ICCJ. Decizia nr. 4081/2009. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4081/2009
Dosar nr. 9497/1/200.
Şedinţa publică din 7 decembrie 2009
Deliberând cu privire la admisibilitatea recursului în cauză pe baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru
cauze cu minori şi de familie, prin încheierea de şedinţă nr. 14669/300/2008 din 17 noiembrie 2009 a amânat judecarea recursurilor declarate de inculpaţii S.M.G. şi P.M., din motive de ordin procedural la data de 15 decembrie 2009, interval de timp în care a menţinut arestarea preventivă în cauză a ambilor inculpaţi recurenţi în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Inculpaţii recurenţi au fost arestaţi preventiv în cauză în baza art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. cu începere de la data de 19 decembrie 2008 existând motive de bănuială legitimă – confirmate ulterior prin condamnarea acestora în primă instanţă la pedepse de câte 5 ani închisoare, soluţie menţinută în apel ce formează obiectul controlului judiciar în recursurile actuale – privind săvârşirea unei infracţiuni pedepsită peste 4 ani închisoare, aceea de furt calificat prevăzute de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), e), f) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi respectiv art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) [în ziua de 23 noiembrie 2008 pe strada au deposedat de telefoane mobile părţile vătămate O.C.V. şi V.E., atribuindu-şi calităţi mincinoase, de agenţi de poliţie în exercitarea atribuţiilor de serviciu].
Împotriva hotărârii amintite a declarat în termen recurs inculpatul P.M., cu solicitarea de a se casa încheierea de şedinţă din 17 noiembrie 2009 ca nelegală şi netemeinică iar în rejudecare să i se revoce arestarea preventivă dispunându-se punerea sa în libertate de îndată în conformitate cu art. 16b alin. (2) C. proc. pen., cale de atac, referitor la care Înalta Curte a pus în discuţie din oficiu admisibilitatea acesteia în raport cu prevederile art. 302 alin. (1) rap. la art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a şi art. 141 alin. (2) C. proc. pen.
Examinând excepţia amintită pe baza lucrărilor dosarului în raport cu dispoziţiile legale invocate, se constată următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 141 alin. (1) teza I C. proc. pen. este supusă recursului, pe cale separată, în termen de 24 ore de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare a părţii citate lipsă „încheierea dată în primă instanţă şi apel, prin care se dispune (.) menţinerea arestării preventive"; interpretarea per a contrario a dispoziţiilor amintite impune concluzia logico-juridică că încheierea privind menţinerea arestării preventive dată în recurs este exceptată căii de atac a recursului în condiţiile anterior arătate.
Din verificările lucrărilor dosarului se constată că încheierea atacată nr. 14669/300/2008 din 17 noiembrie 2009 a fost dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în calitate de instanţă de recurs şi ca atare este exceptată controlului judiciar în condiţiile art. 141 alin. (1) teza I C. proc. pen.
În consecinţă recursul inculpatului împotriva încheierii amintite va fi respins ca inadmisibil în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. urmând a fi obligat acesta – potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. – la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare statului din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva încheierii din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 14669/300/2008 (nr. 2589/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 4154/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 4082/2009. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
---|