ICCJ. Decizia nr. 412/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 412/2009
Dosar nr. 333/122/2007
Şedinţa publică din 6 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 471 din 29 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 182 alin. (2) C. pen.
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., în art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 ore de la 18 ianuarie 2007 la 19 ianuarie 2007.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Prof. Dr. Th. Burgehele Bucureşti şi a fost obligat inculpatul să plătească acestei părţi suma de 2.272,66 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea integrală a debitului.
S-a luat act că partea civilă Spitalul Bolintin Vale, judeţul Giurgiu nu s-a constituit parte civilă.
A fost respinsă, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de partea vătămată V.I.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuţitului cu mâner galben şi lama în lungime de 20 cm, obiect ce a fost ridicat de la acesta în baza procesului verbal din data de 4 noiembrie 2005, încheiat de Poliţia Bolintin Vale, judeţul Giurgiu.
În temeiul art. 191 alin (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut în fapt următoarea situaţie:
În ziua de 30 octombrie 2005, în jurul orelor 17,00, partea vătămată V.I. a fost înjunghiată în zona lombară stânga, în faţa barului A., de către inculpat.
Pe moment, partea vătămată nu a sesizat organele de poliţie şi la data de 31 octombrie 2005 s-a prezentat la Spitalul Bolintin Vale, unde s-a constatat că prezenta 4 (patru) plăgi superficiale, care au fost toaletate şi pansate.
La data de 2 noiembrie 2005, partea vătămată s-a prezentat la acelaşi spital şi de aceasta dată i-a fost emis un Bilet de internare la Spitalul Prof. dr. Th. Burghele Bucureşti, Clinica de urologie, unde a fost internat la data de 3 noiembrie 2005, cu F.O. nr. 6803, în perioada 03 - 17 noiembrie 2005, timp în care s-a efectuat nefectromia rinichiului stâng.
La data de 04 noiembrie 2005, după externarea din spital, partea vătămată a depus o sesizare cu privire la cele întâmplate şi iniţial s-a prezentat la S.M.L. Giurgiu, care a emis două rapoarte medico-legale, raportul nr. 509/ E din 11 noiembrie 2005, stabilind că pentru leziunile suferite partea vătămată necesita 15 zile de îngrijiri medicale şi că viaţa i-a fost pusă în primejdie, în timp ce raportul medico legal nr. 509/ E din 29 noiembrie 2005 a stabilit că au fost necesare pentru vindecarea leziunilor 30 zile de îngrijiri medicale, menţionându-se că leziunile i-au pus viaţa în primejdie şi că a pierdut un organ (rinichiul stâng).
Ulterior, având în vedere că existau două rapoarte medico-legale, s-a efectuat o nouă expertiză medico-legală, la I.N.M.L. Bucureşti, care a concluzionat că nefrectomia stânga reprezintă pierderea unui organ, leziunile i-au pus viaţa în primejdie şi că tratamentul aplicat la Spitalul Bolintin Vale, cât şi la Spitalul Prof. Dr. Th. Burghele Bucureşti a fost corect şi este exclusă o culpă medicală.
Din cercetări, a rezultat că, în după-amiaza zilei de 30 octombrie 2005, partea vătămată şi martorul P.I. se aflau în faţa barului A. din oraşul Bolintin Vale, deci, în loc public, unde consumau bere. În drumul său spre casă, inculpatul S.M., a trecut pe lângă ei şi aflându-se într-o stare conflictuală mai veche cu partea vătămată, între inculpat şi aceasta a avut loc un schimb de cuvinte neprincipiale, fără a se exercita violenţe între ei. Inculpatul, locuind în apropierea barului, la circa 100 metri, a mers acasă, a luat un cuţit de bucătărie cu lungimea lamei de 20 cm şi a revenit în faţa barului.
Din declaraţia părţii vătămate, rezultă că inculpatul l-a lovit „din spate", fără a avea putinţa de a se apăra.
Din declaraţia martorului P.I. a rezultat că la întoarcerea inculpatului, între acesta şi partea vătămată a avut loc, mai întâi, o agresiune fizică şi ambii au căzut la pământ. Martorul a mai precizat că, în momentul în care inculpatul s-a ridicat, a văzut în mâna acestuia un cuţit având lungimea lamei de circa 20 cm şi că, fiind prieteni de pahar, a preferat să plece şi nu ştie ce s-a mai întâmplat.
Instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, deoarece lovirea de către inculpat cu un cuţit a părţii vătămate, de mai multe ori, în zona lombară, evidenţiază intenţia acestuia de a ucide.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul S.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei reţinute în sarcina sa şi sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, în cuantum şi modalitate.
Prin Decizia penală nr. 174 din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpat, constatându-se că acesta a fost depus în a doisprezecea zi de la pronunţarea hotărârii, inculpatul fiind prezent la judecată, depăşindu-se termenul de 10 zile prevăzut de lege.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.M., care a criticat-o, în principal, sub aspectul greşitei aprecieri ca tardiv a apelului, deşi aceste respecta toate condiţiile cerute de lege pentru declararea sa. În subsidiar, se invocă motive ce ţin de fondul judecării cauzei, respectiv greşita încadrare juridică a faptei şi greşita individualizare, cu referire la solicitarea de reţinere a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 – art. 76 C. pen. şi reducere a pedepsei cu suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Înalta Curte, analizând critica principală formulată de inculpat, referitoare la greşita apreciere ca tardiv a apelului, apreciază că aceasta este fondată.
În conformitate cu prevederile art. 363 C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile şi, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare.
În cauză, inculpatul a fost prezent la dezbaterile ce au avut loc în data de 12 noiembrie 2007, iar pronunţarea a fost amânată pentru data de 29 noiembrie 2007.
Instanţa de fond a calculat corect termenul de apel, în raport de prevederile art. 186 C. proc. pen., ultima zi de declarare a apelului fiind 10 noiembrie 2007, dar nu a observat corect data declarării.
Conform art. 187 alin. (1) C. proc. pen., actul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la oficiul poştal prin scrisoare recomandată este considerat ca făcut în termen.
Instanţa de apel a avut în vedere în calculul termenului data înregistrării apelului la Tribunalul Giurgiu, respectiv data de 11 decembrie 2007, fără să observe că cererea de apel a fost expediată prin poştă, la dosarul instanţei de fond, aflându-se plicul prin care apărătorul inculpatului a trimis cererea de apel.
Pe acest plic scrie expres că vizează cererea de apel împotriva sentinţei nr. 471/2007, iar data poştei de pe această scrisoare recomandată este 10 decembrie 2007, dată ce se situează în cadrul termenului de apel, astfel cum s-a evocat mai sus.
Respingând greşit apelul inculpatului ca tardiv, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererilor inculpatului formulate în cadrul motivelor de apel, ceea ce atrage incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. şi trimiterea spre rejudecare.
Cu prilejul rejudecării, instanţa va avea în vedere criticile de fond formulate de recurent, critici care, de altfel, constituie o reiterare a motivelor de apel pe care instanţa urmează să se pronunţe.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat, va casa Decizia şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul avocatului desemnat din oficiu urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 174 din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Bucureşti.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 405/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 413/2009. Penal → |
|---|
