ICCJ. Decizia nr. 4092/2009. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4092/2009
Dosar nr. 4495/85/2006
Şedinţa publică din 8 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 21 din 4 februarie 2009 în baza art. 183 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului D.I. la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe durata pedepsei aplicate.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată şi a fost obligat inculpatul să plătească fiecărei părţi civile, respectiv, lui C.F. şi S.G., câte 10.000 RON cu titlu de despăgubiri civile şi câte 50.000 RON cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suna de 2.600 RON, din care 1.500 RON în faza de urmărire penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul şi victima se aflau în concubinaj de aproximativ 15 ani, dar relaţiile între ei s-au deteriorat din cauza consumului excesiv de alcool al ambilor.
În ziua de 1 iulie 2006, întorcându-se la locuinţa sa, inculpatul a găsit victima în stare de ebrietate. Iritat de faptul că trebuie să-i pregătească hainele pentru a merge la o nuntă, inculpatul a lovit-o în piept şi abdomen şi apoi a împins-o pe scări, victima acuzând dureri abdominale atât pe loc, cât şi ulterior. Din cauza stării de ebrietate în care s-a aflat şi în zilele următoare a refuzat să se prezinte la medic.
La data de 5 iulie 2006 a decedat, raportul medico-legal de autopsie stabilind că moartea a fost violentă datorându-se hemoragiei interne consecutive unei rupturi de splină în cadrul unui traumatism toracic cu fracturi costale la o persoană aflată în stare avansată de intoxicaţie alcoolică, leziunile traumatice putându-se produce prin loviri repetate cu corpuri dure, fără a putea fi exclus nici mecanismul de lovire de corpuri dure (posibil în cadrul unei sau unor căderi) - dosar urmărire penală.
În faza de urmărire penală şi apoi în fazele de judecată s-au dispus şi efectuat mai multe acte medico-legale pe care le vom analiza ulterior.
Având în vedere aceste acte, dar şi declaraţia inculpatului care a recunoscut că la data de 1 iulie 2006 a lovit victima în zona pieptului şi în cea abdominală şi apoi a împins-o pe scări, ca şi depoziţiile martorilor D.S. şi D.C.G., prima instanţă, Tribunalul Sibiu, prin Sentinţa penală nr. 21 din 4 februarie 2009, a dispus condamnarea inculpatului la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul.
Prin Decizia penală nr. 32/A/2009 din 29 aprilie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa atacată sub aspectul laturii penale în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate şi, rejudecând, a redus-o de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare.
Nemulţumit, inculpatul a declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
El solicită, în principal, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) din C. proc. pen., iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
În argumentarea recursului, inculpatul susţine că nu există raport de cauzalitate între leziunile minore datorate acţiunii sale agresive din 1 iulie 2006 şi decesul victimei survenit pe 5 iulie 2006.
Prezintă drept cauză a decesului coma alcoolică pe fondul unei ciroze hepatice avansate.
Inculpatul mai invocă contradictorialitatea actelor medico-legale.
Recursul declarat este fondat, dar pentru alte temeiuri decât cele invocate.
Aşa cum s-a arătat, inculpatul susţine drept cauză a morţii intoxicaţia alcoolică (4,20 gr. ‰ la momentul decesului).
Inculpatul contestă valabilitatea avizului dat de Comisia Superioară de Medicină Legală deoarece nu a avut în vedere raportul de expertiză întocmit de I.M.L. Cluj-Napoca precum şi faptul că raportul de expertiză întocmit de S.M.L. Sibiu nu poate fi luat în considerare deoarece nu a fost avizat de I.M.L. Cluj Napoca. În cauză, astfel cum s-a învederat, s-au dispus mai multe acte medico-legale şi s-au obţinut mai multe avize, în succesiunea lor fiind următoarele:
1. La data de 13 iulie 2006 Serviciul de Medicină Legală Judeţean Sibiu comunică Poliţiei oraşului Sibiu concluziile provizorii rezultate ca urmare a autopsierii victimei C.Z. concluzionând că moartea a fost violentă, s-a datorat hemoragiei interne consecutive unei rupturi splenice la o persoană în stare avansată de ebrietate, leziunile s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure sau de corpuri dure şi au o vechime de maxim 2 zile anterior datei decesului. De asemenea se arată că între leziuni şi deces există legătură de cauzalitate.
2. La data de 2 oct. 2006 se înaintează de către Serviciul de Medicină Legală Judeţean Sibiu Poliţiei oraşului Sibiu Raportul de constatare medico-legală în care se reiterează concluziile provizorii anterior comunicate.
3. La data de 16 iulie 2007 Serviciul de Medicină Legală Judeţean Sibiu înaintează instanţei Completarea Ia Raportul de constatare medico-legală în care face următoarele precizări:
- cauza medicală a morţii victimei a fost hemoragia internă consecinţa unei rupturi traumatice a splinei produsă prin acţiunea traumatică a capătului de os fracturat al coastei a X-a stângă asupra splinei
- ruptura traumatică a splinei s-a produs în doi timpi, iniţial a avut loc o ruptură în interiorul organului care a produs o hemoragie cu acumulare în timp de sânge în interiorul organului pentru ca ulterior această colecţie sangvină să determine prin presiunea creată ruperea capsulei splinei şi eliminarea conţinutului sanguin în cavitatea abdominală, decesul fiind determinat de anemia secundară acută.
- victima prezenta la momentul decesului o alcoolemie de 4.20 grame Ia mie
- ruptura iniţială a splinei s-a putut produce în data de 1 sau 2 iulie
4. La data de 12 ianuarie 2008 se efectuează de către Serviciul de Medicină Legală Judeţean Sibiu Raportul de expertiză medico-legală ale cărei concluzii sunt identice cu cele ale Raportului de constatare medico - legală cu completările care i s-au adus, respectiv se reiterează aceeaşi cauză a decesului precum şi faptul că leziunile tanatogeneratoare pot data din 1 sau 2 iulie 2006.
5. La data de 20 mai 2008 se efectuează de către Institutul de medicină legală Cluj-Napoca Raportul de Nouă expertiză medico-legală care concluzionează că aspectele leziunii splenice nu pledează pentru producerea rupturii în doi timpi şi că nu există elemente obiective medico-legale care să susţină producerea traumatismului de la baza hemitoracelui stâng în jurul datei de 1 - 2 iulie ci tabloul morfo-lezionar pledează pentru producerea leziunilor în noaptea de 4/5 iulie.
Raportul a fost avizat de către Comisia de avizare şi control a actelor medico-legale din cadrul I.M.L. Cluj-Napoca.
6. La data de 6 noiembrie 2008 Institutul Naţional de Medicină Legală ";M.M."; a aprobat Raportul de Expertiză medico-legală din 12 ianuarie 2008 al Serviciul de Medicină Legală Judeţean Sibiu cu precizarea expresă că leziunile tanatogeneratoare pot data într-un interval de 4 - 5 zile anterior decesului, inclusiv din data de 1/2 iulie 2006.
Reiterând motivele din apel recurentul a susţinut că a fost viciată procedura de realizare a expertizei medico-legale întocmite de Serviciul de Medicină Legală Judeţean Sibiu deoarece raportul efectuat de această unitate nu a fost supus avizării potrivit dispoziţiilor art. 25 din Ordonanţa nr. 1/2000, prin raportare la dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 25 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa nr. 1/2000, procedura avizării este necesară doar când organele de urmărire penală sau instanţele judecătoreşti consideră necesară avizarea, ea fiind obligatorie doar în situaţia noilor expertize efectuate de serviciile medico-legale judeţene. În consecinţă, cum Serviciul de Medicină Legală Judeţean Sibiu nu a realizat un nou raport de expertiză medicală instanţa avea dreptul de a aprecia dacă solicită sau nu avizarea lui de către institutul de medicină legală şi cum acest aviz nu a fost considerat necesar expertiza întocmită de Serviciul de Medicină Legală Judeţean Sibiu nu este lovită de nici un viciu formal.
În ceea ce priveşte procedura avizării de către Comisia superioară medico-legală din cadrul Institutului de Medicină Legală ";M.M."; şi aceasta s-a realizat potrivit dispoziţiilor legale. Această comisie s-a pronunţat în condiţiile art. 24 alin. (1) din Ordonanţa nr. 1/2000 arătând expres pe care dintre cele două rapoarte de expertiză contradictorii le aprobă. În situaţia în care considera necesar, comisia avea posibilitatea să procedeze potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Ordonanţă şi să recomande refacerea totală sau parţială a lucrărilor la care se referă actele primite pentru verificare şi avizare precum şi să formuleze propuneri în acest sens ori concluzii proprii, însă nu a procedat în această manieră.
În ceea ce priveşte cauza decesului, probele administrate relevă fără dubiu că mecanismul tanator generator a fost produs de inculpat.
Între acţiunea sa violentă din 1 iulie 2006 (a lovit în zona toracică şi abdominală victima şi apoi a împins-o pe scări) şi deces există legătură cauzală directă.
La efectuarea acestor constatări şi expertize precum şi la acordarea avizelor toate unităţile de medicină legală au avut în vedere întreg dosarul cauzei din care rezultă cu certitudine starea de ebrietate a victimei, nivelul alcoolemiei acesteia la momentul decesului precum şi afecţiunile de care suferea. Nici una din lucrările medico-legale nu au atribuit o legătură cauzală între acestea şi decesul victimei astfel că nu se poate vorbi despre dubiu în privinţa cauzei morţii.
Sub aspectul intenţiei cu care inculpatul a săvârşit fapta instanţa de fond în mod corect a reţinut că ne aflăm în prezenţa praeterintenţiei. Lipsa intenţiei de a suprima viaţa victimei reţinute atât de instanţa de fond cât şi cea de apel, nu poate avea consecinţa juridică a achitării inculpatului, în temeiul art. 11 alin. (2) raportat la art. 10 lit. d) aşa cum a solicitat acesta prin apărător ci a condus la calificarea faptei ca lovire ori vătămare cauzatoare de moarte. Este dovedit, şi nici inculpatul nu neagă, faptul că a agresat victima lovind-o şi determinând căderea acesteia pe scările locuinţei. Astfel el a acţionat cu intenţie directă în ceea ce priveşte lovirea şi din culpă în privinţa rezultatului mai grav, moartea victimei.
Întrucât probele administrate sunt complete nu se impune casarea hotărârilor pentru trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
Recursul urmează a fi primit însă pentru reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului.
Acesta a avut o conduită corespunzătoare anterioară comiterii faptei şi nu are antecedente penale.
Referitor la poziţia sa procesuală se constată că el este cel care a recunoscut că pe 1 iulie 2006 a lovit victima şi a împins-o pe scări, dar consideră că nu acţiunea sa violentă a produs decesul, ci intoxicaţia alcoolică, favorizată de tabloul precar al sănătăţii concubinei sale.
Curtea consideră că inculpatul a fost sincer, dar prezentarea sa cu privire la cauza decesului este diferită de concluziile actelor medico-legale.
Având în vedere natura mecanismului tanatogenerator, conduita anterioară dar şi poziţia procesuală a inculpatului, împrejurările comiterii faptei (o reacţie violentă, rezultanta acumulării în timp a unor nemulţumiri legate de conduita victimei) Curtea constată că atât cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, cât şi modalitatea de executare sunt excesive, astfel că va reduce pedeapsa la 4 ani închisoare în condiţiile prevăzute de art. 861 - 862 C. pen., făcând aplicarea art. 74 lit. a), c) şi 76 alin. (2) C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva Deciziei penale nr. 32/A din 29 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 21 din 4 februarie 2009 a Tribunalului Sibiu.
Face aplicarea art. 74 lit. a), c) - art. 76 alin. (2) C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului D.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen., de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.
În baza art. 861 - art. 862 C. pen. suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani.
Pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte în prima zi de marţi a fiecărui trimestru la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Conform art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă executarea pedepselor accesorii aplicate.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3767/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4093/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
