ICCJ. Decizia nr. 4114/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4114/2009
Dosar nr. 405/54/2009
Şedinţa publică din 9 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 82 din 21 mai 2009, Curtea de Apel Craiova a respins plângerea formulată de petiţionara Matei Paraschiva împotriva rezoluţiei nr. 933/P/2008 din 15 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, cu privire la intimaţii S.M., S.I., S.S., cât şi împotriva ordonanţei nr. 550/P/2007 din 22 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova referitoare la intimaţii C.C. şi P.G.A.
În baza art. 192 C. proc. pen., petiţionara a fost obligată la 20 lei cheltuieli judiciare către stat şi la 1000 lei cheltuieli judiciare către intimatul C.C.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin ordonanţa nr. 550/P/2007 din 22 februarie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc C.C., disjungând cauza cu privire la S.M. şi S.I. şi trimiţând-o spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
Prin rezoluţia nr. 933/P/2008 din 15 septembrie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d), g) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.M. şi S.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215, 246, 272, 289, 290 C. pen., art. 6 şi 7 din Decretul Lege nr. 1700/1938.
Ambele soluţii de netrimitere în judecată au făcut obiectul plângerilor petiţionarei, potrivit dispoziţiilor art. 275-278 C. proc. pen., fiind menţinute în urma verificării lor de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova (rezoluţia nr. 707/II/2/2008 din 21 aprilie 2008) şi, respectiv, rezoluţia nr. 1811/II/2/2008 din 16 octombrie 2008 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin).
Curtea de Apel Craiova s-a considerat investită cu plângerea petiţionarei, astfel cum şi-a precizat aceasta obiectul la data de 14 aprilie 2009, împotriva ambelor soluţii date de procuror, astfel că a păşit la verificarea acestora în raport de lucrările şi materialul cauzei.
Instanţa de fond a apreciat ca judicioase soluţiile de neîncepere a urmăririi penale dispuse de procuror, apreciind că se impune menţinerea acestora, astfel că a respins plângerea formulată de petentă ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionara M.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Petiţionara a susţinut că organele de urmărire penală nu au manifestat rol activ în stabilirea completă şi corectă a situaţiei de fapt, nu au făcut o încadrare juridică legală şi temeinică a infracţiunilor săvârşite de intimaţi şi nu au stabilit vinovăţia acestora, în pofida dovezilor administrate.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunţate şi reţinerea cauzei spre rejudecare.
Examinând recursul potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Investirea Curţii de Apel Craiova cu privire la plângerea formulată de petiţionara M.P. în temeiul art. 2781 C. proc. pen. s-a făcut de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin, instanţă care, prin încheierea din 4 februarie 2009 – Dosar nr. 9172/225/2008 (filele 1, 4 şi 5 Dosarul Curţii de Apel Craiova nr. 405/54/2009), a dispus disjungerea cauzei cu care fusese sesizată.
Astfel, judecătoria, constatând că plângerea formulată de persoana vătămată M.P. împotriva ordonanţei nr. 550/P/2007 din 22 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă priveşte soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de executorul judecătoresc C.C., persoană în raport de calitatea căreia competenţa de soluţionare revenea Curţii de Apel Craiova, potrivit dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) coroborat cu art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., a disjuns cauza şi a înaintat-o acestei din urmă instanţe.
Totodată, cu privire la plângerea aceleiaşi persoane vătămate îndreptate împotriva rezoluţiei nr. 933/P/2008 din 15 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, având ca obiect soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de făptuitorii S.M. şi S.I., judecătoria a constatat că a fost legal investită, motiv pentru care a reţinut-o spre soluţionare.
Cu toate acestea, Curtea de Apel Craiova s-a considerat investită şi cu judecarea plângerii împotriva rezoluţiei nr. 933/P/2008 din 15 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Severin, reţinând că persoana vătămată şi-a precizat în acest sens obiectul acţiunii sale prin memoriul depus la dosarul cauzei la data de 14 aprilie 2009 (fila 105 şi următoarele, Dosarul nr. 405/54/2009).
Fără a solicita ataşarea Dosarului nr. 933/P/2008 al Parchetului şi fără a dispune citarea intimaţilor S.M. şi S.I., Curtea de Apel Craiova a procedat la soluţionarea pe fond a cauzei, respingând plângerea petiţionarei îndreptată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale cu numărul de mai sus, cu privire la intimaţii S.M., S.I. şi S.S.
Rezoluţia nr. 933/P/2008 din 15 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin se referă numai la făptuitorii S.M. şi S.I., neexistând o soluţie de netrimitere în judecată şi faţă de S.S.
Atât faptele cercetate cât şi persoanele faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale nu sunt de competenţa curţii de apel, ci de a judecătoriei, astfel că soluţionarea acestei cauze de către Curtea de Apel Craiova este nelegală prin prisma prevederilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 şi 281 pct. 1 C. proc. pen.
Nerespectarea competenţei materiale constituie o încălcare a dispoziţiilor legale care atrage nulitatea actului şi care nu poate fi înlăturată în nici un mod, invocarea ei putându-se face în orice stare a procesului şi luându-se în considerare chiar din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 197 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen.
În consecinţă, Înalta Curte constată că în ceea ce priveşte rezolvarea plângerii petiţionarei M.P. formulată împotriva rezoluţiei nr. 933/P/2008 din 15 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, Curtea de Apel Craiova a încălcat dispoziţiile legale referitoare la competenţa materială, astfel că, admiţând recursul, va casa sentinţa atacată numai cu privire la greşita soluţionare a acestei plângeri pe care o va trimite spre competentă soluţionare Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, instanţă care, de altfel, şi fusese sesizată iniţial, în mod legal, de către petiţionară cu o plângere având acest obiect în cadrul Dosarului nr. 9172/225/2008.
Cât priveşte plângerea petiţionarei îndreptată împotriva ordonanţei nr. 550/P/2007 din 22 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte constată că aceasta a făcut deja obiectul judecăţii într-o altă cauză, fiind soluţionată prin sentinţa penală nr. 178 din 15 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4103 din 10 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (filele 180-183 dosarul Curţii de Apel Craiova), plângerea fiind respinsă ca nefondată.
Această situaţie este reţinută, de altfel, şi în considerentele sentinţei nr. 82 din 21 mai 2009 atacată prin prezentul recurs (fila 187 verso).
În pofida constatării autorităţii de lucru judecat, instanţa a examinat sumar soluţia de netrimitere în judecată şi a respins, pe fond, plângerea formulată de petiţionară împotriva acesteia, deşi se impunea respingerea ei ca inadmisibilă, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) teza I varianta a II-a C. proc. pen.
Întrucât este investită numai cu recursul petiţionarei, Înalta Curte nu poate dispune soluţia legală ce s-ar impune în legătură cu modul de rezolvare a acestei plângeri – aceea de respingere a ei ca inadmisibilă, întrucât ar încălca principiul „non reformatio in pejus" şi prevederile art. 3858 alin. (1) C. proc. pen., creând o situaţie mai grea pentru recurentă în raport de soluţia dispusă de prima instanţă, de respingere ca nefondată a plângerii.
În considerarea prevederilor procesual-penale arătate mai sus, Înalta Curte va menţine dispoziţia de respingere a plângerii formulate de petiţionara M.P. împotriva ordonanţei nr. 550/P/2007 din 22 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate vor fi menţinute.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c), teza a II-a, art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionara M.P. împotriva sentinţei penale nr. 82 din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează sentinţa penală atacată numai cu privire la greşita soluţionare a plângerii formulată de petenta M.P. împotriva rezoluţiei nr. 933/P/2008 din 15 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin privind pe intimaţii S.M. şi S.I.
Trimite plângerea cu privire la rezoluţia nr. 933/P/2008 din 15 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, pentru competentă soluţionare.
Menţine dispoziţia de respingere a plângerii împotriva ordonanţei nr. 550/P/2007 din 22 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, precum şi celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4090/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4171/2009. Penal → |
|---|
