ICCJ. Decizia nr. 4073/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4073/2009
Dosar nr. 6185/1/200.
Şedinţa publică din 7 decembrie 2009
Deliberând asupra contestaţiei în anulare, pe baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată sub nr. 6185/1/2009 din 16 iulie 2009 pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie condamnatul B.C., aflat în Penitenciarul Giurgiu a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 2946 din 11 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 2247/2005, invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen. [„când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceleaşi fapte" ].
Prin Decizia penală contestată pronunţată după casare cu
trimitere spre rejudecare în cel de-al II-lea ciclu procesual a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 114 din 21 martie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, care a menţinut sentinţa penală nr. 49 din 19 ianuarie 2005 a Tribunalului Timiş, secţia penală, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe durata de 4 ani pentru săvârşirea în noaptea de 11/12 iunie 2002 a infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. având ca victimă pe numita J.M. în vârstă de 71 de ani [în primul ciclu procesual prin Decizia penală nr. 3838 din 18 septembrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, s-a casat Decizia penală nr. 148/A din 10 aprilie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, şi sentinţa penală nr. 94 din 12 februarie 2003 a Tribunalului Timiş, secţia penală, cauza fiind trimisă spre rejudecare în fond la prima instanţă în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) raportat la art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.].
În motivarea cererii condamnatul a arătat că invocă existenţa cazului de contestaţie prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen. în raport cu Decizia penală nr. 3838 din 18 septembrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, pronunţată în recurs în primul ciclu procesual.
2. Cererea de contestaţie în anulare pendinte, astfel motivată întemeiată pe cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen., este inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare în baza art. 391 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 391 alin. (2) C. proc. pen. judecarea contestaţiei în anulare este supusă verificărilor prealabile pentru admiterea în principiu în cadrul cărora trebuie să se constate printre alte condiţii cumulative „că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 386".
Cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen. – invocat în cerere de către condamnat – presupune încălcarea autorităţii de lucru judecat prin pronunţarea împotriva aceluiaşi inculpat, în cadrul unor judecăţi separate, privind aceiaşi faptă a două hotărâri definitive de condamnare în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen.
În speţă, Decizia penală nr. 3838 din 18 septembrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, invocată ca prim termen al contestaţiei în anulare este o hotărâre intermediară pronunţată în aceiaşi cauză prin care s-a dispus casarea cu trimitere în vederea rejudecării acţiunii penale în fond de prima instanţă şi ca atare lipsită de pertinenta funcţională sub aspectul autorităţii de lucru judecat.
În consecinţă motivul invocat nu se încadrează în cazul invocat prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen., cererea de contestaţie în anulare urmând a fi respinsă ca inadmisibilă potrivit dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat B.C. împotriva deciziei penale nr. 2946 din 11 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2247/2005.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4142/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4078/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
