ICCJ. Decizia nr. 4105/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4105/2009
Dosar nr. 974/59/2009
Şedinţa publică din 8 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 261/PI din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petentul A.I. ca nefondată şi a menţinut Rezoluţia nr. 422/P/2009 din 27 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Petentul a fost obligat să plătească 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Rezoluţia din 27 iulie 2009, Dosarul nr. 422/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii L.C., L.L. şi D.T. - judecători la Tribunalul Arad şi S.R. - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246, 264 şi 289 C. pen.
În motivarea rezoluţiei s-a reţinut în esenţă, faptul că soluţiile date de magistraţi nu au dat satisfacţie intereselor persoanei vătămate, nu este de natură să susţină o acuzaţie de rea-credinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Controlul soluţiilor se poate face, doar conform dispoziţiilor legale, de către organele ierarhic superioare sau de către instanţele de judecată (în ceea ce-l priveşte pe procuror) sau de către instanţele de judecată ierarhic superioare (în ceea ce priveşte soluţiile judecătorilor).
Această soluţia a fost menţinută prin Rezoluţia nr. 907/11/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Analizând actele procurorului, instanţa a constatat că rezoluţiile au fost date cu respectarea dispoziţiilor legale, petentul fiind nemulţumit prin plângerea înaintată de soluţiile date de magistraţi în dosarele în care a fost parte.
S-a considerat că nu se poate reţine în sarcina magistraţilor judecători şi procurori intimaţi în prezenta cauză săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), 264 C. pen. şi 289 C. pen., întrucât aceştia s-au pronunţat în limitele competenţelor stabilite prin lege cu privire la cauza dedusă judecăţii.
În acest sens, a dispus şi legiuitorul, care, reglementând statutul judecătorilor şi procurorilor, în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 republicată a statuat: „Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali";.
De asemenea, potrivit art. 17 din Legea nr. 304/2004, desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti poate fi obţinută prin exercitarea căilor de atac, iar nu urmare a răspunderii penale a judecătorului care a pronunţat-o.
În mod similar, răspunderea procurorilor nu poate fi angajată pentru concluziile formulate în şedinţele de judecată la care participă, câtă vreme părţile au posibilitatea exercitării controlului jurisdicţional al soluţiilor dispuse.
De asemenea, instanţa a constatat că în cauză nu s-au încălcat prevederile art. 277 C. proc. pen., întrucât plângerile au fost soluţionate în termen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs petentul A.I.
Prin motivele de recurs, petentul arată că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi executorii pronunţate de instanţele arădene.
Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat de petentul A.I. nu este fondat, soluţia primei instanţe fiind legală şi temeinică.
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, petentul A.I. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de magistraţii L.C., L.L., D.T., judecători la Tribunalul Arad şi S.R., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 264 C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Petentul a susţinut că intimaţii au săvârşit infracţiunile reclamate cu prilejul soluţionării recursului declarat de acesta împotriva Sentinţei penale nr. 603/2009 a Judecătoriei Arad, prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de numitul I.D., prilej cu care, completul de judecată format din magistraţii judecători L.C., L.L. şi D.T. au pronunţat Decizia penală nr. 170/2009 a Tribunalului Arad, după ce în cauză a pus concluzii de respingere a recursului şi magistratul judecător S.R.
Înalta Curte constată că soluţia de neurmărire penală dată de Parchet şi menţinută şi de către prima instanţă este legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia că hotărârea a fost pronunţată prin încălcarea legii, în detrimentul petentului A.I.
Împrejurarea că petentul este nemulţumit de soluţia pronunţată de judecători, cu concluziile procurorului, nu pot conduce la concluzia existenţei infracţiunilor reclamate, în condiţiile în care persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicţie îşi desfăşoară întreaga activitate în temeiul legii, fiind obligate să-şi îndeplinească atribuţiile care le revin pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunţarea unor soluţii pe care le apreciază legale şi temeinice, în raport cu probele administrate, soluţii care pot fi verificate şi, eventual, desfiinţate/casate prin intermediul căilor de atac legale, căi de atac care nu pot fi îndreptate direct împotriva magistraţilor, ci împotriva actelor emise de aceştia.
Ori, dacă s-ar admite că împotriva magistraţilor se pot face plângeri penale, în absenţa unor elemente care să contureze o eventuală activitate infracţională, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.
În consecinţă, având în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimaţii şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu în deplină concordanţă cu legea şi nu au comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A.I.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.I. împotriva Sentinţei penale nr. 261/PI din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4104/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3846/2009. Penal → |
|---|
