ICCJ. Decizia nr. 4113/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4113/2009
Dosar nr. 210/32/2009
Şedinţa publică din 9 decembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă,
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 88 din 4 iunie 2009, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea petentului S.M., formulată împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale nr. 7/PI/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău din 19 februarie 2009, ca nefondată, menţinând rezoluţia atacată.
Pentru a pronunţa soluţia de mai sus, s-au reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 7/P/2009 din 19 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a constatat că la 24 decembrie 2008, petentul S.M. din Bacău s-a adresat organelor de anchetă cu o plângere penală în care a reclamat pe judecătorii F.L.C., P.C. şi M.A. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), pe motiv că, având spre soluţionare Dosarul nr. 9740/180/2008 au pronunţat o hotărâre nelegală, întrucât, titlul invocat de numiţii N.E. şi N.I., era contestat în judecată. S-a mai susţinut că, sub influenţa soluţiei pronunţate pe fondul cauzei i s-a respins acţiunea petentului.
În fine, prin plângere pârâtul a apreciat că asemenea acţiuni nu pot fi nefondate atunci când se face proba unor acte săvârşite în frauda legii, iar odată contestat actul în instanţă, cererea numiţilor N. era inadmisibilă.
Prin rezoluţia atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva magistraţilor reclamaţi, în baza art. 228 alin. (6) cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., cu motivarea că nemulţumirea unei persoane în legătură cu o soluţie nu poate conduce decât la exercitarea căilor de atac şi în nici un caz la reţinerea unei infracţiuni de abuz în serviciul magistraţilor care au pronunţat-o.
Prin rezoluţia nr. 217/II/2/2009 din 31 martie 2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus respingerea plângerii, arătând că activitatea de judecată desfăşurată, în condiţiile legii, nu poate face obiectul unor sesizări de natură penală.
Petentul s-a adresat instanţei de judecată care a procedat la judecarea acesteia cu respectarea dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen.
Examinând plângerea în raport de actele şi lucrările cauzei, judecătorul fondului a respins, ca nefondată, plângerea cu motivarea că organele judiciare penale nu se pot pronunţa asupra modului în care au fost soluţionate cauze civile prin hotărâri definitive şi această situaţie nu poate conduce la reţinerea infracţiunii de abuz în serviciu în sarcina magistraţilor care au judecat cauza civilă.
În termen legal, împotriva acestei soluţii a declarat recurs petentul, care în esenţă, prin note scrise a reiterat nemulţumirile sale în ce priveşte modul în care a fost soluţionată o cauză civilă de magistraţii reclamaţi şi care aşa cum pretinde recurentul constituie un abuz în serviciu, fiind întocmite acte în frauda legii.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în raport de critica formulată, de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Din actele cauzei este evident că nemulţumirea petentului o formează soluţia de respingere a recursului într-o cauză civilă, soluţionată, astfel, definitiv de instanţele judecătoreşti.
Această nemulţumire nu este de natură, în sensul legii penale, să constituie infracţiunea de abuz în serviciu în sarcina magistraţilor care au pronunţat-o.
Afirmaţia are în vedere împrejurarea că interpretarea şi evaluarea probelor administrate, într-o cauză penală sau civilă, este atributul completului de judecată, iar nemulţumirile părţilor deschid acestora dreptul exercitării căilor de atac ordinare sau extraordinare.
Aşa cum a constatat procurorul de caz, cât şi judecătorul fondului, din verificări nu rezultă că magistraţii reclamaţi au încălcat dispoziţii legale în exercitarea propriilor atribuţii, sau că au comis abuzuri.
De altfel, activitatea de judecată desfăşurată cu respectarea legii nu poate face obiectul unor plângeri penale.
Drept urmare, soluţia primei instanţe prin care s-a menţinut ca legală şi temeinică soluţia de neînceperea urmăririi penale dispusă de procuror este conformă legii şi probelor administrate în cauză şi în consecinţă, recursul declarat împotriva acesteia se va respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.M. împotriva Sentinţei penale nr. 88 din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4112/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3917/2009. Penal → |
|---|
