ICCJ. Decizia nr. 4063/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4063/2009
Dosar nr. 9343/1/2009
Şedinţa publică din 4 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 18 noiembrie 2009 pronunţată de Secţia I penală a Curţii de Apel Bucureşti în dosarul penal nr. 5271/3/2009 s-a menţinut starea de arest a inculpatului A.I. conform dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a reţinut că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului A.I.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs, inculpatul A.I., care critică soluţia primei instanţei, ca fiind nelegală şi netemeinică, pe motiv că în prezent nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, putând să fie judecat în stare de libertate.
Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei instanţei de apel, atât din punct de vedere al motivelor de recurs, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată critica formulată ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. nr. 75/D/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului A.I.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune este mai mare de 4 ani, între 10 şi 20 ani, fiind o infracţiune de trafic de droguri de mare risc, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar în prezent subzistă temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive, neexistând împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă, atât din natura şi gravitatea faptei reţinute în sarcina inculpatului, cât şi din modalitatea concretă de comitere a faptei, împrejurarea în care a acţionat şi gradul de pericol social crescut ce caracterizează faptele de trafic de droguri de mare risc, pericolul pentru sănătatea publică pe care îl reprezintă punerea în circulaţie a unor asemenea substanţe, urmările produse, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Mai mult chiar, din sentinţa penală nr. 927 din data de 20 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţiei I penală, rezultă că inculpatul recurent este recidivist în forma prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., deoarece prin sentinţa penală nr. 1525 din data de 2 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul recurent A.I. a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, se apreciază că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului prin gravitatea deosebită şi prin reacţia publicului, tulbură nu numai ordinea publică dar şi normele mediului social ocrotit de valorile sale fundamentale, datorită faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfăşurare şi dezvoltare în interesul societăţii însăşi, creând o stare de nelinişte capabilă să justifice menţinerea arestării preventive, fiind îndeplinite astfel şi prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) şi paragraful 3 din CEDO.
Urmează, având în vedere aceste considerente, ca în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A.I., împotriva încheierii din 18 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul penal nr. 5271/3/2009.
Conform dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către stat şi onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva încheierii din 18 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 5271/3/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 4 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4048/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4142/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
