ICCJ. Decizia nr. 413/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 413/2009
Dosar nr. 8506/99/2007
Şedinţa publică din 6 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 361 din 16 februarie 2008 a Tribunalului Iaşi a fost condamnat inculpat inculpatul C.A., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice în baza art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.
S-a computat din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 25 octombrie 2007 la 21 decembrie 2007.
A fost respinsă acţiunea civilă a părţii civile O.C.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut următoarele:
În seara de 19 octombrie 2007, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul C.A. şi partea vătămată O.C. au purtat discuţii contradictorii în locuinţa martorului A.M. Partea vătămată O.C. şi el în stare avansată de ebrietate, a încercat să-l lovească pe inculpat.
Din cauza stării de ebrietate a lovit de mai multe ori cu pumnul în mobilierul din încăpere.
Faţă de atitudinea conflictuală a celor doi, în jurul orei 23,00, martorul A.M. le-a cerut părţilor să părăsească locuinţa.
În curtea locuinţei martorului, părţile au început să se îmbrâncească, iar inc. C.A. a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona feţei părţii vătămate, pe care a doborât-o la pământ.
În continuare, inc. C.A. a luat un par cu lungimea de 1 m şi diametrul de 4 cm şi a aplicat părţii vătămate o lovitură în umăr şi una în zona frontală a capului după care, a abandonat obiectul contondent şi a plecat în grabă de la faţa locului.
Actul medico-legal întocmit în cauză, a concluzionat că în urma agresiunii, partea vătămată a suferit o contuzie cerebrală cu hematom intra-cerebral precorenor stâng, hematom extradural frontal stâng, fractură craniană frontală stângă, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50 - 55 zile de îngrijiri medicale.
S-a apreciat că acestea au fost de natură să pună în primejdie viaţa părţii vătămate.
Instanţa fondului a reţinut că faptele inculpatului astfel cum au fost descrise, constituie tentativă la omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
Tribunalul a schimbat încadrarea juridică dată faptei în actul de sesizare, întrucât fapta nu a fost săvârşită în public.
La individualizarea pedepsei, instanţa a motivat că a ţinut seama de criteriile de individualizare prevăzută la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul concret de pericol social, urmarea produsă şi circumstanţele personale ale inculpatului care anterior a avut o conduită bună şi a depus stăruinţă pentru repararea pagubei pricinuite. De asemenea, a reţinut că a avut o atitudine procesuală sinceră şi cooperantă, motiv pentru care a aplicat faţă de inculpat, circumstanţe judiciare atenuante.
Prin Decizia penală nr. 132 din 11 noiembrie 2008, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, apelul inculpatului împotriva sentinţei menţionate.
S-a motivat că starea de fapt reţinută de instanţa de fond este corectă, iar pedeapsa este just individualizată, astfel că nu este întemeiată solicitarea inculpatului de redozare a pedepsei şi aplicare a prevederilor referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul C.A., care în baza art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a cerut casarea deciziei şi sentinţei cu privire la individualizarea pedepsei pe care a apreciat-o ca severă, având în vedere că în cursul procesului a avut o atitudine sinceră.
Recursul nu este fondat.
Din actele dosarului rezultă că instanţele de fond şi apel au reţinut o stare de fapt corespunzătoare probelor din dosarul cauzei, probe pe care le-a analizat.
În raport de pericolul social concret, de urmările faptei comise, dar şi de împrejurările de natură a atenua răspunderea penală, instanţele au făcut o corectă aplicare a prevederilor legale referitoare la individualizarea pedepsei.
Instanţele au motivat că reţinerea circumstanţelor atenuante a fost rezultatul atitudinii sincere a inculpatului în cursul procesului şi au redus pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege.
Curtea observă că pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului este apropiată de limita minimă a pedepsei prevăzută de lege.
Faţă de împrejurările concrete a comiterii faptei şi faţă de pericolul social al acesteia, pedeapsa aplicată corespunde scopului prevăzut de art. 52 C. pen., o reducere a acesteia sau suspendarea executării pedepsei ar face ca pedeapsa să nu-şi producă efectele urmărite de lege.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 132 din 11 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 412/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 424/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
