ICCJ. Decizia nr. 4050/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4050/2009
Dosar nr. 2619/122/2008
Şedinţa publică din 4 decembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 303 din 25 iunie 2009 Tribunalul Giurgiu a respins cererea respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul G.V. din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de încăierare prev. de art. 322 alin. (1) - (3) C. pen.
În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b), c) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.G., fiul lui I. şi I., născut în oraşul Bolintin Vale, sat. M.S., jud. Giurgiu, domiciliat în or. Bolintin Vale, sat. M.S., jud. Giurgiu, fără forme legale în com. C.M., sat. D., jud. Giurgiu, cetăţenie română, studii 4 clase, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără ocupaţie, cu antecedente penale la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav.
În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe acelaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire şi alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a computat din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 3 iulie 2008 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpat a unui cuţit, având mânerul din lemn confecţionat artizanal şi o lungime totală de 31 cm., din care mânerul de 14 cm. şi lama de 17 cm., cu o lăţime la mâner de 3 cm. aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Giurgiu.
În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.V., fiul lui T. şi V., născut în com. C.M., jud. Giurgiu, domiciliat în comuna C.M., sat D., jud. Giurgiu, cetăţenie română, studii 4 clase, concubinaj, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupaţie, cu antecedente penale, la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat.
În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a computat din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 3 iulie 2008 la zi.
În baza art. 861 - 862 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului G.V., sub supraveghere, pe o perioadă de 6 ani - termen de încercare.
Pe durata termenului de încercare, condamnatul a trebuit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune al Tribunalului Giurgiu lunar, în ultima săptămână a fiecărei luni;
b) să anunţe, Serviciului de Probaţiune al Tribunalului Giurgiu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice, Serviciului de Probaţiune al Tribunalului Giurgiu, şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice Serviciului de Probaţiune al Tribunalului Giurgiu informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
e) să nu intre în legătură cu partea vătămată B.R.;
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. proc. pen. privind revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere în caz de neîndeplinire cu rea-credinţă a obligaţiilor stabilite.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G.V.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen şi art. 998 - 999 C. civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 72/2006 a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de S.U.U. Bucureşti, cu sediul în S.I., sector 5 şi a obligat pe inculpaţi, în solidar, să plătească părţii civile suma de 2980 RON cu titlul de cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea debitului.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen şi art. 998 - 999 C. civ. a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată B.R. şi a obligat pe inculpaţi, în solidar, să plătească părţii civile suma de 15.000 RON cu titlul de despăgubiri civile, din care 5.000 RON pentru daune materiale şi 10.000 RON pentru daune morale.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul C.G. la plata sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 300 RON reprezintă onorariu apărător oficiu, iar pe inculpatul G.V. la plata sumei de 700 RON cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în data de 28 iunie 2008 în jurul orelor 18,00, numiţii B.M., B.I., B.N., B.I., B.R., T.V., B.A., D.V.-M., T.M.-M., T.V., T.D., G.A., D.S. şi T.V., s-au deplasat cu mai multe autoturisme spre locuinţa numitului B.M. Autoturismele erau conduse de M.N., B.N., D.V.M. şi B.I.
Când au ajuns în dreptul locuinţei familiei G., unde se aflau la poartă 3 - 4 membri ai familiei G., autoturismele au încetinit şi două din ele au oprit, ocupanţii au coborât şi între membrii celor două grupuri au avut loc apoi schimburi reciproce de lovituri. Au venit şi alţi membrii ai familiei G. înarmaţi cu bâte şi alte obiecte care au lovit şi în autoturismele oprite, provocându-le distrugeri. Autoturismul condus de B.N. a întors şi, în timpul altercaţiei, B.N. l-a lovit uşor cu autoturismul pe inculpatul C.G. Acesta a mers în curte, de unde a revenit pe stradă având asupra sa un cuţit. Văzând că partea vătămată B.R. se afla deasupra numitului G.C., inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuţitul în zona toracică spate. După ce acesta a căzut, inculpatul G.V. i-a aplicat părţii vătămate lovituri pe corp, cu un topor, iar numitul G.D. l-a lovit cu o greblă.
Tot în timpul altercaţiei, inculpatul C.G. l-a alergat pe partea vătămată T.V., pe care l-a ajuns din urmă în faţa unui magazin din apropiere şi i a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul în zona toracică şi în antebraţ.
Deşi membrii grupării B. susţin că membrii grupării G. le-au blocat drumul şi au fost în imposibilitate să continue deplasarea, membrii grupării G. susţin că autoturismele au oprit la poarta lor şi din maşini au coborât mai multe persoane înarmate cu bâte, leviere şi alte obiecte contondente, instanţa a reţinut că autoturismele au oprit voluntar, fără să fie blocate, coroborând declaraţiile martorilor M.S. şi P.I., considerând declaraţiile acestora ca având un grad mai mare de obiectivitate decât a celorlalţi martori care aparţin grupărilor aflate în conflict.
Din raportul medico-legal rezultă că numitul B.R. prezintă leziuni traumatice corporale ce pot data din 28 iunie 2008, care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure tăietor-înţepătoare (posibil cuţit, topor) şi lovire cu şi de corpuri dure şi planuri dure. Aceste leziuni necesită 17 - 19 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi i-au pus în primejdie viaţa.
Comisia de Avizare şi Control de pe lângă I.N.M.L. Bucureşti, întrunită în şedinţa din 7 ianuarie 2009 a aprobat Raportul medico-legal întocmit la S.J.M.L. Giurgiu şi privind pe B.R., cu precizarea că leziunile descrise au caracteristicile unor leziuni fizice produse prin lovire cu corp tăietor - înţepător, respectiv cuţit, fără a fi descrise alte leziuni tipice producerii cu obiect tăietor-despicător tip topor (aviz din 14 ianuarie 2009).
Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. ";M.M."; întrunită în şedinţa din 23 aprilie 2009 a emis Avizul prin care a aprobat avizul Comisiei de Avizare şi Control de pe lângă I.N.M.L. Bucureşti din 14 ianuarie 2009.
Din raportul medico-legal din 30 iunie 2008, rezultă că numitul T.V. prezintă leziuni traumatice corporale ce au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure şi lovire cu corpuri dure tăietoare (posibil cuţit), care necesită 8 - 9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Leziunile constatate nu i-au pus în primejdie viaţa şi nu se constituie în infirmitate sau sluţire.
Faţă de inculpatul C.G. s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice, iar din raportul de expertiză medico-legală, emis de I.N.M.L. ";M.M."; Bucureşti, rezultă că acesta prezintă tulburări de personalitate de tip anti-social, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Inculpatul C.G. a recunoscut comiterea faptei reţinută în sarcina sa atât în cursul urmăririi penale cât şi în timpul cercetării judecătoreşti.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul G.V. a avut o atitudine nesinceră declarând că nu a avut asupra sa decât un băţ, deşi din declaraţiile unora dintre martorii audiaţi în cauză rezultă că acesta l-a lovit cu un topor pe partea vătămată.
Inculpatul G.V. a adoptat aceeaşi atitudine de negare a faptei şi în faţa instanţei de judecată el declarând că pe data de 28 iunie 2008 în jurul orelor 18 se afla în curtea părinţilor săi şi la un moment dat a apărut un număr mare de maşini care s-a oprit la poarta lor. Una din maşini l-a lovit pe C.G. şi pe mama sa, arată inculpatul că din maşini au coborât mai multe persoane înarmate cu bâte, leviere şi alte obiecte contondente care au început să arunce cu diferite obiecte în curtea lor unde se afla el împreună cu fraţii săi C., V., D. şi V.
Susţine inculpatul că a luat un băţ din curte iar fraţii săi au rupt din gard nişte scânduri şi au ieşit în întâmpinarea agresorilor. A început o încăierare în care cele două grupuri s-au lovit reciproc, arătând inculpatul că nu l-a lovit cu toporul pe B.R. motiv pentru care nu este de acord să-i plătească despăgubiri.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii G.V. şi C.G.
Inculpatul C.G. şi-a retras apelul.
În apelul inculpatului G.V. este criticată sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând că el nu a lovit victima cu nici un obiect contondent, sens în care solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În situaţia în care se reţine existenţa unei infracţiuni în sarcina sa solicită schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 322 C. pen. sens în care solicită aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus urmând a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 205 din 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.V. împotriva Sentinţei penale nr. 303 din 25 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală.
A luat act de declaraţia inculpatului C.G. de retragere a apelului, consemnată şi în încheierea din data de 17 august 2009.
A dedus prevenţia inculpatului C.G. de la 3 iulie 2008 la zi.
A obligat inculpaţii la câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a stabilit temeinic situaţia de fapt în concordanţă cu probele administrate.
Încadrarea juridică dată faptei este corectă, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de încăierare prev. de art. 322 C. pen.
Cu privire la pedeapsa aplicată se reţine că a fost corect individualizată în mod corect fiind reţinută circumstanţa atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.V. criticând-o pentru nelegalitate invocând temeiul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. în sensul că încadrarea juridică dată faptelor nu este corectă, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de încăierare prev. de art. 322 C. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpatul G.V. nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte opinează că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond rezultând din coroborarea probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică este justă, în mod corect reţinând că în cauză sunt întrunite elementele tragerii la răspundere penală a inculpatului G.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174 comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
În cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de încăierare prevăzută şi pedepsită de disp. art. 322 C. pen. aşa cum de altfel în mod corect au reţinut atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel. Existenţa acestei infracţiuni presupune o confruntare între două grupuri de persoane în cadrul căreia fiecare loveşte practic, la întâmplare atât din instinctul de apărare cât şi pentru a plica o corecţie grupării rivale, fiind practic imposibil de a stabili contribuţia fiecăruia la încăierare.
Or, în cauza dedusă judecăţii, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că partea vătămată B.R. a fost agresată atât de către inculpatul C.G. cât şi de inculpatul G.V., această situaţie rezultând din declaraţiile constante ale părţii vătămate cât şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.
Astfel, partea vătămată a declarat pe parcursul procesului penal că inculpatul G.V. era înarmat cu un topor cu care l-a lovit în spate.
Aceeaşi situaţie este confirmată şi de martorii B.M., B.N., B.I. şi D.V.M. care au arătat că în timpul conflictului inculpatului G.V. a lovit-o pe partea vătămată cu un topor în spate, cu tăişul.
Având în vedere această situaţie de fapt stabilită în baza probelor administrate în cauză, Înalta Curte apreciază că încadrarea juridică dată faptei reţinută în sarcina inculpatului G.V. este justă în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului G.V., Înalta Curte reţine că a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare.
Instanţa de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei şi anume sub imperiul unei puternice tulburări produsă de atitudinea agresivă a părţii vătămate şi a persoanelor ce o însoţeau pe aceasta, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului care se află la primul conflict cu legea penală.
În cauză nu există alte împrejurări care să facă posibilă reducerea pedepsei aplicate, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen.
Neexistând alte cazuri de casare care, luate în considerare din oficiu, să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva Deciziei penale nr. 205 din 7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 4 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3377/2009. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 4052/2009. Penal → |
|---|
