ICCJ. Decizia nr. 405/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 405/2009
Dosar nr. 814/1/2009
Şedinţa publică din 5 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 22 ianuarie 2009, Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992 a respins cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale formulată de inculpatul B.L.S. cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 59/1938 şi a dispoziţiilor art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a motivat că textele legale invocate ca fiind neconstituţionale nu au legătură cu soluţionarea cauzei; că cererea de sesizare a instanţei constituţionale este contrară literei şi spiritului Legii nr. 47/1992.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul care nu l-a motivat.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe, a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare care are legătură cu soluţionarea cauzei.
Inculpatul din cauză, trimis în judecată pentru infracţiuni de înşelăciune, a cerut sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 59/1934 şi a art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen., în raport cu art. 21 alin. (3) din Constituţie care prevede „Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil".
Din examinarea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 mai sus citat, rezultă că instanţa sesizată cu o excepţie de neconstituţionalitate a unei dispoziţii legale, mai înainte de a transmite spre judecare la Curtea Constituţională a excepţiei este obligată să examineze pertinenţa excepţiei.
Examinarea pertinenţei excepţiei nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluţionarea cauzei a textului invocat ca neconstituţional.
Din acest punct de vedere pentru a nu fi caracterizată ca un abuz de drept, menit să tergiverseze soluţionarea cauzei, ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să fie adecvată argumentului că textul invocat ca neconstituţional este în mod logic, în raport şi în contradicţie cu un articol din Constituţie.
Or, în cauză, simpla invocare de plan ca neconstituţionale a dispoziţiilor Legii nr. 59/1934 şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), nu este adecvată în raportarea la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie („Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil") deoarece cererea nu argumentează în ce constă legătura textelor în discuţie cu prevederile constituţionale şi care este neconcordanţa între ele şi textul Legii fundamentale.
Aşa fiind, Curtea observă că cererea inculpatului privind sesizarea Curţii Constituţionale este inadmisibilă şi a fost corect respinsă de Curtea de Apel Timişoara.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul inculpatului pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.L.S. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2921.7/30/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 374/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 412/2009. Penal → |
|---|
