ICCJ. Decizia nr. 4112/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4112/2009
Dosar nr. 45044/3/2008
Şedinţa publică din 9 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 286 din 13 martie 2009, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul T.A.D., fiul lui C. şi al E., născut în Bucureşti, cu domiciliul în aceeaşi localitate, str. I.H., sector 3, fără antecedente penale,
- în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare;
- în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., la 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe termenul de încercare de 4 ani, conform art. 862 C. pen., pe durata căruia a stabilit măsurile de supraveghere la care urmează să se supună inculpatul.
A făcut şi aplicaţia art. 71 alin. (5) C. pen.
A dedus prevenţia din perioada 21 iulie 2008 - 30 iulie 2008.
A confiscat de la inculpat cantitatea de 8,15 gr. rezină de cannabis şi suma de 120 RON, dispunând restituirea către acesta a unui telefon mobil cu cartelă.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că pe baza denunţului formulat în condiţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 de către învinuita N.C., la data de 21 iulie 2008, inculpatul T.A.D. a fost surprins în flagrant în Bucureşti în zona P., sector 3, în timp ce a vândut sus-numitei 1,14 grame rezină cannabis cu suma de 120 RON.
Pe baza declaraţiilor inculpatului, organul de urmărire penală a mai ridicat de la domiciliul acestuia cantitatea de 8,41 grame rezină cannabis, natura substanţei fiind stabilită prin raport de constatare tehnico-ştiinţifică al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori din I.G.P.R.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei.
Instanţa, constatând din declaraţiile inculpatului şi ale martorului L.E.Ş. că drogurile găsite la domiciliu - 8,41 gr. rezină cannabis - nu erau destinate vânzării, ci consumului propriu al inculpatului, l-a condamnat pe acesta şi pentru infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu, alături de infracţiunea de trafic de droguri, pentru săvârşirea căreia a fost trimis în judecată.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul T.A.D. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul greşitei condamnări pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pentru care nu s-a pus în mişcare acţiunea penală şi nu a fost trimis în judecată, precum şi pentru greşita individualizare a pedepsei, solicitând reducerea acesteia şi schimbarea modalităţii de executare, prin aplicarea disp. art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 125 din 12 mai 2009 Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul inculpatului, a desfiinţat în parte hotărârea atacată, finalmente, înlăturând dispoziţii de condamnare pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, menţinând condamnarea de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. a) C. pen. şi făcând aplicaţia art. 81 C. pen. pe termenul de încercare de 4 ani.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de control judiciar a reţinut, pe de o parte, că instanţa de fond a procedat nelegal condamnându-l pe inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pentru care nu a fost trimis în judecată, fără ca, în prealabil, să procedeze la schimbarea încadrării juridice, în condiţiile art. 334 C. proc. pen. iar, pe de altă parte, că, în raport de profilul socio-moral şi personalitatea inculpatului, aplicarea art. 861 C. pen. cu consecinţa instituirii unor măsuri stricte de supraveghere nu se justifică, suspendarea condiţionată a executării pedepsei în condiţiile art. 81 C. pen., fiind o modalitate suficientă pentru a se asigura atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând reducerea pedepsei, cu consecinţa reducerii şi a termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen.
Verificând hotărârea atacată în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
La stabilirea situaţiei de fapt au fost avute în vedere probele administrate, la a căror apreciere s-a ţinut seama de explicaţiile şi precizările făcute de inculpat.
Este pe deplin dovedit că inculpatul T.A.D., elev la liceu, la data de 21 iulie 2008 a vândut unei colege 1,14 grame rezină de cannabis, încunoştiinţând organul de urmărire penală că mai deţine la domiciliul său altă cantitate de droguri - 8,41 grame - care a fost ridicată.
Evident că acest act de trafic de droguri nu a fost primul pe care l-a realizat inculpatul, el fiind denunţat de N.C., colegă de liceu, care a mai cumpărat anterior droguri de la recurent.
Instanţele au dat eficienţă împrejurărilor relative la persoana inculpatului, respectiv conduita anterioară, mediul familial favorabil, preocuparea pentru reechilibrare şi perspectivele de reintegrare în societate, relevate în termeni pozitivi prin referatul de evaluare, Curtea reţinând că în prezent inculpatul este student la U.T.C. Bucureşti, Facultatea Instalaţii în anul I.
Circumstanţele atenuante au fost, astfel corect, reţinute şi în raport şi de acestea, pedeapsa de 2 ani închisoare a fost just individualizată, atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare.
Reducerea pedepsei, aşa cum solicită inculpatul, nu se justifică faţă de natura infracţiunii săvârşite, al cărei grad ridicat de pericol social generic, dar şi concret, rezultat din mediul social şi ocupaţional în care a fost săvârşită, este de necontestat.
Întrucât nici din examinarea din oficiu a hotărârii atacate nu se constată existenţa vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prev. de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului T.A.D., urmează să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.A.D. împotriva Deciziei penale nr. 125 din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3912/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4113/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
