ICCJ. Decizia nr. 4097/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4097/2009
Dosar nr. 387/119/2008
Şedinţa publică din 8 decembrie 2009
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 69 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Covasna în baza art. 403 alin. (3) rap. la art. 394 C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul K.R.Z., privind revizuirea Sentinţei penale nr. 48 din 21 septembrie 2006 a Tribunalului Covasna.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. revizuentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În susţinerea cererii sale petentul a susţinut că nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost condamnat şi solicită audierea martorilor J.A., A.J. şi F.M.
Pentru respingerea cererii petentului instanţa de fond a reţinut ca acesta a fost condamnat la 19 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen. prin Sentinţa penală nr. 48 din 21 septembrie 2006 a Tribunalului Covasna reţinându-se că, în data de 14 august 2005 i-a aplicat victimei L.S. o lovitură cu un ciob de sticlă ce i-a secţionat artera axială provocându-i decesul.
Prin Decizia penală nr. 49 din 13 martie 2007 a Curţii de Apel Braşov a fost desfiinţată Sentinţa penală nr. 48 din 21 septembrie 2006 a Tribunalului Covasna şi inculpatul a fost achitat constatându-se că, într-adevăr, nu inculpatul este vinovat de uciderea victimei L.S., ci numitul B.A.
Prin Decizia penală nr. 3604 din 5 iulie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a desfiinţat Decizia penală nr. 49 din 13 martie 2007 a Curţii de Apel Braşov şi a fost menţinută Sentinţa penală nr. 48 din 21 septembrie 2006 a Tribunalului Covasna.
Instanţa a constatat că nu sunt incidente prevederile art. 394 lit. a) C. proc. pen. întrucât revizuentul nu a invocat nici o împrejurare nouă în sensul textului de lege, ci a invocat faptul că autorul faptei este B.A., dar această împrejurare nu este una nouă ci reprezintă apărarea pe care inculpatul şi-a făcut-o în mod constant pe tot parcursul judecării cauzei sale, împrejurare care a fost analizată de instanţe şi asupra cărora acestea au decis cu autoritate de lucru judecat şi care nu se mai poate repune în discuţie pe calea revizuirii. Faptul că martorii care au fost audiaţi de instanţa de revizuire susţin apărarea petentului şi nu au mai fost audiaţi anterior de instanţe nu înseamnă că revizuentul încearcă sa dovedească cu mijloace de proba noi o împrejurare care nu este nouă, deci încearcă să obţină o prelungire şi o reapreciere a probatoriului, ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel petentul condamnat, solicitând admiterea apelului formulat şi admiterea în principiu a cererii de revizuire în baza art. 394 lit. a) C. proc. pen., întrucât a fost condamnat pentru o faptă pe care nu a săvârşit-o, autorul infracţiunii de omor calificat fiind numitul B.A., iar martorii audiaţi în faţa instanţei de fond, cu ocazia judecării cererii de revizuire au declarat, fără nici un dubiu, că autorul omorului a fost B.A.
Apelul este nefondat.
Instanţa de fond în mod corect a reţinut că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte motivul de revizuire întemeiat pe prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen., Curtea reţine că audierea martorilor J.A., A.J. şi F.M., care potrivit depoziţiilor acestora de la instanţa de fond au susţinut apărarea avută pe tot parcursul procesului de către petentul condamnat, acela al nevinovăţiei sale, nu poate determina admiterea cererii de revizuire, întrucât se cere ca faptele sau împrejurările să fie noi, nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară de atac a revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte şi împrejurări cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza.
Aceeaşi apărare petentul condamnat a avut-o pe tot parcursul soluţionării dosarului de fond, atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţelor de control judiciar inculpatul susţinându-şi nevinovăţia, arătând că autorul faptei este B.A.
Această apărare a petentului a fost cunoscută de către instanţele de judecată, cât şi de organele de urmărire penală, dar astfel cum se arată şi la alin. (6), (7) din Decizia nr. 3604 din 5 iulie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care fără să facă vreo apreciere cu privire la contribuţia lui B.A. la săvârşirea infracţiunii, arată că ";atât teoria, cât şi practica judiciară recunosc că fiecare infracţiune, deci şi omorul, poate fi comis de 2 sau mai multe persoane, în participaţie şi care făptuitori, să fie anchetaţi separat şi în timpi diferiţi pentru respectiva faptă penală";, pentru ca să concluzioneze că între activitatea infracţională desfăşurată de K.R.Z. şi moartea victimei există raport direct de cauzalitate.
Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Sentinţa penală nr. 12/AP din 25 februarie 2009, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul formulat de revizuentul K.R.Z. împotriva Sentinţei penale nr. 69/2008 a Tribunalului Covasna.
Apelantul a fost obligat să plătească 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul K.R.Z.
Prin motivele de recurs revizuentul critică hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul greşitei respingeri a cererii de revizuie a Sentinţei penale nr. 48/2006 a Tribunalului Covasna, definitivă prin Sentinţa penală nr. 3604 din 5 iulie 2007 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Recurentul susţine că a fost condamnat pe nedrept pentru o infracţiune pe care nu a comis-o, fapta fiind săvârşită de către B.A., după cum rezultă şi din declaraţia martorei J.A., audiată în procedura revizuirii de către prima instanţă.
În susţinerea recursului formulat au fost depuse mai multe înscrisuri, printre care şi o copie de pe Decizia penală nr. 692/R/22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care s-a respins recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva Sentinţei penale nr. 33 din 14 mai 2009 a Tribunalului Covasna, sentinţă prin care a fost admisă plângerea revizuentului împotriva ordonanţei nr. 405/P/2006 din 31 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna a fost desfiinţată ordonanţa şi a fost trimisă cauza la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale faţă de numitul B.A.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză sub aspectele invocate de condamnat, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat.
Revizuirea este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătoreşti definitive care conţin grave erori de fapt.
Recurentul-condamnat şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., referitoare la descoperirea de fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Din analiza dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen. rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiţionată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
În cauză, condamnatul a solicitat admiterea cererii de revizuire şi desfiinţarea hotărârii de condamnare invocând în susţinerea cererii împrejurarea că nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, fapta fiind comisă de o altă persoană, B.A.
Împrejurarea că nu a comis el infracţiunea ci numitul B.A. a constituit o apărare constantă a revizuentului şi în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţelor de control judiciar, apărarea acestuia fiind înlăturată, pe baza interpretării ansamblului probator administrat.
Susţinerea revizuentului a fost cunoscută şi, mai mult decât atât, a fost verificată de către instanţele care au soluţionat cauza, apărarea recurentului fiind analizată şi prin prisma probelor administrate în cauză.
Cum în cauză recurentul nu a invocat fapte şi împrejurări noi sau fapte probatorii şi mijloace de probă prin care acestea ar putea fi administrate (în raport cu faptele probatorii necunoscute), Înalta Curte apreciază că soluţia de respingere a cererii de revizuire este corectă.
Solicitarea recurentului de trimitere a cauzei la parchet în vederea efectuării de cercetări în conformitate cu dispoziţiile art. 399 şi urm. C. proc. pen. în raport de soluţia pronunţată prin Sentinţa penală nr. 33/2009 a Tribunalului Covasna, definitivă prin Sentinţa penală nr. 692/R din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, prin care în procedura reglem. de art. 2781 C. proc. pen., a fost admisă plângerea formulată de revizuent împotriva soluţiei procurorului, dispunându-se redeschiderea urmăririi penale faţă de numitul B.A. cu privire la implicarea acestuia în evenimentele din 13/14 august 2005.
Astfel, Înalta Curte apreciază că în raport de momentul procesual în care se află cercetările faţă de B.A. ca urmare a redeschiderii urmăririi penale, s-ar desfăşura o anchetă paralelă în eventualitatea în care s-ar fi dispus efectuarea de cercetări de către parchet în conformitate cu dispoziţiile art. 399 C. proc. pen., astfel cum a solicitat recurentul, împrejurare care ar putea conduce la pronunţarea unor soluţii contradictorii.
După definitivarea cercetărilor dispuse de Tribunalul Covasna recurentul are posibilitatea formulării unei noi cereri de revizuire.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul formulat de revizuent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul K.Z.R. împotriva Deciziei penale nr. 12/Ap din 25 februarie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3830/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 4100/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
