcurs trei cicluri procesuale, după cum urmează:
Prin Sentinţa penală nr. 780 din 23 mai 2003, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti în Dosarul penal nr. 10398/2002, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de complicitate la folosirea de instrumente oficiale false prevăzută de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.
În baza art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul M.K.H. la 3 ani închisoare pentru falsificarea de monede sau alte valori.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 282 alin. (1) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. d), e) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare pentru punerea în circulaţie de valori falsificate.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 282 alin. (1) C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. d), e) C. pen. pe o perioadă din 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., are de executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. d), e) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supravegherea Serviciului de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe lângă Tribunalul Bucureşti a executării pedepsei principale aplicată inculpatului, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 86 C. pen.
Prin Sentinţa penală nr. l496/A din 27 octombrie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul penal nr. 4161/2003 s-a admis apelul Parchetului formulat împotriva Sentinţei penale nr. 780 din 23 mai 2003, pronunţata de Judecătoria sector 3 Bucureşti, în Dosarul nr. 10398/2002. S-a desfiinţat în parte sentinţa penala apelată şi rejudecând în fond:
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii reţinute de prima instanţă din infracţiunea prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 287 alin. (1) şi art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 282 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 287 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 288 alin. (1) C. pen.
În baza art. 282 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.
În baza art. 287 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Prin Decizia penală nr. 2873 din 11 decembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul penal nr. 3678/2003 s-a admis recursul declarat de inculpatul M.K.H. împotriva Deciziei penale nr. 1496/A din 27 octombrie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul penal nr. 4161/2003. S-a casat decizia penală sus-menţionată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Prin Decizia penală nr. 894/A din 30 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul penal nr. 70/2004 s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 3 Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 780 din 23 mai 2004 pronunţată în Dosarul nr. 10398/2002, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond:
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii reţinute de prima instanţă prevăzută şi pedepsită de art. 282 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 287 alin. (1) C. pen. şi art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 282 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 287 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen. şi art. 288 alin. (1) C. pen.
În baza art. 282 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul M.K.H. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare în regim de detenţie.
În baza art. 287 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 (trei) ani închisoare în regim de detenţie.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţiată în totalitate pedeapsa, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 287 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 288 alin. (1) C. pen.
Inculpatul având de executat pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
S-a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Cheltuielile judiciare efectuate în apel au rămas în sarcina statului.
Prin Decizia penală nr. 2027 din 22 octombrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul penal nr. 3278/2004, s-a decis în majoritate, admiterea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul M.K.H. împotriva Sentinţei penale nr. 780 din 23 mai 2004, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti şi a Deciziei penale nr. 894/A din 30 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală. S-au casat ambele hotărâri şi s-a trimis cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti.
Totodată, Curtea a stabilit ca odată cu judecarea cauzei după casare prima instanţă să aibă în vedere schimbarea încadrării juridice a faptelor din actul de sesizare din art. 282 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmând să stabilească existenţa vinovăţiei inculpatului şi în raport de dispoziţiile art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 287 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cum a fost trimis în judecată.
Prin Sentinţa penală nr. 1658 din 09 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul penal nr. 7013/2004, în baza art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul M.K.H., la 12 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 63 pct. 2 lit. a) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 287 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat graţiată în întregime pedeapsa.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului dintre cele două pedepse stabilite pedeapsa cea mai grea, adică pedeapsa de 12 ani închisoare.
Pedeapsa se va executa în regim de detenţie, potrivit art. 57 C. pen.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată alături de pedeapsa închisorii şi pedeapsa complementară menţionată.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) şi e) C. pen.
În baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 şi 999 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SC R. SA şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul la plata a 294.939,916 RON sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflaţie potrivit Institutului Naţional de Statistică de la 1 mai 1999 şi până la achitarea debitului.
În baza art. 348 şi 445 C. proc. pen., s-a constatat că filele paşaportului emis de Statul Pakistan cuprind menţiuni false aplicate prin ştampilare, semnare, etc.
S-a constatat că paşaportul în litigiu este proprietatea Statului Pakistan, căruia i se va trimite, prin intermediul Ambasadei Pakistanului aflată la Bucureşti, copia de pe prezenta hotărâre.
S-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărârea D.G.E.I.P. - Serviciul de Paşapoarte pentru efectuarea de evidenţe.
În baza art. 348 C. proc. pen. raportat la art. 145 C. proc. pen., s-a dispus distrugerea cartelelor telefonice false.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-au confiscat obiectele folosite la săvârşirea infracţiunii: plăci cu circuite integrate; pistol lipit, cleşte etc.
În baza art. 357 lit. e) şi f) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a certificatului de căsătorie, depus în original.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata a 2.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare către Statul Român.
Prin Decizia penală nr. 283 din 06 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, -secţia I penală, în Dosarul penal nr. 24977/3/2004 s-a admis apelul declarat de inculpatul M.K.H. împotriva Sentinţei penale nr. 1658 din 9 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 7013/2004 (nr. nou 24977/3/2004).
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală şi, rejudecând, în fond:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, în pedepsele componente.
În baza dispoziţiilor art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul M.K.H., la 12 ani închisoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 65 C. pen., raportat la art. 63 pct. 2 lit. a) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 alin. (1), lit. e) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului, din complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) şi (2) C. pen., în complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 287 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat graţiată în întregime această pedeapsă de 3 ani închisoare.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din autorat la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi l-a condamnat pe inculpat la 1 an închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, ce va fi executată în regim de detenţie, potrivit dispoziţiilor art. 57 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată - alături de pedeapsa închisorii - şi pedeapsa complementară mai sus menţionată, privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe timp de 5 ani.
În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) şi e) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
S-a luat act de retragerea apelului declarat de partea civilă SC R. SA.
Această parte civilă a fost obligată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Prin Decizia penală nr. 6173 din 24 octombrie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul penal nr. 249/3/2004 s-a admis recursul declarat de inculpatul M.K.H. împotriva Deciziei penale nr. 283 din 06 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
S-a casat decizia atacată şi Sentinţa penală nr. 1658 din 9 decembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti, urmând ca în cauză să se dispună efectuarea unei expertize tehnice pentru stabilirea vinovăţiei inculpatului şi a unei expertize contabile pentru stabilirea prejudiciului efectiv.
Rejudecând cauza în fond, după casare, prima instanţă a reţinut următoarele:
În cursul anului 1999, inculpatul folosind un pistol de lipit şi circuite integrate a modificat artizanal un număr de 19 cartele telefonice aparţinând SC R. SA din care 5 au fost funcţionale şi au fost utilizate de inculpat pentru efectuarea de convorbiri telefonice în dauna R. SA. În aceeaşi perioadă numitul „M.";, persoană neidentificată i-a propus inculpatului să-i înlesnească rezolvarea problemelor privind vizele de şedere în România şi, întrucât inculpatul a fost de acord, i-a dat paşaportul său acestei persoane care îi schimbul sumei de 500 dolari SUA i-a aplicat pe paşaport două ştampile reprezentând vize de şedere în România.
La data de 19 aprilie 1999, un echipaj din cadrul Serviciului de Poliţie Metrou l-a depistat în staţia Eroii Revoluţiei pe numitul F.M.B., de naţionalitate pakistaneză, asupra căruia s-a găsit la percheziţia corporală o cartelă telefonică confecţionată artizanal. Trebuie precizat faptul că martorul nu i s-a luat o declaraţie scrisă şi întrucât a fost depistat ulterior fără viză de şedere legală în România la data de 07 iulie 1999, a fost scos din ţară prin T.P.F. Otopeni.
În urma informaţiilor primite de la martor s-a obţinut o autorizaţie de percheziţie la domiciliul inculpatului, iar la data de 28 aprilie 1999, s-a efectuat percheziţia, ocazie cu care, în locuinţa inculpatului au fost găsiţi acesta, M.G., soţia sa şi cei trei copii, precum şi martorul F.M.B. şi au fost ridicate un număr de 22 de cartele telefonice modificate artizanal, cinci plăci circuite integrate şi alte instrumente, precum şi un ciocan de lipit.
Au fost expertizate cartele telefonice ridicate din locuinţa inculpatului de către specialişti din cadrul SC R. SA, stabilindu-se că sunt simulatoare de cartelă telefonică ce pot fi utilizate la orice telefon public cu cartelă din reţeaua R., cinci fiind în stare funcţională.
La percheziţia efectuată, la domiciliul inculpatului, a fost ridicat şi paşaportul acestuia, din adresa Ministerului de Interne - Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei Bucureşti. Sectorul pentru Străini şi Probleme de Migrări, reieşind că cele două vize din paşaportul inculpatului nu au fost acordate de acest serviciu.
S-a procedat la expertizarea paşaportului inculpatului, stabilindu-se că impresiunile de formă dreptunghiulară şi rotundă aplicate la filele din paşaport nu au fost executate cu ştampilele Direcţiei Generale de Paşapoarte, Străini şi Probleme de Migrări.
Paşaportul a fost înaintat Ambasadei Republicii Islamice Pakistan care a răspuns că acesta este eliberat valabil de Autorităţile Pakistaneze, dar au refuzat înapoierea lui.
În cauză inculpatul, audiat fiind, a arătat că a primit cartelele de la diverşi cetăţeni din en-grosul R.E., unde lucrează şi a încercat să le facă să funcţioneze dar nu a reuşit, iar în ce priveşte paşaportul său arată că l-a cunoscut pe numitul „M.";, cetăţean egiptean care i-a spus că are o cunoştinţă ce poate rezolva problemele legate de viza de şedere în România, împrejurare în care acesta i-a dat paşaportul iar respectivul i l-a înapoiat cu cele două vize aplicate.
În cauză, au fost audiaţi martorii N.A., care a asistat la percheziţia domiciliară, precum şi martora M.G., soţia inculpatului, care iniţial a arătat că soţul său a adus acasă cartele telefonice, pe care a încercat să le facă să funcţioneze, pentru ca ulterior să revină asupra acestei declaraţii.
În acest ciclu procesual s-a întocmit în cauză o expertiză tehnică care stabileşte modul în care puteau fi folosite cele cinci simulatoare a cărei funcţionalitate a fost verificată şi în prezent, menţionându-se că simulatoarele puteau coexista simultan cu cartela simulată şi se puteau efectua convorbiri fie după simulator fie de pe cartelă, în limita creditului disponibil, însă utilizarea în acelaşi moment a simulatorului şi a cartelei nu era posibilă.
Sub aspectul reţinerii vinovăţiei inculpatului, în realizarea acestor simulatoare, apărarea acestuia a solicitat expertului să precizeze dacă obiectele găsite la domiciliul acestuia au fost apte să permită confecţionarea acestora expertul precizând că, sculele erau necesare dar nu suficiente şi implica două situaţii:
- fie persoana care le utilizează are foarte multă răbdare, minuţiozitate în manevrarea acestor instrumente;
- fie utilizatorul avea un stoc de componente pentru că folosirea acestor instrumente ducea inevitabil la deteriorarea unor componente.
Mai mult, expertul a precizat că pentru realizarea unui montaj pe acele cartele este nevoie de o pregătire minimă şi numai pentru a proiecta acel simulator cap-coadă şi a-l face funcţional este nevoie de o pregătire de specialitate avansată.
Aşadar, expertul aşa cum este şi normal nu ne poate spune cu exactitate dacă inculpatul este cel care a falsificat fără echivoc acele cartele, dar nici nu exclude posibilitatea ca acesta să o fi făcut.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, instanţa de fond a reţinut că aceasta a fost stabilită prin Decizia penală nr. 2027/2004 a Curţii de Apel Bucureşti (definitivă), instanţa urmând astfel a se considera învestită cu judecarea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi să examineze vinovăţia inculpatului în raport de celelalte două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată, respectiv art. 26 raportat la art. 287 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În ceea ce priveşte prima infracţiune, aceea de înşelăciune, instanţa a apreciat că în cauză este dovedit faptul că inculpatul (în ciuda inconsecvenţei sale în declaraţii), a adus cartele telefonice folosite acasă, că a efectuat multiplicări ale lor cu obiecte apte să fie făcut acest lucru (circuite, pensetă, cleşte, aparat de lipit, cositor, fludor etc), pe care le-a folosit ulterior la telefoanele publice purtând convorbiri telefonice inclusiv cu Pakistan, ţara de origine a inculpatului.
Astfel, activitatea desfăşurată de inculpat, în mod repetat, de falsificare a simulatoarelor electronice, a mai multor cartele telefonice îndeplinesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată.
Cele de mai sus se configurează şi prin aceea că, confecţionarea simulatoarelor false la cartelele telefonice, prin mijloace artizanale şi falsificarea unor asemenea cartele care a permis inculpatului accesul şi efectuarea de convorbiri telefonice prin reţeaua de telefonie publică a R. au avut drept scop şi destinaţie fraudarea societăţii comerciale. Totodată, faptul că pregătirea acestor simulatoare falsificate aşa cum a procedat inculpatul prin decupaj în cartele, lipiri şi completări cu materiale de acoperire uzuală, nu corespund din punct de vedere tehnic unei modificări electronice, fiind apte să creeze aparenţa unor parametri normali a căror utilizare produc daune telefoniei publice cu cartelă.
Un ultim aspect ce se impune a fi lămurit în cauză îl constituie întinderea prejudiciului pentru fapta de înşelăciune şi corelativ stabilirea încadrării juridice pentru această infracţiune.
Astfel, în cauză s-a dispus întocmirea unei expertize contabile pentru stabilirea prejudiciului.
În stabilirea prejudiciului, instanţa a considerat că din culpa inculpatului prejudiciul s-a întins numai până la data de 28 aprilie 1999, dată la care simulatoarele au fost ridicate de la inculpat în urma percheziţiei şi nu şi ulterior acestei date.
Partea civilă a încercat să motiveze pe parcursul întregului proces penal faptul că în afara falsificării cartelelor inculpatul a şi traficat, acţiune de pe urma căreia ulterior ridicării simulatoarelor de la inculpat a fost posibilă continuarea convorbirilor şi deci, prejudicierea sa, de către persoane care a intrat în posesia acestor simulatoare.
Ca şi material probator în această susţinere instanţa a observat că nu s-au conturat probe certe, ci doar indicii exemplificate prin poziţia martorului F.M.B. care, depistat fiind la metrou cu o cartelă falsificată ar fi declarat că o are de la inculpat.
Faţă de acest aspect se impunea a se face următoarele consideraţiuni: primul aspect ce trebuia remarcat este faptul că acest martor a locuit o perioadă cu inculpatul, de altfel, la percheziţia domiciliară acesta fiind găsit în domiciliul lui M.; de asemenea, martorul asistent la percheziţie a arătat că F.M.B. a locuit cu M. şi în atare situaţie nu se poate dovedi cu certitudine că inculpatul a traficat simulatorul găsit la martor sau pur şi simplu acesta l-a luat din domiciliul lui M. unde simulatoarele erau la vedere.
Un alt aspect relevant este acela că martorul F.M.B. nu a fost niciodată audiat decât probabil o depoziţie orală făcută cu ocazia depistării sale la metrou, ulterior fiind expulzat, situaţie în care acesta nu a avut posibilitatea să explice modul în care a intrat în posesia cartelei.
Nu în ultimă instanţă s-a observat că la dosarul cauzei nu există nicio altă dovadă că inculpatul ar fi traficat aceste simulatoare altor persoane.
Concluzionând s-a apreciat că în cauză, din lipsă de probatoriu cel puţin, nu se poate reţine că inculpatul a şi traficat cartele falsificate şi, corelativ s-ar putea explica înregistrarea la R. a unui prejudiciu şi ulterior datei de 28 aprilie 1999, data ridicării de la domiciliul inculpatului a simulatoarelor.
Reţinând ca dată până la care se întinde prejudiciul cauzat părţii civile de către inculpat 28 aprilie 1999, conform expertizei valoarea despăgubirilor este de 19.637.937,28 RON, deci o sumă mai mică de două miliarde de lei vechi.
Ca atare, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice pentru infracţiunea de înşelăciune din cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în cea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pentru această infracţiune stabilindu-se vinovăţia inculpatului, instanţa i-a aplicat acestuia o pedeapsă la a cărei stabilire şi individualizare s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) anume: dispoziţiile părţii generale a C. pen., cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la forma continuată a infracţiunii, la modalitatea de executare a pedepsei, dispoziţiile părţii speciale a C. pen. care statuează limitele speciale de pedeapsă a infracţiunii dedusă judecăţii, la valoarea mare a prejudiciului cauzat în referire şi la data săvârşirii faptei respectiv anul 1999, precum şi persoana inculpatului care deşi nu este cunoscut cu antecedente penale a avut o atitudine nesinceră şi oscilantă pe întreg parcursul procesului penal.
Cu privire la celelalte două infracţiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată respectiv art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), Tribunalul a făcut următoarele precizări:
Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a observat că alin. (1) şi (2) ale acestui articol incriminează două infracţiuni distincte, iar situaţia de fapt reţinută constând în aceea că inculpatul a încredinţat paşaportul său unei alte persoane, în vederea aplicării de ştampile falsificate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În consecinţă, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), instanţa a apreciat că în sarcina inculpatului nu se poate reţine forma autoratului în condiţiile în care situaţia de fapt stabileşte că acesta s-a folosit de ştampilele false aplicate pe paşaport, ci forma complicităţii la această infracţiune.
În consecinţă, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Referitor la aceste ultime două infracţiuni analizate instanţa a constatat că acestea sunt prescrise prin raportare la data săvârşirii lor (prima viză fiind emisă la 1 mai 1999 iar ultima la 02 iunie 2000, paşaportul fiind ridicat la data de 13 octombrie 2000) şi la termenul de prescripţie prevăzut de dispoziţiile art. 124 raportat la art. 122 lit. d) C. pen., respectiv 7 ani şi 6 luni.
Constatând împlinit termenul de prescripţie pentru aceste două infracţiuni instanţa a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunile de complicitate la folosire de instrumente oficiale false şi complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.
Sub aspectul laturii civile instanţa a constatat că fapta inculpatului, săvârşită cu vinovăţie a produs părţii civile un prejudiciu, fiind demonstrată legătura de cauzalitate dintre faptul ilicit şi prejudiciu.
Cât priveşte cuantumul pretenţiilor civile solicitate de R. instanţa le-a admis în parte prin raportare la data de 28 aprilie 1999 (data ridicării de la domiciliul inculpatului a simulatoarelor), pentru considerentele arătate la analiza probelor.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat apel, în termen legal, inculpatul M.K.H. şi partea civilă SC R. SA, care au criticat soluţia instanţei pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul M.K.H. a susţinut că instanţa de fond a interpretat în mod eronat probele existente în cauză, iar puternicul dubiu cu privire la vinovăţia inculpatului nu a fost interpretat în favoarea sa.
Astfel, apelantul-inculpat a arătat că expertiza tehnică - singurul mijloc de probă concludent şi util - a stabilit că instrumentele ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare de la locuinţa inculpatului nu puteau fi folosite la confecţionarea simulatoarelor decât cu suportul unor componente electronice şi al unor cunoştinţe de inginerie aplicată, cunoştinţe pe care evident inculpatul nu le avea. Invocând şi concluziile expertizei referitoare la necesitatea existenţei unei aparaturi de înaltă clasă pentru punerea în funcţiune a cartelelor falsificate, inculpatul a arătat că pregătirea sa limitată (8 clase în Pakistan) evidenţiază, în acest context, că nu a săvârşit fapta pentru care a fost condamnat, impunându-se achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune.
În subsidiar, apelantul inculpat a solicitat reindividualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare prin luarea în considerare a timpului scurs de la data săvârşirii infracţiunii (peste 10 ani), a atitudinii sincere şi a situaţiei sale sociale şi familiale.
Sub aspectul laturii civile, apelantul-inculpat a solicitat să se reevalueze valoarea prejudiciului material, având în vedere că expertiza contabilă nu a avut în vedere ipoteza folosirii simultane, către aceeaşi direcţie geografică, a cartelelor reale şi a simulatoarelor şi nu a decelat valoarea fiecărei convorbiri efectuate cu acestea din urmă, limitându-se la a însuma timpii de convorbire.
Apelanta parte civilă SC R. SA a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul modalităţii de stabilire a cuantumului prejudiciului pentru următoarele motive:
- neluarea în considerare a cererii de îndreptare a erorii materiale formulată de expertul contabil, în care acesta a arătat că valoarea prejudiciului cauzat de inculpat până la data de 28 aprilie 1999 este de 198.343,3728 RON (iar nu 196.389,3728 RON cum eronat a reţinut instanţa);
- reţinerea eronată de către instanţa de fond a împrejurării că, prin folosirea cartelelor falsificate, se puteau efectua convorbiri telefonice doar în limita creditului disponibil, ignorându-se faptul că simulatoarele găsite la domiciliul inculpatului aveau ataşat şi un dispozitiv push-button, ce dădea posibilitatea ca simulatorul să fie folosit nelimitat;
- reactualizarea eronată a sumei la plata căreia a fost obligat inculpatul cu indicele de inflaţie începând cu data de 01 mai 1999, iar nu cu luna aprilie 1999;
- greşita înlăturare a vinovăţiei inculpatului cu privire la implicarea sa directă în producerea unui prejudiciu şi după data efectuării percheziţiei domiciliare, cu consecinţa obligării acestuia doar la plata sumei reprezentând prejudiciul cauzat până la data efectuării percheziţiei; în acest sens, partea civilă a susţinut că probele administrate au confirmat atât efectuarea de către inculpat a unor convorbiri telefonice prin folosirea cartelelor falsificate (ridicate de la domiciliul său), cât şi traficarea unor astfel de cartele, faptele aflându-se într-o unitate legală de infracţiune şi justificându-se obligarea inculpatului la repararea prejudiciului cauzat şi prin activitatea de traficare;
- reţinerea eronată a numelui inculpatului ca fiind M.K.H., iar nu M.H.K., aşa cum rezultă din actele cauzei.
În consecinţă, partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 294.939,916 RON reprezentând prejudiciu cauzat atât anterior, cât şi ulterior datei de 28 aprilie 1999, a valorii aferente inflaţiei în perioada aprilie 1999 - iulie 2002, sume actualizate cu indicele de inflaţie până la achitarea integrală a debitului.
Pe parcursul soluţionării cauzei în apel, Curtea a încuviinţat, la solicitarea apelantului-inculpat, efectuarea unui supliment la expertiza contabilă pentru a se preciza modul de calcul al prejudiciului, în sensul detalierii, pentru fiecare simulator în parte, a timpilor de convorbire şi a tarifului aplicat atât pentru perioada cuprinsă până la 28 aprilie 1999, cât şi ulterior acestei date.
Deşi expertul contabil P.M. a solicitat înlocuirea sa cu un alt expert, prin adresa depusă la dosar la data de 24 aprilie 2009 acesta a făcut o serie de precizări cu privire la modul de calcul al prejudiciului, precizări pe care Curtea le-a apreciat suficiente în vederea lămuririi cauzei dispunând, în consecinţă, ca suplimentul de expertiză să nu mai fie efectuat.
Totodată, la termenul din data de 27 aprilie 2009, Curtea a procedat la ascultarea apelantului-inculpat, poziţia acestuia fiind menţionată în cuprinsul încheierii de şedinţă de la acel termen.
Prin Decizia penală nr. 122 din 6 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile declarate de inculpatul M.K.H. şi partea civilă SC R. SA împotriva Sentinţei penale nr. 1333 din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 8373/3/2007, desfiinţând, în parte, sentinţa penală, numai sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului şi al cuantumului despăgubirilor civile acordate părţii civile şi, rejudecând în fond:
În baza art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului M.K.H. pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) şi (3) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere şi obligaţii:
a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;
e) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, al neîndeplinirii, cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor stabilite de instanţă sau al neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
A obligat inculpatul M.K.H. la plata către partea civilă SC R. SA a sumei de 1.983.433,728 RON cu titlu de despăgubiri civile, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflaţie potrivit Institutului Naţional de Statistică de la data de 1 mai 1999 şi până la achitarea debitului.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, partea civilă SC R. SA şi inculpatul M.K.H., solicitând admiterea recursurilor, astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.
Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
Instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de acesta.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, în perioada ianuarie - aprilie 1999, prin folosirea a cinci simulatoare (cartele telefonice falsificate), inculpatul M.K.H. a efectuat, în mod repetat şi fraudulos, convorbiri telefonice în reţeaua de telefonie a SC R. SA, inducând în eroare această societate cu privire la realitatea cartelelor telefonice folosite (ca mijloc de acces în sistemul de telefonie) şi, implicit, a dreptului de a utiliza acest sistem, în scopul de a obţine pentru sine un folos material injust, cauzând astfel un prejudiciu de 1.983.433,728 RON.
Deşi inculpatul nu recunoaşte fapta sa, Curtea constată că probatoriul administrat relevă că acesta a falsificat cele cinci cartele telefonice şi le-a folosit în vederea efectuării de convorbiri telefonice, mai ales către Pakistan.
În urma percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului din Bucureşti, str. I., sector 3, au fost găsite şi ridicate 19 cartele telefonice, precum şi instrumente care puteau fi folosite la confecţionarea cartelelor telefonice falsificate (de ex. pistol de lipit).
De asemenea, deşi inculpatul a declarat iniţial că a găsit pe stradă acele cartele telefonice sau că i-au fost remise de cetăţeni necunoscuţi şi că a încercat să le pună în funcţiune la un telefon public, dar nu au funcţionat, expertiza tehnică efectuată în cauză a demonstrat că cinci cartele telefonice ridicate de la locuinţa inculpatului erau falsificate, însă funcţionale, douăsprezece nu erau în stare de funcţionare, iar alte două cartele au fost distruse în scopul de a se confecţiona simulatoare de cartele telefonice.
Expertul tehnic a stabilit că patru din cele cinci simulatoare funcţionale dispun de push-button, a cărui activare permite reîncărcarea creditului cu numărul maxim de unităţi şi schimbarea seriei cartelei, fiind astfel posibilă utilizarea repetată şi nelimitată a simulatorului.
De asemenea, acesta a opinat că, în situaţia în care simulatoarele au fost procurate sub formă de kit, montajul putea fi realizat doar cu uneltele găsite la locuinţa inculpatului, cu condiţia ca montatorul să aibă abilităţi tehnici şi să folosească unelte de calitate
În acest sens, acelaşi expert a reţinut şi că realizarea unora dintre simulatoarele găsite la locuinţa inculpatului pe circuite imprimate de o calitate superioară sugerează provenienţa industrială a acestora, situaţie în care utilizarea simulatoarelor necesită operaţiuni de montaj şi testare de mai mică amploare, ce puteau fi realizate cu uneltele ridicate de la inculpat.
În consecinţă, expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit posibilitatea reală a obţinerii simulatoarelor şi de către o persoană fără pregătire de specialitate, dar consecventă în realizarea intenţiei infracţionale.
Aşa încât, susţinerea inculpatului privind nivelul său limitat de instruire (8 clase) nu este relevantă, atâta timp cât concluziile expertului tehnic au stabilit ca fiind posibilă montarea şi utilizarea simulatoarelor chiar în lipsa unei pregătiri de specialitate.
Pe de altă parte, relaţiile comunicate de SC R. SA confirmă faptul că inculpatul a folosit cele cinci cartele funcţionale pentru efectuarea de convorbiri telefonice, mai ales cu destinaţia Pakistan, ţara de origine a inculpatului, coroborându-se cu identificarea celor cinci cartele falsificate la locuinţa inculpatului şi cu expertiza tehnică efectuată în cauză.
Faţă de toate aceste considerente, Curtea constată ca fiind corect reţinută vinovăţia inculpatului M.K.H. în săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, motiv pentru care nu poate fi primită solicitarea acestuia de achitare.
Cu privire la cererea de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de apel deoarece nu s-a pronunţat asupra unei probe admise, respectiv efectuarea unui supliment de expertiză contabilă, Curtea constată că această cerere nu este întemeiată deoarece, deşi instanţa de apel a încuviinţat efectuarea unui supliment la expertiza contabilă pentru a se preciza modul de calcul a prejudiciului, în sensul detalierii, pentru fiecare simulator în parte, a timpilor de convorbire şi a tarifului aplicat pentru perioada cuprinsă până la 28 aprilie 1999, cât şi ulterior acestei date, în urma precizărilor făcute de expertul contabil P.M. a apreciat cauza ca fiind lămurită şi a dispus, în consecinţă, ca suplimentul de expertiză să nu mai fie efectuat.
Referitor la cererea recurentei părţi civile de reţinere a vinovăţiei inculpatului şi pentru realizarea unor convorbiri telefonice frauduloase după data de 28 aprilie 1999, Curtea constată că inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru falsificarea şi punerea în circulaţie a celor cinci simulatoare găsite la locuinţa sa şi ridicate de organele de poliţie la 28 aprilie 1999, dată ce constituie momentul încetării activităţii infracţionale.
Aşadar, obiectul judecăţii a fost precis delimitat prin rechizitoriu, instanţa fiind învestită în anumite limite, iar eventuala activitate de traficare a cartelelor simulate excede obiectului judecăţii.
În consecinţă, Curtea constată ca fiind corect reţinut în cauză că la data de 28 aprilie 1999 a încetat activitatea infracţională a inculpatului, iar valoarea prejudiciului a fost corect stabilită prin expertiza contabilă, respectiv acesta fiind de 1.983.433,728 RON, aspecte faţă de care cererea de recurs a părţii civile apare ca fiind neîntemeiată.
O ultimă critică formulată în cauză se referă la individualizarea pedepsei, sens în care parchetul solicită menţinerea hotărârii primei instanţe.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea de înşelăciune, Înalta Curte constată, însă, că, în cauză, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului (lipsa antecedentelor penale, este căsătorit şi are 3 copii minori, faptul că au trecut mai mult de 10 ani de la săvârşirea infracţiunii, perioadă în care inculpatul nu s-a sustras judecăţii şi nici nu a mai comis o altă faptă penală), aspecte care au condus la stabilirea unei pedepse care, prin cuantum şi modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen.
În consecinţă, în cauză nu sunt motive care să impună modificarea cuantumului pedepsei şi a modalităţii de executare, ceea ce conduce la respingerea recursului parchetului ca nefondat.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de parchet, inculpat şi partea civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, partea civilă SC R. SA şi inculpatul M.K.H. împotriva Deciziei penale nr. 122 din 06 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limba urdu pe timp de 4 ore se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Obligă recurenta parte civilă la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2203/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3928/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
