ICCJ. Decizia nr. 4077/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4077/2009
Dosar nr. 7857/2/2009
Şedinţa publică din 7 decembrie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Sentinţa penală nr. 276 din 22 octombrie 2009 în baza art. 317 C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă, acţiunea adresată acesteia în mod nemijlocit de petentul-reclamant U.G.G. pensionar, domiciliat în Bucureşti, str. M., sector 4 prin care a chemat în judecată Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti solicitând că în baza înscrisurilor doveditoare şi a normelor legale în vigoare [Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale cu modificările şi completările ulterioare, Codul penal al României] să se cerceteze „măsura în care în activitatea învederată a prepuşilor nominali ai acestora, respectiv G.D. şi eventualii colaboratori de la Casa de Pensii a sectorului 4 Bucureşti şi I.R. procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 Bucureşti se discern elemente constitutive ale unor infracţiuni, mai ales vizând infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor” şi să se dispună măsurile legale corespunzătoare iar „Casa de Pensii a sectorului 4 Bucureşti să fie obligată să-mi recalculeze şi să-mi acorde pensia legală cuvenită”.
În promovarea acestui demers judiciar generat de nemulţumirile privind calcularea/recalcularea pensiei de invaliditate şi pensiei anticipate pentru limita de vârstă petentul a arătat că prin Decizia nr. 187301 din 14 aprilie 2003 a Casei de Pensii sector 4 Bucureşti i s-a stabilit o pensie gradul II de invaliditate în cuantum de numai 2.390.134 lei (ROL) calculată incorect prin „ignorarea veniturilor salariale efective obţinute şi împărţirea punctajului total şi la cei 9 ani de activitate militară nepunctaţi respectiv neluarea în considerare a studiilor superioare adică a primilor 3 ani de facultate la cursurile de zi”. Cererea pentru corectarea cuantumului pensiei amintite nu i s-a primit la Casa de Pensii sector 4, astfel că a formulat contestaţie la instanţă ce a format obiectul Dosarului nr. 5149/AS/2003 al Tribunalului Municipiului Bucureşti, secţia a VIII-a. Procesul amintit prelungindu-se şi impunându-se recalcularea punctajului pentru pensie pe baza înscrisurilor nou obţinute de la angajatorul preponderent R. SA Bucureşti a înregistrat cerere şi documentaţia corespunzătoare sub nr. 12074 din 16 iunie 2005 la Casa de Pensii a sectorului 4 Bucureşti, rezolvată nefavorabil prin clasare potrivit comunicării scrise primite la interval de peste 16 luni, în data de 25 octombrie 2006. În aceste condiţii a formulat o acţiune civilă, înregistrată sub nr. 41602/3/2006 din 5 decembrie 2006 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale prin care a solicitat obligarea Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti la recalcularea punctajului său de pensie şi să îi acorde drepturile cuvenite ca pensie anticipată pentru limită de vârstă şi tragerea la răspundere penală a angajaţilor Casei de pensii a Municipiului Bucureşti sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu. Acest din urmă capăt de casare a fost disjuns de instanţa civilă şi trimis pentru cercetări la Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 3 Bucureşti care a dispus prin Rezoluţia nr. 7161/P/2007 din 19 iunie 2009 adoptată de procurorul de caz R.I. - rezoluţie comunicată persoanei vătămate în scris în data de 23 iunie 2009 şi neatacată de aceasta la procurorul ierarhic potrivit art. 278 C. proc. pen. - soluţie de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. faţă de numita G.D., în calitate de şefă a Casei Locale de Pensii a sectorului 4 sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu motivarea că din actele premergătoare efectuate, a rezultat că şi-a îndeplinit în mod corect atribuţiile lipsind elementul material al laturii obiective a faptei penale sesizate [a fost audiată de procurorul de caz numita G.D. care a declarat că (i) în calculul pensiei s-au avut în vedere salariile tarifare din carnetul de muncă, la care s-a adăugat procentul aferent sporului de vechime, generat automat de către programul informatic de calcul, respectiv prevederile art. I pct. 1 din anexa O.U.G. nr. 4/2005; (ii) în cadrul suprapunerii a două perioade de activitate se valorifică perioada care este menţionată în carnetul de muncă; (iii) perioada 01 iulie 1975 - 26 septembrie 1975 este luată în considerare ca vechime neîntreruptă pentru păstrarea sporului de vechime nefiind considerată vechime în muncă; (iv) perioada realizată în Sisteme Neintegrate a fost luată în calcul numai pentru deschiderea dreptului de pensie perioada respectivă nefiind luată în considerare la calculul punctajului mediu conform prevederilor art. 194 din Legea nr. 19/2000].
La data de 1 octombrie 2009 Curtea a pus în vedere petentului-reclamant să precizeze obiectul acţiunii (sesizării) iar acesta a arătat în scris pentru termenul din 22 octombrie 2009 când a cerut şi judecarea în lipsă - că vizează nu atât „plângerea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată (art. 2781 C. proc. pen.) cum se menţionează în citaţie” cât „abuzul în serviciu deliberat al prepuşilor intimatelor” şi mai ales „înlăturarea (...) înscrierii în documentele pentru calculul pensiei a unor venituri salariale incomplete şi a unor procente eronate privind vechimea în muncă diminuate excesiv faţă de cele reale”.
Instanţa în considerarea obiectului astfel precizat al demersului judiciar penal iniţiat de către petent a respins ca inadmisibilă acţiunea acestuia cu motivarea pe de o parte că sesizarea nu a fost făcută prin rechizitoriul procurorului potrivit prevederilor imperative ale art. 264 alin. (1) C. proc. pen., iar pe de altă parte că soluţionarea acestui gen de cauze - modul de calcul eronat de către Casa de Pensii sector 4 Bucureşti a cuantumului pensiei de invaliditate/limită de vârstă cuvenite potrivit Legii nr. 19/2000 modificate - exced competenţei de judecată a instanţelor penale stabilită în mod generic prin dispoziţiile art. 317 C. proc. pen.
2. Recursul în termen declarat de petentul U.G.G. cu solicitarea de a se constata că acţiunea adresată de acesta în mod nemijlocit curţii de apel are aptitudinea funcţională de a învesti cu examinarea sa o jurisdicţie penală impunându-se astfel casarea ca nelegală a sentinţei şi trimiterea cauzei pentru soluţionare în fond la prima instanţă, este nefundat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
2.1. Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. dispoziţiile relative la sesizarea instanţei sunt imperative sub sancţiunea nulităţii absolute.
Rezolvarea conflictului născut în urma săvârşirii de infracţiuni stă sub semnul oficialităţii şi este adus spre soluţionare prin acţiune penală care se exercită doar prin intermediul organelor statului anume învestite de lege; această trăsătură deosebeşte acţiunea penală de acţiunea civilă, care este privată.
În privinţa judecării cauzelor penale funcţionează principiul potrivit căruia instanţa nu sesizează din oficiu, aceasta procedând la desfăşurarea acestei activităţi judiciare numai în măsura în care a fost sesizată potrivit legii, această concluzie rezultă din dispoziţiile art. 317 C. proc. pen. în care se arată că „judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea”.
În conformitate cu dispoziţiile legale, instanţa penală poate fi sesizată, în principal prin rechizitoriul procurorului (art. 264 alin. (1)) pe căi suplimentare [prin extinderea acţiunii penale pentru alte acte materiale (art. 335); prin exercitarea procesului penal pentru alte fapte (art. 336) şi prin extinderea procesului penal cu privire la alte persoane (art. 337)] prin unele modalităţi complementare/de trimitere, desfiinţarea/casarea cu trimitere (art. 379 pct. 2 lit. c)/38515 pct. 2 lit. c)) declinarea de competenţă (art. 42 alin. (1)) regulator de competenţă (art. 43 alin. (8) şi (9) strămutare (art. 55 alin. (1))] şi plângerea persoanei nemulţumite de rezoluţiile/ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată [art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen.].
Acţiunea promovată de petent excede modalităţilor legale de sesizare sus-menţionate şi ca atare este lipsită de pertinenţă funcţională sub aspectul finalităţii urmărite privind judecarea şi tragerea la răspundere penală a prepuşilor celor două intimate pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu astfel că a fost respinsă în mod justificat ca inadmisibilă de prima instanţă. De menţionat că petentul nu a înţeles să recurgă la procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen. avându-se în vedere că acest temei juridic lipseşte din acţiunea introductivă şi precizarea făcută la 2 septembrie 2009 iar rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 7161/P/2007 din 19 iunie 2009 - comunicată acestuia la 23 iunie 2009, premergător introducerii acţiunii actuale în baza Legii nr. 19/2000 modificată - nu a mai fost atacată administrativ potrivit art. 278 C. proc. pen., condiţie de admisibilitate pentru sesizarea valabilă a instanţei prevăzută în alin. (1) al textului de lege amintit.
2.2. Litigiul având ca obiect revizuirea modului de calcul al pensiei gr. II de invaliditate/trecerea la pensie de limită de vârstă conform art. 64 din Legea nr. 19/2000 modificată privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale având caracterul unei cauze de asigurări sociale intră în competenţa de soluţionare a tribunalului civil în temeiul art. 155 lit. f) din legea amintită, iar nu în competenţa instanţelor penale astfel cum aceasta este indicată generic prin dispoziţiile art. 317 C. proc. pen. [„judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei” în înţelesul săvârşirii unei infracţiuni].
În consecinţă, acţiunea formulată de petentul-reclamant contrar susţinerilor acestuia prin cererea de recurs - este lipsită de aptitudinea funcţională de a învesti cu examinarea sa o jurisdicţie penală, soluţia respingerii ca inadmisibilă adoptată în primă instanţă este legală, fiind menţinută sentinţa atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul U.G.G. împotriva Sentinţei penale nr. 276 din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4075/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3726/2009. Penal → |
|---|
