ICCJ. Decizia nr. 374/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 374/2009
Dosar nr. 3186/108/2007
Şedinţa publică din 4 februarie 2009
Asupra recursurilor penale de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 155 din 16 mai 2008, Tribunalul Arad, a condamnat, printre alţii, şi pe inculpatul V.T., după cum urmează:
- la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de proxenetism în formă continuă, prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa de 7 ani închisoare, care a fost sporită cu un an închisoare, urmând ca în final, inculpatul V.T. să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv, cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Prin aceiaşi sentinţă în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., fost achitat inculpatul M.V., pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., acelaşi inculpat a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.
A fost obligat inculpatul V.T. să plătească părţii civile B.M.F. suma de 2000 euro sau c/v în lei la data executării, cu titlu de daune morale.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 a confiscat de la inculpata K.E.M. suma de 700 euro sau c/v în lei şi de la inculpatul V.T. suma de 24.300 euro sau c/v în lei la data executării.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-au reţinut următoarele:
În luna septembrie 2005, inculpatul V.T., prin intermediul martorei B.E. i-a propus părţii vătămate T.F.A. să meargă în Spania pentru prestarea unor munci agricole respectiv, la cules de portocale. Partea vătămată a fost de acord, fapt comunicat mamei sale T.I.E. Inculpatul V.T. s-a oferit să o ajute cu banii necesari obţinerii paşaportului, urmând să-şi recupereze banii după ce va obţine venituri din munca prestată. La 30 septembrie 2005, inculpatul V.T. s-a întâlnit cu T.F.A. în Arad, unde acesta a primit paşaportul personal, apoi cei doi s-au deplasat la Gara CFR Arad, unde i-a întâlnit pe martorii M.C.D., M.M. şi pe inculpatul M.V.
Toate aceste persoane s-au îmbarcat în maşina inculpatului V.T. care i-a condus până la punctul de frontieră Nădlag, unde inculpatul V.T. a luat legătura cu un şofer de autocar (rămas neidentificat), care trebuia să-i transporte până în Ungaria, urmând să le prezinte sumele de bani autorităţilor de frontieră, iar ulterior, din Ungaria să fie preluaţi de inculpatul V.T.
În aceste condiţii aceste persoane au ajuns în Castellon din Spania, unde inculpatul V.T. le-a spus celor două femei că urmează să se prostitueze şi nu cum le spusese iniţial, că merg la cules de portocale. Inculpatul a cazat pe M.C.D., pe T.F.A. şi pe inculpatul M.V., într-un apartament în care locuiau deja K.A.M. (concubina inculpatului V.T.) şi o fată pe nume D. În acest timp, inculpata K.A.M. le-a explicat celor două femei în ce constau obligaţiile lor, respectiv, racolarea de clienţi de pe şosea cu care vor întreţine relaţii sexuale contra unor sume de bani, 20 euro/raport. Partea vătămată T.F.A. s-a opus, dar inculpata K.A.M. i-a reamintit că le datorează suma de 560 euro pe care trebuie să o restituie inculpatului V.T., iar acesta, la rândul lui, a ameninţat-o.
Cunoscând că inculpatul V.T. este o persoană violentă, partea vătămată T.F.A. s-a deplasat cu inculpata K.A.M., martora M.C.D. şi numita D. cu un taxi pe marginea şoselei din Castellon, lângă o plantaţie de portocali.
Activitatea se desfăşura în următoarele condiţii: inculpatul V.T. transporta pe cele 4 femei cu autoturismul său, iar inculpata K.A.M. se ocupa de repartizarea femeilor în raport de opţiunile şi preferinţele celor care le solicitau şi tot aceasta stabilea tariful în funcţie de serviciile solicitate. Când încasările zilnice erau reduse, inculpatul V.T. o agresa pe concubina sa pentru a da exemplu celorlalte şi, totodată, pentru a le insufla o temere faţă de el şi în acest mod le determina să câştige mai mult.
Întrucât nu aveau bani pentru achitarea cheltuielilor de deplasare şi de întreţinere a apartamentului, inculpatul V.T. i-a oferit cu titlu de împrumut sume de bani (300 - 400 euro) inculpatului M.V., pentru ca prin autoritatea sa, să-şi determine fiica la practicarea prostituţiei. În aceste condiţii, inculpatul M.V. i-a promis inculpatului V.T. că-i va restitui împrumutul din banii obţinuţi de fiica sa din prostituţie.
Timp de o lună şi jumătate cât partea vătămată M.C.D. a fost exploatată sexual în localitatea Castellon, aceasta a realizat venituri de 200 euro/zi, în total, 9000 euro, ce i-au revenit tatălui său şi inculpatului V.T.
Din Spania, inculpatul V.T. şi inculpatul M.V. le-au transportat pe părţile vătămate T.F.A. şi M.C.D. în Italia unde au fost cazate în diverse localităţi în zona Chiari şi Brescia. Aici, părţile vătămate deşi s-au opus, încercând chiar să fugă, au fost agresionate şi ameninţate să practice prostituţia în schimbul unor sume de bani cuprinse între 150 - 300 euro/zi.
În perioada octombrie – decembrie 2005, partea vătămată T.F.A. a obţinut din prostituţie suma de 10.000 euro, din care, 1.000 euro i-au revenit, iar restul de 9.000 euro i-au fost remişi inculpatului V.T., prin intermediul inculpatei K.A.M., de cele mai multe ori.
Fiind surprinsă fără acte originale pe stradă (pentru că erau deţinute de inculpatul V.T.) partea vătămată T.F.A. a fost expulzată în România de autorităţile italiene, fiindu-i aplicată viza de interdicţie pentru Italia.
Cât priveşte pe martora M.C.D., întrucât, nu voia să mai practice prostituţia, inculpatul o ameninţa cu bătaia şi o supraveghea permanent.
În Italia, partea vătămată M.C.D. a făcut şi obiectul unei tranzacţii între traficanţii de persoane, fiind vândută de către tatăl său, inculpatul M.V. la un club de noapte, respectiv, la un cetăţean albanez, în schimbul deţinerii de foloase materiale (1050 euro şi un telefon mobil).
Câştigurile realizate de partea vătămată M.C.D. prin obligarea la practicarea prostituţiei pe teritoriul italian, în perioada octombrie – decembrie 2005 s-au ridicat la aproximativ 12.000 euro, iar produsul infracţiunii le-a revenit în totalitate inculpaţilor M.V. şi, indirect, inculpatului V.T.
În urma unei razii a poliţiei, partea vătămată/martoră M.C.D. a fost surprinsă fără acte asupra ei şi că se prostituează, astfel că, autorităţile italiene au expulzat-o în România, unde a ajuns în cursul lunii ianuarie 2006.
În cursul lunii iulie 2005, partea vătămată B.M.F. intenţiona să se deplaseze în Spania, unde prietenul său A. îi găsise un loc de muncă într-un restaurant din Toledo. Pentru a face deplasarea în Spania, o cunoştinţă i-a recomandat pe inculpatul V.T.
La 3 august 2005, inculpatul V.T. s-a deplasat la Deva, de unde a luat-o pe partea vătămată B.M., a condus-o până în Arad, unde împreună cu mai multe persoane s-au îmbarcat într-un microbuz, care din Ungaria şi până în Spania a fost succesiv condus de către şofer, cât şi de inculpatul V.T.
Inculpatul a convins-o pe partea vătămată să renunţe la munca ce i se oferea la Toledo şi să obţină venituri din muncile agricole mai bine remunerate în această ţară.
Partea vătămată a acceptat propunerea şi în aceiaşi seară, inculpatul V.T. a trimis-o împreună cu inculpata K.A.M. la marginea unei localităţi unde se aflau plantaţii de portocali şi unde a aflat că urma să practice prostituţia. Partea vătămată nu a fost de acord, a plâns pentru că a fost dusă în eroare, dar neavând posibilităţi de scăpare şi faţă de comportamentul violent al inculpatului V.T., în final, a acceptat.
De frică, partea vătămată B.M. timp de două săptămâni nu a părăsit locuinţa unde era cazată de inculpatul V.T. şi împotriva voinţei ei a întreţinut raporturi sexuale normale zilnic cu câte 4 - 6 persoane la preţul de 20 euro, obţinând 1.400 euro, din care, 700 euro i-a predat inculpatei K.A.M., iar restul de 700 euro i-a păstrat.
Între persoanele cu care a avut relaţii sexuale, partea vătămată l-a cunoscut pe L., persoană care a ajutat-o să revină în România.
În perioada octombrie – noiembrie 2005, inculpatul V.T. a contactat-o telefonic pe partea vătămată B.M., solicitându-i să meargă „la produs" în Italia ca să câştige mai bine, însă aceasta l-a refuzat, după care, inculpatul a ameninţat-o în cazul în care se va plânge poliţiei.
În aceleaşi condiţii, în perioada septembrie – decembrie 2005 şi februarie – martie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, inculpatul V.T. le-a recrutat prin folosirea aceloraşi mijloace, le-a îndemnat, le-a înlesnit şi a tras foloase materiale în urma practicării prostituţiei în Italia, de către martorele K.E.M., S.G.M., B.E., B.E., L.I.C.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad care a criticat soluţia de greşită achitare a inculpatului M.V. şi inculpatul V.T. care a cerut achitarea şi în subsidiar, reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 154 din 10 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul declarat de procuror şi de inculpatul V.T., reţinând în considerente că sunt dubii în legătură cu faptele ce se pretind a fi comise de inculpatul M.V.; cât privesc criticile formulate de inculpatul V.T. s-a constatat a fi nefondate în raport de probele administrate din care rezultă, fără echivoc, elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost corect condamnat.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpatul V.T.
În esenţă, prin motivele scrise, procurorul a susţinut că, numai printr-o greşită apreciere a probelor administrate, s-a dispus achitarea inculpatului M.V. pentru cele 2 infracţiuni de trafic de persoane şi proxenetism, săvârşite în concurs, în acest sens, probele au evidenţiat exploatarea sexuală a fiicei sale realizată de acest inculpat împreună cu inculpatul V.T., cât şi vânzarea numitei H.E. la albanezi în Italia, în scopul practicării prostituţiei.
În consecinţă, s-a solicitat condamnarea inculpatului M.V. pentru săvârşirea în concurs a celor două infracţiuni la pedepse cu executare în regim de detenţie.
Recurentul inculpat V.T. a susţinut că probele nu au evidenţiat vinovăţia sa în săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, solicitând achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Cât priveşte infracţiunea de proxenetism a fost criticată pedeapsa aplicată, sub acest aspect, solicitând aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei.
Criticile formulate nu vor fi analizate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., constatându-se a fi fondate pentru consideraţiunile ce mai jos vor fi prezentate.
Din examinarea atentă a probelor administrate în cauză pe parcursul procesului penal se poate lesne observa că soluţia de achitare a inculpatului M.V. pentru infracţiunea de trafic de persoane se datorează unei grave erori de fapt, aspect sub care funcţionează cazul de casare înscris în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. şi care în baza acestui temei atrage casarea hotărârilor atacate, în limitele ce se vor arăta.
Deşi inculpatul M.V. îşi neagă vehement vinovăţia, iar martora M.C.D. îi confirmă afirmaţiile, vinovăţia acestuia este dovedită prin alte probe care vor fi arătate şi analizate, în parte, probatoriu în cadrul căruia nu pot fi ignorate susţinerile şi împrejurările ce rezultă din declaraţiile celor doi, care chiar dacă în mare parte se coroborează, conţin şi împrejurări mai puţin credibile.
Pornind de la această ultimă afirmaţie, nu este întâmplător faptul că inculpatul M.V. nu a putut justifica motivul pentru care inculpatul V.T. le-a plătit banii necesari pentru obţinerea paşapoartelor, pentru transport şi pentru ca cei doi să trăiască şi să locuiască într-un apartament, mai întâi în Spania, apoi în Italia.
O altă împrejurare care-l acuză pe inculpat, care-şi neagă vinovăţia, este susţinerea că nu cunoştea cu ce se ocupă fiica sa, deşi cei doi locuiau în acelaşi apartament în care mai locuiau şi alte persoane care se ocupau cu prostituţia (K.A.M., numita A. şi partea vătămată T.F.A.) şi cu care fiica sa pleca în fiecare dimineaţă şi se întorceau împreună seara, conduse de inculpatul V.T.
Şi în ciuda tuturor acestor aparenţe, inculpatul M.V. a continuat să-şi nege vinovăţia deşi primea zilnic, în contextul arătat, diverse sume de bani de la fiica sa, M.C.D., care a recunoscut că le deţine din practicarea prostituţiei şi cu care inculpatul achita datoriile la inculpatul V.T.
Dar, osebit de aceste aspecte se impun a fi evidenţiate declaraţii care conţin împrejurări relevante referitoare la activitatea infracţională desfăşurată de acest inculpat, constând în exploatarea sexuală a fiicei sale, M.C.D. pe teritoriul spaniol sau italian.
În acest sens, inculpata K.A.M., care alături de concubinul său, inculpatul V.T., deţinea controlul asupra persoanelor pe care le găzduiau şi cunoşteau condiţiile în care acestea se prostituau, declara în cursul urmăririi penale, că iniţial, M.C.D. a fost dusă la muncă şi nu la prostituţie de tatăl său. Dar în momentul în care acesta a scos-o la „produs" aceasta a început să plângă şi i s-a destăinuit că şi în ţară era bătută şi alungată de tată şi de frică a ieşit şi ea în stradă, iar banii îi dădea tatălui său.
În continuarea declaraţiei, referindu-se la activitatea aceluiaşi inculpat, K.A.M. a arătat că în Italia, şi-a vândut fiica, pe M.C.D., la un albanez pentru 1050 euro şi un telefon.
Pe de altă parte, partea vătămată T.F.A. observând fotografiile ce i s-au prezentat în cursul urmăririi penale l-a recunoscut, printre alţii, şi pe M.V. ca fiind persoana cu care ne-am deplasat în Spania şi care şi-a plasat fiica la „produs", iar ulterior, în Italia a vândut-o unui albanez.
Şi în fine, martorul M.M. a declarat că, deşi nu îl mai întâlnise pe inculpatul V.T. cunoştea de la un consătean şi ulterior de la K.A.M. că atât inculpatul V.T. cât şi tatăl C. plecaseră împreună cu fetele în Italia, întrucât în Spania nu le mai mergea bine. Audiat în faţa instanţei, acelaşi martor a relatat că ştie de la un consătean pe nume M. că V.T. şi celelalte persoane plecaseră în Italia. Şi de la această persoană, martorul a relatat că aflase că M.C.D. fusese vândută de tatăl său, inculpatul M.V. cu suma de 1000 euro la un bar din Italia.
Din actele cauzei, mai rezultă că martora M.C.D. a fost surprinsă prostituându-se, fără a avea asupra sa acte originale, astfel încât a fost expulzată.
Martora, deşi a recunoscut practicarea prostituţiei în Spania, cât şi în Italia a încercat doar incriminarea inculpatului V.T., afirmând că tatăl său nu cunoştea.
Şi desigur datorită relaţiei tată-fiică, atitudinea îi este explicabilă după cum şi conduita potrivit căreia nu a dorit să apară în faţa autorităţilor judiciare în calitate procesuală de parte vătămată sau parte civilă.
Din coroborarea tuturor acestor împrejurări rezultate din probele prezentate se desprinde concluzia că inculpatul M.V. nu numai că a cunoscut că fiica sa, M.C.D. a practicat prostituţia în Spania şi Italia, dar mai mult, profitând de autoritatea pe care o avea asupra fiicei sale cât şi recurgând la agresivitate, a constrâns-o să se prostitueze obţinând venituri în acest fel, iar ulterior, a vândut-o altui proxenet.
Ori, acţionând în aceste condiţii, abuzând de autoritatea de părinte cât şi prin folosirea înşelăciunii şi a violenţei alături de inculpatul V.T., inculpatul M.V. a exercitat în mod direct şi indirect o constrângere fizică şi morală, în scopul de a o determina pe fiica sa să practice prostituţia, activitate materială, care în drept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane pentru care trebuia condamnat.
Aceste sunt considerentele pentru care recursul declarat de parchet este fondat şi pentru care în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite şi se vor casa hotărârile numai sub acest aspect.
Procedând la rejudecare, se va proceda la condamnarea inculpatului M.V. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată şi republicată.
În condiţiile reţinerii dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., la individualizarea pedepsei se va avea în vedere lipsa antecedentelor penale şi ca un prim efect, conform art. 76 lit. b) C. pen., pedeapsa principală va fi coborâtă sub limita minimă legală prevăzută de textul incriminator.
Un al doilea efect al reţinerii dispoziţiilor art. 74 C. pen., arătat prin art. 76 alin. (3) C. pen., va consta în înlăturarea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi şi care în cazul infracţiunii de trafic de persoane este o pedeapsă complementară obligatorie.
Procedând la condamnarea inculpatului M.V. pentru infracţiunea de trafic de persoane, se constată şi incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 lit. e) C. pen., cu privire la aplicarea măsurii de siguranţă asupra produsului infracţiunii şi care, aşa cum a rezultat din probele administrate, este de 21.000 euro, sumă realizată de martora M.C.D. din practicarea prostituţiei, atât în Spania cât şi în Italia şi care a fost împărţită de inculpaţii V.T. şi M.V.
Aşa fiind, în baza temeiului juridic arătat şi pentru împrejurările de fapt reţinute, se va proceda la confiscarea sumei de 10.500 de la inculpatul M.V. (reprezentând ½ din suma totală de 21.000 lei obţinută de martoră din practicarea prostituţiei în Spania şi Italia) la care se adaugă 1.050 euro obţinută numai de inculpatul M. V. din vânzarea martorei la albanezi.
Urmarea examinării hotărârilor atacate conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că sub aspectul aplicării corecte a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 cu referire la măsura confiscării speciale asupra sumelor obţinute din comiterea infracţiunii de trafic, este fondat şi recursul declarat de inculpatul V.T.
Procedând la condamnarea şi a inculpatului M.V. pentru traficarea sexuală a martorei M.C.D. şi cum produsul infracţiunii în sumă totală de 21.000 euro a revenit celor doi inculpaţi, se va confisca şi de la V.T. doar 10.500 euro, ceea ce va conduce la modificarea sumei totale confiscate, de la 24.300 euro la 13.800 euro, prin înlăturarea sumei confiscată de la inculpatul M.V.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpat, hotărârile urmând a fi casate sub aspectul discutat.
În rest, criticile formulate de procuror şi de inculpatul V.T. sunt nefondate.
Într-adevăr, inculpatul M.V. a fost trimis în judecată şi pentru o infracţiune de proxenetism, constând în faptul că în perioada februarie – martie 2006 a transportat-o şi a traficat-o pe martora H.E. în scopul practicării prostituţiei în Italia.
Dar, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, iar H.E. nu a putut fi audiată nici la procuror şi nici la instanţă, fiind în străinătate. Cu privire la această faptă, doar inculpata K.A.M. face vagi afirmaţii cu privire la o fată E. pe care inculpatul M.V. o avea la proxeneţii albanezi.
În lipsa unor probe care să se coroboreze nu s-a putut stabili o stare de fapt exactă, condiţiile în care s-a realizat exploatarea sexuală a numitei H.E., după cum nu s-a putut stabili, tot în lipsă de probe, nici beneficiile materiale realizate de inculpatul M.V. ca urmare a eventualei înlesniri şi traficări sexuale a acesteia.
Aşa fiind, există mari dubii cu privire la comiterea acestei infracţiuni de către inculpat, şi cum este cunoscut că dubiul profită inculpatului, se va menţine, ca legală şi temeinică, soluţia de achitare pronunţată şi menţinută de instanţe, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Cât priveşte susţinerea de nevinovăţie a inculpatului V.T. aceasta este exclusă în mod evident de întreg materialul probator administrat în cauză.
Acesta nu numai că a comis cu vinovăţie infracţiunile deduse judecăţii, în componenţa cărora intră numeroase acte materiale de exploatare sexuală comise prin înşelăciune sau violenţe asupra mai multor persoane, cărora acesta le oprea actele de identitate, situaţie în care acestea nu mai aveau libertatea de a acţiona, dar a condus şi deţinut controlul şi asupra activităţilor infracţionale comise de inculpaţii K.A.M. şi inculpatul M.V.
Mai mult, recurentul inculpat s-a sustras de la urmărirea penală şi judecată, nu a putut fi ascultat deşi în interesul său era să fie prezent, să-şi facă apărări pentru a fi înlăturate susţinerile făcute împotriva sa, sau eventuale erori.
Şi aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, conduita sa de sustragere denotă că nu este străin de acuzaţiile ce i se aduc şi astfel, încearcă să se pună la adăpost de o eventuală răspundere penală.
În acest context, nu se constată motive de casare nici în privinţa soluţiei de condamnare a acestuia pentru faptele deduse judecăţii şi nici în privinţa individualizării pedepselor aplicate.
Cu privire la acest ultim aspect au fost respectate dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele legale sancţionatoare, iar pedeapsa, în cuantum şi modalitate de executare, este conformă prevederilor art. 52 C. pen.
Desigur în raport de existenţa concursului de infracţiuni, de cuantumul pedepsei rezultante şi chiar de persoana inculpatului nu sunt realizate cerinţele legale pentru înlocuirea modalităţii de executare, printr-o suspendare a executării pedepsei aplicate.
Pentru totalitatea argumentelor discutate, aceste critici formulate de inculpat sunt nefondate şi sub aspectele criticate de inculpat, hotărârile vor fi menţinute, ca legale şi temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 154 din 10 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 155 din 16 mai 2008 a Tribunalului Arad numai cu privire la greşita achitare a inculpatului M.V. pentru infracţiunea de trafic de persoane.
Rejudecând, în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul M.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare în condiţiile art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 76 alin. (3) C. pen., înlătură aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, republicată, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., confiscă de la inculpatul M.V. suma de 11.550 Euro sau contravaloarea în lei la data executării hotărârii.
Admite recursul declarat de inculpatul V.T. împotriva aceleiaşi decizii.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 155 din 16 mai 2008 a Tribunalului Arad numai cu privire la măsura de siguranţă a confiscării speciale prevăzută de art. 19 din Legea nr. 678/2001.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., reduce suma confiscată de la 24.300 Euro la 13.800 Euro sau contravaloarea în lei la data executării hotărârii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor, inclusiv dispoziţia de achitare a inculpatului M.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii V.T. şi M.V., în sumă de câte 300 lei, precum şi onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru părţile vătămate, în sumă de câte 150 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 36/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 405/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
