ICCJ. Decizia nr. 3630/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3630/200.
Dosar nr. 333/45/200.
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 79 din 7 iulie 2009 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.I.C. împotriva rezoluţiei din 5 martie 2009 dată în dosarul nr. 409/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, fiind menţinută rezoluţia atacată.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată de petiţionar la procuror, s-a solicitat efectuarea de cercetări faţă de notarul public C.A.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.2 46 C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), susţinând că acesta a ignorat voit, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare pentru un teren în suprafaţă de 176,98 mp, faptul că la momentul când s-a efectuat vânzarea titlul cu care se proba proprietatea fusese anulat de o instanţă de judecată printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă şi că această parcelă a fost vândută fără a se fi procedat anterior la dezlipirea ei din restul suprafeţei înscrise în titlul de proprietate, fiind înstrăinată deşi exista edificată o construcţie, iar în contract figurează ca suprafaţă de teren liberă de construcţii.
Prin rezoluţia nr. 409/P/2008 din 5 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public C.A.C., pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), reţinându-se, în urma efectuării actelor premergătoare, că faptele reclamate nu există, întrucât la autentificare nu s-a încălcat nici o normă legală prin care să producă o vătămare a intereselor legitime ale petiţionarului.
S-a reţinut, în esenţă, că vânzătorii terenului sus-menţionat au dobândit titlul de proprietate asupra acestuia, prin două hotărâri judecătoreşti ale Judecătoriei laşi, care au admis acţiunea în revendicare a numiţilor P.D.C. şi Ş.(fost P.)R.M. împotriva pârâţilor B.I.C. şi B.A. şi au dispus ca pârâţii să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 176,98 mp.
Prin rezoluţia din 22 aprilie 2009, dată în dosarul nr. 325/ll/2/2009 a procurorului general, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petiţionarul a formulat plângere la instanţă, arătând că soluţia este nelegală şi netemeinică, întrucât procurorul care a soluţionat cauza este acelaşi care a disjuns cauza şi a declinat-o în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi şi i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin respingerea cererii sale de administrare de probe.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului şi a menţinut soluţia procurorului, reţinând, în esenţă, următoarele:
Faptul că soluţia de trimitere a cauzei la parchetul competent de către acelaşi procuror care a soluţionat plângerea petiţionarului nu reprezintă o împrejurare de incompatibilitate a acestuia, în conformitate cu dispoziţiile art. 49 C. proc. pen., astfel că nu se poate reţine vreo încălcare a prevederilor legale în materia abţinerii.
În cadrul actelor premergătoare efectuate, cu ocazia soluţionării plângerii petiţionarului, procurorul a avut în vedere înscrisurile depuse de petiţionar în susţinerea plângerii sale, precum şi precizările sale cu ocazia audierii cu privire la sesizarea formulată.
Împrejurarea că persoana reclamată nu a fost audiată nu constituie un motiv de nelegalitate, deoarece dispoziţiile procedurale nu obligă la audieri în această fază, iar materialul probator existent la dosar a fost considerat suficient pentru evaluarea plângerii formulate.
Pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reţinut în mod corect că notarul public nu a săvârşit acţiuni sau inacţiuni care să se circumscrie conţinutului infracţiunilor reclamate de petiţionar, deoarece, pe baza actelor puse la dispoziţie de părţi, a redactat şi autentificat înscrisul conform voinţei părţilor, neavând nici un motiv legal să refuze întocmirea actului, care nu cuprindea clauze contrare legii sau bunelor moravuri.
Prin urmare, nu s-a putut reţine că s-a acţionat intenţionat sau din neglijenţă, încălcând sau îngrădind drepturile petiţionarului şi nici că ar fi atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau ar fi omis să insereze aspecte de fapt care ar fi fost solicitate de părţi sau împrejurări esenţiale pentru valabilitatea juridică a actului.
În concluzie, instanţa a apreciat că nu poate fi reţinută săvârşirea vreunei fapte de natură penală în sarcina notarului public, activitatea desfăşurată de acesta respectând întocmai obligaţiile impuse de dispoziţiile Legii nr. 36/1995 privind exercitarea activităţii notariale.
Împotriva sentinţei petiţionarul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat.
Recursul declarat nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulată de petiţionar, ca nefondată.
Într-adevăr, aşa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârşirea infracţiunilor reclamate în sarcina intimatului notar.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, notarul a respectat condiţiile prevăzute de lege, autentificând contractul de vânzare-cumpărare în conformitate cu atribuţiile sale legale şi pe baza documentelor care atestau titlul de proprietate numiţilor P.D.C. şi Ş.(fost P.)R.M.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., instanţa este învestită numai cu verificarea legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză, nu şi cu soluţionarea unor aspecte ce ţin de fondul cauzei, neputându-se erija în rolul instanţei civile. Pentru toate aspectele ce ţin de greşita aplicare sau interpretare a dispoziţiilor legale, legiuitorul a reglementat posibilitatea verificării acestora de către instanţa de control judiciar, prin intermediul exercitării căilor de atac legale.
De altfel şi împotriva actelor notarului, petiţionarul putea uza de căile de atac specifice prevăzute de lege.
Nici celelalte critici ale petiţionarului, în sensul neaudierii intimatului notar de către procuror şi încălcarea dreptului la apărare, nu sunt întemeiate.
Urmare sesizării procurorului prin plângerea formulată de petiţionar, s-a desfăşurat etapa actelor premergătoare, în conformitate cu prevederile art. 224 C. proc. pen., întrucât nu au existat temeiuri pentru începerea urmăririi penale. în această fază exterioară procesului penal, în care nu există persoane cu calitate procesuală de părţi, cu drepturi şi obligaţii procesuale, nu era posibilă luarea de declaraţii sau strângerea de probe, ci doar efectuarea unor verificări ale temeiniciei pretinselor fapte reclamate în conţinutul plângerii.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar B.I.C. împotriva sentinţei penale nr. 79 din 7 iulie 2009 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3612/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4072/2009. Penal. Lipsirea de libertate în... → |
|---|
