ICCJ. Decizia nr. 4044/2009. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4044/2009
Dosar nr. 8604/1/2009
Şedinţa publică din 3 decembrie 200.
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin încheierea din 26 octombrie 2009, Curtea de Apel Timişoara a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpatul F.C.D. referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 392 alin. (1) C. proc. pen.
În esenţă s-au reţinut următoarele .
Inculpatul F.C.D.- căruia i-a fost admisă o contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. i) C. proc. pen. şi s-a dispus rejudecarea recursului - a invocat că textul art. 392 alin. (1) C. proc. pen. contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3), art. 11 şi art. 20 din Constituţia României şi prevederilor art. 6 paragraf 1 din CEDO pentru că la rejudecarea recursului său, textul susmenţionat permite doar citarea sa şi nu a tuturor părţilor din recursul iniţial, care au formulat contestaţie în anulare, şi prin aceasta, prin ascultarea sa în recurs fără citarea şi prezenţa celorlalte părţi, ar fi o simplă formalitate, ceea ce este de natură să încalce principiul contradictorialităţii şi al dreptului la un proces echitabil.
Pentru a respinge cererea de sesizare, instanţa a motivat, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 392 alin. (1) C. proc. pen. este inadmisibilă, deoarece textul pretins neconstituţional nu are legătură cu soluţionarea cauzei deduse judecăţii, respectiv cu soluţionarea recursului contestatorului.
Recursul declarat nu este fondat.
Într-adevăr, aşa cum a reţinut instanţa, textul art. 392 alin. (1) C. proc. pen. pretins neconstituţional nu conţine nici o dispoziţie referitoare la modul şi procedura de rejudecare a recursului după admiterea contestaţiei în anulare.
Condiţia de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este aceea că excepţia de neconstituţionalitate invocată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei deduse judecăţii, ceea ce presupune ca între textul de lege reclamat ca neconstituţional şi textele de lege de care depinde soluţionarea cauzei deduse judecăţii să existe o relaţie de incidenţă, adică de dependenţă în sensul unor efecte.
Or, aşa cum corect a motivat instanţa în considerente o asemenea relaţie, în cauza dedusă judecăţii, nu există întrucât textul art. 329 alin. (1) C. proc. pen. nu conţine norme referitoare la modul şi procedura de rejudecare a recursului celui căruia i s-a admis contestaţia în anulare.
Pentru aceste motive, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat F.C.D. împotriva încheierii din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 214/59/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4041/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4139/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
